INTERVIU. Ministrul de externe din Polonia: Avem propria viziune asupra Uniunii Europene
„Avem propria viziune asupra Uniunii Europene, care nu diferă prea mult de viziunea Germaniei, este poate mai îndepărtată de cea franceză. Noi vrem o Europă nedivizată, în timp ce preşedintele Franţei vrea o Europă integrată pe segmente." Declaraţia a fost făcută de ministrul de externe din Polonia, Jacek Czaputowicz, în interviul realizat de Cristina Cileacu.
(Interviu - prima parte)
Marea Neagră sigură este interesul comun al celor mai mari trei ţări de pe flancul estic NATO, adică România, Polonia şi Turcia. Miniştrii de externe din aceste state s-au întâlnit la Bucureşti ca să discute despre subiect, în condiţiile în care relaţia dintre Ankara şi Washington devine tot mai distantă, iar apropierea ei de Moscova ridică multe semne de întrebare.
(Interviu - a doua parte)
Cristina Cileacu: Aţi venit la Bucureşti pentru o întâlnire trilaterală cu omologii dvs român şi turc şi vreau să vă întreb ce aduce Polonia la masa de discuţii de la aceste întâlniri şi ce nevoi are Polonia de la partenerii săi?
Jacek Czaputowicz: Este un cadru de lucru foarte important pentru Polonia, în domeniul securităţii internaţionale. Noi ne coordonăm aceste politici în cadrul NATO. Toate cele trei ţări sunt membre NATO şi avem un rol important, pentru că noi suntem cea mai mare ţară de pe flancul estic. Avem deci politici comune în cadrul NATO, în mod particular, ce vrem să întârim este prezenţa în ţările noastre, puterea şi capacităţile de descurajare şi apărare ale acestor ţări. Primim în egală măsură ameninţări la securitatea noastră, rezultate din politicile agresive ale unora dintre vecinii noştri, cum ar fi Rusia. Este deci important să înţelegem şi punctul de vedere al acestor ţări, de exemplu ce crede România despre securitate, ce cred şi turcii, care sunt percepţiile şi problemele lor, care este situaţia din Orientul Mijlociu de pildă, din perspectiva Turciei, cum putem să ne coordonăm politicile de securitate, cum putem să-i asigurăm pe partenerii noştri principali, adică Statele Unite, să rămână aici şi să joace un rol important în apărarea Alianţei.
Războiul din Siria provoacă încă o dată efecte cu bătaie lungă. Provincia Idlib este ultimul bastion al rebelilor care luptau împotriva lu Bashar Al-Assad. Ofensiva militară pe care guvernul de la Damas vrea să o înceapă împotriva lor, ar însemna nu doar un carnagiu, dar şi foarte mulţi noi refugiaţi. Turcia este direct interesată ca situaţia din Idlib să fie rezolvată pe căi paşnice şi pentru a reuşi acest lucru are nevoie de ajutorul Rusiei, ţara care îl sprijină pe preşedintele sirian.
Cristina Cileacu: Aţi amintit Orientul Mijlociu şi dacă ne uităm cu atenţie, Rusia şi Turcia îşi întăresc relaţiile, mai ales pentru că au nevoie una de alta pentru a rezolva chestiuni din Orientul Mijlociu. Pe de altă parte, Polonia şi România nu sunt chiar prietene cu Rusia, putem spune că avem relaţii mai degrabă reci, ambele ţări şi Moscova. Vor afecta aceste fapte întâlnirea trilaterală, relaţia trilaterală.
Jacek Czaputowicz: Sunt de acord cu evaluarea dvs. Turcia este mai apropiată de Rusia, decât sunt ţările noastre şi vrem să căutăm explicaţii pentru această situaţie. Dar în mod sigur ne dorim ca Turcia să fie mai aproape de alianţa cu SUA şi cu NATO. Acesta este unul dintre subiectele despre care trebuie să discutăm, dar am încredere că solidaritatea cu Alianţa este decisivă. Discuţiile cu Rusia, aşa cum aţi spus, pentru rezolvarea situaţiei din Siria sunt importante. Putem înţelege desigur şi motivele lor, aşa că trebuie să găsim soluţii comune cu ceilalţi aliaţi. Dar, sunt de acord, ar putea fi o problemă, în mod special între Turcia şi SUA. Este în interesul nostru ca aceste relaţii să fie apropiate şi să rămânem aliaţi cu SUA, în cadrul NATO, deci este ceva despre care vom discuta.
