George Soros: „Nu voi sta deoparte”

Numele lui a fost defăimat și motivațiile lui denunțate, dar omul de finanțe miliardar GEORGE SOROS spune că dragostea lui pentru Marea Britanie îl determină să se opună în continuare Brexit-ului.

Un text de George Soros pentru „The Mail On Sunday”:

„Sunt, se pare, un „plutocrat străin”. Suma considerabilă pe care am donat-o părții favorabile rămânerii, în dezbaterile Brexit, este „pătată” și ar trebui returnată imediat. Ar trebui să „stau deoparte” de politica britanică. Toate acestea au ieșit la iveală în timpul unui dineu pe care l-am oferit acum doar câteva zile. Nu am făcut niciodată un secret din opoziția mea la Brexit și, într-adevăr, mi-am susținut cauza în mod deschis în paginile ziarului The Mail on Sunday, la vremea referendumului.

Cu toate acestea, și mai dăunător ca orice, mă găsesc în situația să fiu acuzat de „subminarea democrației” – și tocmai această acuzație destul de gravă doresc să o abordez direct. Poate ar trebui să vorbesc puțin despre circumstanțele mele și de ce această țară și democrație înseamnă atât de mult pentru mine.

Experiența care m-a format în viață a fost ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în 1944. Fiind evreu, probabil că aș fi pierit dacă tatăl meu nu aranja documente de identitate false și ascunzători pentru familia lui și pentru mulți alți evrei. Am învățat la vârsta de 13 ani cât este de important felul de regim politic care domină.

Ocupația nazistă a fost urmată de regimul comunist pe care l-am găsit atât de restrictiv, încât am lăsat Ungaria și am găsit refugiu în Anglia, unde, la acea vreme, refugiații erau mult mai bine tratați decât sunt acum. Am petrecut nouă ani în această țară și am devenit un anglofil înveterat.

Datorită muncii mele, am ajuns la New York în 1956, dar Marea Britanie mi-a rămas în suflet. Încă mai am o casă în Londra și petrec o parte a anului acolo. În timp ce Lordul Lamont, fostul Cancelar, ar putea să critice implicarea mea ca străin, l-ar ajuta să știe că, de asemenea, am afaceri în Marea Britanie de multă vreme – în același fel în care are Rupert Murdoch, un cetățean American și binecunoscut sprijinitor al ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Un lucru bun este că noi doi, „străinii”, am fost mai mult decât bucuroși să aducem locuri de muncă în economia Regatului Unit. Ca tânăr, am fost foarte mult influențat de anii petrecuți în Marea Britanie. Am putut să studiez la London School of Economics unde l-am întâlnit pe marele filosof austriac Karl Popper care mi-a devenit mentor.

El a spus că vrea să-și folosească bogăția pentru a propaga democrația deschisă care promovează discuția rațională și calmă, fără critică personală toxică. Sub influența lui, am ajuns să fac distincția între o societate deschisă – în care oamenii își aleg conducătorii, de la care se așteaptă să servească interesele celor care i-au ales – și o societate închisă, în care conducătorii exploatează oamenii aflați sub controlul lor.

Cred cu pasiune în prima variantă și de aceea am hotărât în cele din urmă să întemeiez Fundația pentru o Societate Deschisă și să dedic bogăția mea propagării beneficiilor democrației deschise și ajutorării celor care suferă represiune. Societatea deschisă este caracterizată prin discuție calmă, rațională, fără critica personală toxică pe care am văzut-o recent.

Sprijin cu mândrie Best for Britain, un grup care dorește ca Marea Britanie să rămână membră a Uniunii Europene. Consider că Brexit este o greșeală tragică. Înainte de Brexit, Marea Britanie s-a bucurat de cea mai bună poziție posibilă: a fost membru al Uniunii Europene, fără să adopte euro.

A permite un referendum asupra apartenenței la Uniunea Europeană a fost o eroare fatală. Experiența arată că referendumurile duc adesea la decizii eronate. Incitați de agitatori fără scrupule, oamenii le folosesc pentru a-și exprima nemulțumirea cu starea prezentă a lucrurilor, mai mult decât să se gândească la consecințe. Dacă condițiile sunt nesatisfăcătoare, nu înseamnă că ele nu se pot înrăutăți. Aceasta s-a întâmplat în Marea Britanie.

