Marea Britanie se pregăteşte de o nouă rundă în jocul democraţiei. Partide, votanţi, ministeriabili, cu toţii fac zilele acestea ultimele eforturi de a convinge şi de a se convinge că fac cea mai bună alegere, pentru următorii cinci ani. Potrivit sistemului electoral din Regat, actorii principali sunt marile partide - conservatorii şi laburiştii.
Din 1918 până în zilele noastre, conservatorii au câştigat alegerile de 15 ori, în timp ce laburiştii au triumfat de zece ori. Acum, unele sondaje de opinie dau un uşor start stângii conduse de Ed Miliband, altele îi plasează pe conservatori în frunte, însă doar cu trei procente în faţa laburiştilor.
Marea întrebare este legată de o treime din electorat, care potrivit sondajelor de opinie, nu-i va vota nici pe conservatori, nici pe laburişti.
Marea Britanie este o monarhie constituţională. Asta înseamnă că puterea legislativă revine Parlamentului, instituţia supremă, care are dreptul de a le controla pe toate celelalte. Inclusiv guvernul, care deţine puterea executivă, deloc neglijabilă, de unde şi vorba „prim-miniştrii sunt regi”.
Parlamentul este bicameral, format din Camera Lorzilor si Camera Comunelor. În Camera Lorzilor sunt 760 de locuri. Membrii săi nu sunt aleşi. Cei mai mulţi sunt deţinătorii titlurilor nobiliare dobândite ereditar, urmaţi de înalţii prelaţi ai Bisericii Anglicane şi de lorzii numiţi pe viaţă de suveran, dar care nu îşi pot transmite titlurile urmaşilor lor.
Bătălia din alegeri se dă însă în Camera Comunelor, cu cei 650 de deputaţi ai săi.
Dintre cele patru ţinuturi ale Regatului Unit, Anglia dă cei mai mulţi deputaţi - 533, urmată de Scoţia cu 59 de mandate, Ţara Galilor cu 40 şi Irlanda de Nord cu 18.
Sistemul britanic este gândit astfel încât să îţi permită să votezi, indiferent unde te afli, în ţară sau în afara ei. Cu o condiţie: este obligatoriu să te înregistrezi pe listele de vot.
„Voi vota prin delegare. M-am înregistrat la mama mea în Manchester. Aşa că ea va vota pentru mine”, spune Dean Edgar, expat britanic.
„De data aceasta nu voi vota. Trebuie să recunosc că mi-e ruşine, pentru că nu am reuşit să-mi iau aplicaţia prin poştă”, admite un alt expat, John McKellar.
Mandatul unui deputat este pe 5 ani, iar votul e uninominal, majoritar, cu un singur tur. Cu alte cuvinte, candidatul care obţine cele mai multe voturi într-o circumscripţie, îi va reprezenta pe locuitorii acelei zone în Parlamentul de la Londra. De regulă, partidul care adună cei mai mulţi reprezentanţi în Camera Comunelor formează Guvernul, după ce regina îl desemnează din rândurile sale pe noul prim-ministru. Doar că în ultimii ani, sistemul care a avantajat marile partide e sub presiune.
De data aceasta, electoratul are şanse să împingă în faţă noi formaţiuni. Şi, fapt foarte interesant, balanţa puterii în Palatul Westminster şi pe cale de consecinţă, coloratura viitorului guvern, ar putea fi decisă nu la Londra, ci în Scoţia.
Potrivit sondajelor de opinie, nici conservatorii premierului David Cameron, nici laburiştii conduşi de Ed Miliband, nu vor obţine majoritatea absolută, în timp ce Partidul Naţional Scoţian are toate şansele să devină un actor-cheie în jocurile de putere de la Londra.