Frank- Walter Steinmeier, ministrul german de Externe:
„De patru ani luptăm împotriva crizei. A fost cea mai mare criză economică pe care am avut-o în Europa. Au fost oameni cum - sunt cei din spate care protestează - care aveau teorii simple precum: "Afară din UE cu Grecia! Afară cu Portugalia! Să ne reîntoarcem la marca germană!" Au mai mai spus şi alte prostii. Dacă i-am fi ascultat pe oamenii ca aceia din spate, Europa ar fi fost distrusă astăzi!”
„Unde am fi ajuns astăzi, când pacea şi siguranţa ne sunt puse în pericol? Unde am fi fost astăzi, dacă în timpul crizei economice nu am fi fost uniţi, nu am fi fost solidari? Sunt bucuros că noi, democraţii, am rămas împreună şi ne-am ajutat unii pe alţii”.
„Trebuie să vă gândiţi bine cine sunt cei care aţâţă războiul. Aceia care numesc un întreg popor fascist, aceia incită la război, ei incită la conflict. Nu aveţi acest drept!”
Emil Hurezeanu: În mediile intelectuale a fost prețuit acest acces de nervi
Analistul Emil Hurezeanu a comentat la „Jurnalul de Seară” răbufnirea ministrului german de Externe și i-a schițat un portret, explicând de ce a șocat o astfel de reacție, dar și ce efecte a avut:
„Acest om este o descoperire pentru compatrioții lui și și pentru mine. Este un om remarcabil, un fel de funcționar cenușiu – nu vreau să fac aluzie la părul alb pe care și-l poartă cu multă demnitate – dar un funcționar care vine din zona de politică birocratică, avocat provincial, a stat în umbra lui Schroeder la Hanovra, a fost șeful Cancelariei lui Schroeder și l-a însoțit pe Schroeder – sau poate Schoeder pe el – are multă tenacitate, e un om extrem de inteligent și a făcut multe și pentru România. Fiind șeful Cancelariei sub Schroeder, când am intrat în UE, și după aceea fiind și ministru între 2005 și 2009. E un birocrat, ca să zic așa. Și dintr-odată, în Alexanderplatz, acolo unde se revolta în 89 Germania de Est împotriva comunismului, în fața unui public cu mulți provocatori – în Germania se întâmplă des asta – au apărut unii care aveau ceva împotriva naziștilor din Ucraina, care spuneau ca Germania să-și vadă de treabă. Și omul s-a enervat, și-a ieșit din țâțâni puțin și a vorbit cu un patos într-adevăr complet neobișnuit pentru standardele rigorii de învățământ gimnazial din Germania, rigoarea asta împărtășită de mai toți politicienii germani. (...) Genscher-ismul îi marchează pe toți politicienii germani. În Germania, stilul politic nu este flamboaiant, ca-n Franța. În Franța toți parcă se uită în oglindă și-l imită pe Charles de Gaulle, dacă nu pe Napoleon. Germanii nu sunt așa. Or, dintr-odată, în marea asta de amorțeală care a devenit politica centristă intimidată de politica populistă, a apărut acest domn, foarte calm, așa, întotător de apă dulce la lacul Balaton, care a început să strige la provocatori. Și a avut un succes intelectual și de presă foarte mare. Ăia l-au fluierat, s-au bucurat că l-au enervat (...), dar enervarea lui a developat un personaj foarte robust, care ține la valorile lui. În mass-media și în mediile intelectuale a fost foarte prețuit acest acces de nervi. E bine să-și revină politicienii!”, a conchis Emil Hurezeanu.