Cristina Cileacu: România şi Polonia vor o prezenţă mai amplă a SUA, ţara dvs insistă să aibă o bază militară americană pe teritoriul ei, dar dacă ne uităm la Marea Neagră, Rusia are această tendinţă să o vadă, cum spunem noi, „ca pe lacul său" şi nu ca pe o mare pentru toţi vecinii. Credeţi că Rusia va da înapoi dacă România, Polonia şi să spunem şi Turcia vor întări prezenţa militară pe acest flanc?
Jacek Czaputowicz: Noi suntem pentru creşterea prezenţei militare aliate în zonă, înţelegem poziţia României în ceea ce priveşte regiunea Mării Negre şi politicile ruseşti, aşa că trebuie să ne demonstrăm solidaritatea cu prezenţa militară a aliaţilor aici, lucru care ar fi bun pentru securitatea tuturor ţărilor noastre, deci mai este şi problema relaţiei dintre Turcia şi Rusia legată de această posibilitate de a creşte aici prezenţa militară NATO. Dar, în general aceştia sunt paşi foarte concreţi care trebuie discutaţi între ţările noastre. Când vom fi de acord, atunci vom putea convinge şi alţi parteneri dintre membrii cheie ai NATO, începând cu SUA, dar de asemenea şi Marea Britanie, Franţa şi Germania. Dar suntem foarte fericiţi că am convins deja NATO să se gândească la securitatea noastră şi să-şi crească prezenţa militară, decizia luată la summitul NATO de la Varşovia, de acum doi ani şi reconfirmată anul acesta, la Bruxelles, ca pozitivă. Deci, NATO a decis să crească prezenţa militară, cheltuielile pentru apărare, de care se preocupă şi statele NATO din Europa, să aloce mai mulţi bani. Cele trei ţări ale noastre, Turcia, România şi Polonia investesc deja în securitatea militară mai mult decât media NATO. Sunt un bun exemplu. Aşa că am devenit şi bun exemplu pentru alte ţări.
Ca răspuns la sancţiunile care i-au fost impuse de comunitatea internaţională pentru anexarea ilegală a Crimeei, Rusia îşi face mai departe jocurile de influenţă în Uniunea Europeană. Iar Polonia este şi ea pe lista ruşilor.
Cristina Cileacu: Dacă revenim la Rusia, putem vedea, de fapt putem simţi că în Europa şi chiar şi în SUA, au o prezenţă consistentă, intervenind chiar în chestiuni de politici interne. Este şi cazul Poloniei şi dacă da, cum este Rusia prezentă pe teritoriul ţării dvs?
Jacek Czaputowicz: Cu siguranţă suntem una dintre ţările care menţine o politică puternică, inclusiv sancţiuni, faţă de Rusia. Doar aşa se poate. Avem o abordare cu dublu sens, menţinem sancţiunile, dar dacă se schimbă ceva la nivel politic, atunci putem coopera. Principala problemă este agresiunea împotriva Ucrainei prin anexarea Crimeei, noi nu recunoaştem această anexare şi am spus că nici în viitor nu vom face acest lucru. La fel şi în cazul situaţiei din Donbas. Noi susţinem garantarea integrităţii teritoriale a Ucrainei, cu graniţele ei recunoscute internaţional. Dar, bineînţeles că observăm şi activitatea hibridă de pe teritoriul nostru, există susţinere pentru anumite grupări care sunt pro-ruse şi aceasta este o ameninţare pentru democraţie, nu doar în Polonia, nu doar în statele baltice, ei sunt foarte interesaţi de prezenţa militară NATO pentru că ei simt şi mai mult influenţa Rusiei, iar posibilitatea de interferenţe în politica internă este chiar mai mare acolo, cu minoritatea rusă din statele baltice. Dar Rusia este activă şi în Balcanii de Vest, interferenţele lor în politica internă este ceva de neacceptat. De asemenea, un exemplu foarte bun este cazul Skripal, când s-au folosit materiale chimice pentru o tentativă de asasinat pe teritoriul britanic, ceva ce nu poate fi acceptat de comunitatea internaţională. Da, observăm modalităţile negative după care joacă Rusia. Comunităţile din Vest nu sunt încă pregătite să facă faţă acestor ameninţări aşa că trebuie să ne întărim în cadrul NATO capacităţile de a reacţiona la aceste ameninţări hibride şi la intervenţia lor. Continuăm în cadrul NATO, şi bineînţeles, cu susţinerea celor trei ţări ale noastre, dar bineînţeles...
