Situația e tot mai grea în spitalele din Italia. Sunt aproape 36.000 de pacienți cu coronavirus, dintre care 2.257 au nevoie de terapie intensivă, pentru că sunt cazuri grave, critice. Un reporter a filmat într-un spital italian și a aflat cât de dramatice și dureroase sunt clipele pe care le petrec aici nu numai pacienții, dar și personalul medical. Iată reportajul:
Reporter: Aici sunt cei care au penumonie și sunt în stare gravă, au complicații grave?
Medic: Da, au complicații respiratorii.
Reporter: Sunt intubați, li se administrează foarte multe medicamente. Sunt aici și multe aparate. Când am ajuns la secția de reanimare a spitalului din Treviglio, abia se eliberaseră două locuri. Astăzi, un pat în spital este un bilet pentru viață.
Asistentă: S-au eliberat două locuri printr-o minune. În situații extreme, noi mai punem un pat aici, la terapie intensivă. Fiecare dintre noi are în grijă 6, 7, 10 bolnavi... E un ritm de muncă nebun, dar asta este situația, o facem!
***
Dialog între doi membri ai personalului medical:
- Să vedem care este fluxul.
- Să sperăm că nu mai iese nimeni din casă!
***
Asistentă: Acesta este un alt pacient.
Reporter: De ce sunt așezați în această poziție, înclinată?
Asistentă: Pentru a le îmbunătăți ventilația. Trebuie să rămână în poziție înclinată cel puțin 18 ore, dacă nu apar alte complicații.
Reporter: Mi-au spus că din februarie nu a mai fost externat nimeni, nu a mai plecat nimeni decât dacă a fost transferat în alt spital sau... mai rău
Asistentă: E dramatic, mai ales dacă starea lor nu se îmbunătățește. Familiile nu-i mai văd, aud doar o voce necunoscută la telefon care le spune care este evoluția pacientului și, uneori, cum s-a întâmplat noaptea trecută, în plină noapte, trebuie să-i suni să le spui: Pacientul a murit. Și asta înseamnă că nu vor vedea nici măcar corpul.
Aceste persoane și-au văzut rudele ieșind din casă în palton, cu cheile în buzunar, cu telefonul. Și apoi vor găsi un sicriu sigilat, este singurul lucru pe care îl vor mai vedea.
Cer o binecuvântare religioasă și noi încercăm să le-o oferim, dar fără să lăsăm preotul înăuntru. Ultima dată preotul a venit și l-am ținut la ușă.
Este greu să le explici că nu-i mai pot vedea. Deci, este teribil când cineva îți spune să-l iei în brațe din partea lui. Sunt cu adevărat lucruri grele, a povestit asistenta, cu lacrimi în ochi.
Citiți și: Infirmierii italieni, mesaj dramatic: „Avem nevoie de voi, nu mai este timp!”
Italia: Apelul unei femei aflate încă în spital, deși a fost unul dintre primii pacienți infectați cu noul coronavirus
Editare web: Luana Păvălucă