Brexit este o opțiune în care ambele părți, Marea Britanie și Europa, pierd. Din punct de vedere politic, fără Marea Britanie, abilitatea Europei de a apăra și promova valorile democrației va slăbi. Europa va suferi în absența presiunii puse de Marea Britanie pentru reformele instituționale necesare. Din punct de vedere economic, Europa va pierde a treia sa economie ca mărime și cel mai puternic sprijinitor al politicilor economice liberale.

Marea Britanie, separată de Europa, va pierde mult din influența sa globală. Marea Britanie va suferi din punct de vedere economic pentru că integrarea cu succes în Europa, timp de 45 de ani, va porni în direcția opusă. Divorțul este un proces foarte distructiv; nu există divorț amicabil. Este o iluzie să se creadă că separarea economică poate fi realizată în numai doi ani. Va lua cel puțin cinci ani și poate mult mai mult. Acest proces va schimba Marea Britanie și Europa din prieteni în dușmani, cel puțin în perioada de tranziție. Înainte de referendum, Marea Britanie o ducea mai bine, economic, decât restul Europei. Dar acest lucru s-a inversat, cu economiile continentale depășind, în timp de Marea Britanie rămâne în urmă.

Efectul incertitudinilor create de Brexit asupra economiei Regatului Unit va deveni evident în mod și mai dureros în următoarele șase luni, pe măsură ce procesul de divorț intră în faza sa cea mai litigioasă.

Ca să agraveze lucrurile, procesul de divorț va preocupa atât Marea Britanie cât și Europa pentru ani de acum înainte, când ambele ar trebui să se unească pentru a rezista inamicilor externi, ca Rusia lui Putin, și pentru a rezolva contradicțiile interne care au făcut unii oameni să privească UE ca inamicul lor.

Brexit a făcut ca sistemul bi-partid să devină depășit. Vechea distincție dintre Stânga și Dreapta este pusă în umbră de distincția dintre a fi pro sau antieuropean. Conservatorii sunt, clar, partidul de Dreapta iar Laburiștii partidul de Stânga, dar fiecare este divizat intern de atitudinea față de Brexit. Acest lucru complică imens negocierile privind Brexit și face dificil pentru Marea Britanie să decidă poziția pe care o are față de Europa și chiar și mai dificil să o schimbe.

Brexit a scindat, de asemenea, câmpul politicii britanice între tineri și vârstnici. Deși am 87 de ani, mă gândesc foarte mult la tinerii care vor trăi în viitorul pe care eu nu îl voi vedea vreodată. Oamenii sub 35 de ani au votat copleșitor pentru a Rămâne și numai cei peste 55 de ani au votat în majoritate pentru Brexit.

Votanții în vârstă au dominat votanții tineri care vor trebui să trăiască cu consecințele Brexit-ului în decadele care vin. Acest lucru agravează deziluzia în rândurile tinerilor față de democrație. De asemenea, avansează posibilitatea ca Marea Britanie să dorească în cele din urmă să re-intre în UE.

Ușile Europei poate vor fi deschise în viitor, dar dacă Marea Britanie pleacă acum, nu va mai putea niciodată să re-intre în UE în aceiași termeni favorabili. Deoarece Brexit este o opțiune din care nimeni nu câștigă, înseamnă că un vot parlamentar pentru a opri Brexit-ul ar fi opusul acesteia. Dar numai o inversare a majorității de 52:48 pentru Brexit nu este suficientă. Majoritatea în favoarea rămânerii ar trebui să fie semnificativ mai mare pentru a convinge Europa că atitudinea Marii Britanii față de Europa s-a schimbat fundamental și că decizia sa merită să fie luată în serios.

Tendința este favorabilă. Întrebarea este cum poate fi accelerat impulsul așa încât să atingă punctul critic în următoarele șase până la nouă luni. Problema este, ce vine mai întâi, oul sau găina: electoratul trebuie să impulsioneze Membrii Parlamentului aleși de ei pentru a le da acestora curajul să se opună conducerii partidului, iar electoratul are nevoie să fie interesat nu numai să voteze dar să participe activ în politică.

Best for Britain caută să depășească impasul prin unirea diverselor forțe care au în comun aspirația lor ca Marea Britanie să rămână parte a Europei. Are sprijinul meu total.”

George Soros este un investitor și om de finanțe. Acest articol a apărut inițial în ziarul „The Mail on Sunday”.