Uniunea Europeană a dat în judecată Polonia pentru schimbările aduse legilor justiţiei pe care le-a făcut. Acest pas este făcut după ce anterior, Comisia Europeană a propus activarea Articolului 7, conceput pentru a se asigura că statele blocului manifestă "respect pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și drepturile omului"
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre reforme, Comisia Europeană a deschis un dosar împotriva Poloniei, legat de reformele Curţii Supreme şi spun că acestea subminează principiile independenţei justiţiei. Aţi declarat deja că dacă decizia nu va fi în favoarea Poloniei, va fi respectată. Mai mult sau mai puţin este şi cazul României, schimbările legilor noastre de justiţie sunt de asemenea criticate de Uniunea Europeană şi întrebarea mea este cum se face că Bruxell-ul, care în mod normal sprijină reformele făcute în interiorul statelor membre, dintr-odată critică pe toată lumea. De ce credeţi că se întâmplă aceste lucruri?
Jacek Czaputowicz: Este o chestiune politică importantă, ei nu critică pe toată lumea, pentru că o parte din parte reformele pe care le-am introdus există deja în statele vestice. Iar acest lucru este în regulă pentru Bruxelles. Ceva care există de pildă în Spania, aceeaşi soluţie nu este acceptabilă pentru Polonia. Cred că aceasta este problema importantă de folosire a standardelor duble de către instituţiile europene, deci noi, nou veniţii, ca Polonia, România, Ungaria şi alte ţări suntem trataţi diferit. Noi suntem criticaţi deşi nu cred că ar trebui. După părerea noastră ne apărăm dreptul de a avea decizii suverane. Trebuie să avem aceeaşi posibilitate de a reforma sistemul juridic. În cazul nostru, a fost exprimat încă din timpul alegerilor că reforma sistemului de justiţie este necesară pentru că era corupt şi ineficient şi trebuia făcut independent şi eficient şi pentru a supraveghea legile europene pe teritoriul nostru. Comisia Europeană crede că noi vrem să politizăm sistemul, după părerea noastră nu este cazul. Discuţia continuă. Cred că cele mai multe state ne înţeleg punctul de vedere, de aceea, articolul 7 nu poate să îşi urmeze cursul pentru că nu este un acord între statele membre că ar trebui să fim cumva pedepsiţi. Aceasta este partea bună şi apoi Comisia a decis să ne acţioneze legal, să meargă cu acest proces la Curtea de Justiţie (n.r. Europeană) şi noi am acceptat. Vom vedea ce vor judeca şi apoi ne vom apăra în instanţă. Dacă pierdem, atunci vom fi nevoiţi să urmăm decizia. Noi suntem, la modul general, pentru întărirea instituţiilor europene, inclusiv a Curţii de Justiţie Europene, care joacă un rol important. În acelaşi timp suntem prezentaţi ca o ţară antieuropeană, lucru care nu este adevărat, de aceea discuţiile continuă.
Cristina Cileacu: Uniunea Europeană vine cu argumentul, atunci când este vorba despre Polonia, România, Ungaria, aceste ţări nou venite aşa cum le-aţi numit, că uită avantajele pe care le-au obţinut odată cu accesul în Uniunea Europeană. Cum de nou-veniţii ştiu cumva mai bine decât ţările care au creat Uniunea Europeană, ce este mai bine pentru viitorul Uniunii Europene?
Jacek Czaputowicz: Noi nu pretindem că ştim mai bine, pur şi simplu trebuie să privim obiectiv situaţia. De exemplu, politica noastră pentru migraţie, care se opune deschiderii graniţelor şi este pentru control şi ajutor la faţa locului, în Siria, în Africa, nu să invităm oamenii aici, această politică este acum repetată şi acceptată în cele mai multe ţări, care încep să creadă că este o greşeală. Dacă vorbim despre alegeri în ţări precum Italia şi Austria, mai recent Suedia, dar şi Germania şi Franţa. Acum auzim de la liderii acestor ţări că trebuie să oprim migraţia, să o controlăm, adică ceea ce am spus noi cu câţiva ani în urmă. Deci ei admit că politica noastră a fost bună. Nu este o chestiune de a şti mai bine. Ne dorim să menţinem valorile de bază ale Uniunii Europene, care înseamnă patru libertăţi. Una dintre ele este libertatea serviciilor, ameninţată acum de politicile protecţioniste ale Franţei şi altor ţări. Directiva lucrătorilor detaşaţi este un exemplu. Când noi, Polonia, România şi alte ţări, avem avantaje în anumite domenii, vedem că ni se impun bariere. Dacă este un avantaj pentru o ţară din Vest, precum libertatea de mişcare a capitalului, atunci nu-nu, acelea sunt bunurile noastre şi noi trebuie să acceptăm lucrurile ca atare. Sunt convins că ţările din Estul şi Centrul Europei înţeleg acum că au foarte multe în comun. Împărţim percepţia geopolitică, unele împart percepţia asupra ameninţărilor, noi împărtăşim istoria asemănătoare, avem cam acelaşi nivel de dezvoltare în cadrul UE, de aceea avem interese comune. Acum este o perioadă foarte bună pentru o cooperare mai strânsă în regiunea noastră şi sunt fericit că săptămâna viitoare, la Bucureşti, se va organiza summitul Iniţiativa Celor Trei Mări, un proiect important care va ajuta la dezvoltarea infrastructurii din regiunea noastră, de la Nord la Sud, nu doar de la Est la Vest şi prin care putem crea condiţii de integrare între ţările noastre, aşa cum există în Vestul Europei.
Triunghiul Weimar este un format de lucru între Germania, Franţa şi Polonia. El a început să fie adus din nou în discuţie mai ales de politicienii de la Berlin şi dat ca exemplu de nou motor al Uniunii Europene. Dar, şi în acest caz, viziunile partenerilor încă mai au nevoie de reglaje
Cristina Cileacu: Aceeaşi impresie că valorile europene nu sunt prea respectate în Polonia a fost lăsată după o întâlnire pe care aţi avut-o recent cu ministrul de externe al Germaniei. El a spus într-un interviu după întâlnirea cu dvs, că valorile europene nu se pot negocia. În acelaşi timp, el vorbeşte şi despre o revitalizare a Triunghiului Weimar. Va urma Polonia drumul pe care îl are acum sau se va alătura Franţei şi Germaniei pentru a fi lideri în Uniunea Europeană?
Jacek Czaputowicz: Am discutat cu Germania şi cu Franţa despre Uniunea Europeană. Am vrea să fim parte din discuţiile despre viitorul UE. Mergem mai departe, am avut consultări cu societatea civilă şi cu alte ţări. Avem propria viziune asupra Uniunii Europene, care nu diferă prea mult de viziunea Germaniei, este poate mai îndepărtată de cea franceză. Noi vrem o Europă nedivizată, în timp ce preşedintele Franţei vrea o Europă integrată pe segmente. De asemenea, noi vrem menţinerea libertăţilor, cea de circulaţie, suntem împotriva protecţionismului, vrem competiţie în cadrul UE. Polonia şi România sunt ţări care s-au dezvoltat cel mai repede în ultima vreme, deci şi noi contribuim la creşterea economică a UE, aşa că trebuie să menţinem această formă economică bună pentru a întări Uniunea Europeană. Am discutat cu Germania, ministrul lor a spus că valorile europene nu sunt negociabile şi sunt total de acord cu acest lucru. Noi nu am încălcat niciuna dintre aceste valori europene, nici independenţa justiţiei. Sistemul nostru, după reforme, va fi mult mai independent decât cel al Germaniei, pentru că în Germania, puterea executivă are dreptul să numească judecători. Sistemul nostru este chiar mai independent, dar asta este ceea ce eu numesc standarde duble.
Polonia este printre cele mai vocale state din Uniunea Europeană atunci când este vorba despre respingerea cotelor de refugiaţi pe care fiecare mebru al blocului comunitar ar trebui să le primească, ca să împartă povara comună. Dar nu are nimic împotriva migranţilor ajunşi pe teritoriul ei din fostele state sovietice.
Cristina Cileacu: Ţara dvs se opune de asemenea şi primirii de refugiaţi, dar în acelaşi timp, pentru că mulţi polonezi, ca de altfel şi mulţi români au părăsit ţara ca să lucreze în Vestul Europei, în Polonia ajung muncitori, migranţi, din Ucraina şi Belarus. Vorbim aici despre naţionalism sau despre religie, cum aţi descrie situaţia?
Jacek Czaputowicz: Sunt de acord că avem aproape 2 milioane de ucraineni la noi. Noi le susţinem ţara, este război la ei, ne-am deschis graniţele şi le-am oferit posibilitatea să lucreze legal în Polonia. Ei pur şi simplu vin în Polonia, suntem foarte apropiaţi din punct de vedere cultural, în cazul religiei este ceva diferit, ei sunt ortodocşi, dar nu este nicio problemă. Pur şi simplu ei vor să vină în Polonia, se simt bine. Avem 35 de mii de studenţi ucraineni în universităţile poloneze, ne place de ei, îi dorim acolo. Aduc putere statului nostru. Problema cu oamenii care vin din Africa şi din Orientul Mijlociu este că ei pur şi simplu nu vor să vină în Polonia. Ei preferă să aleagă alte ţări. Nu se pune problema că noi suntem împotriva lor. Noi suntem împotriva unei redistribuiri obligatorie a lor, făcută împotriva voinţei acestopre refugiaţi de a fi transferaţi într-un loc pe care nu şi-l doresc. Deci nu suntem împotriva lor, suntem deschişi, dar aceste ţări care ne sunt vecine aleg pur şi simplu Polonia. Unii dintre ei vor merge mai departe.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
