Fostul cancelar german Helmut Schmidt a încetat din viață. E. Hurezeanu: „Ce politician!”

Data publicării: 11.11.2015 03:24

©FOTO: Gulliver/GettyImages

După război a făcut studii de economie, iar în 1953 a fost ales în Parlamentul Germaniei, pe listele partidului social-democrat (SPD). În 1974 a devenit cancelar, iar după opt ani s-a văzut nevoit să demisioneze după ce coaliţia care îl susţinea la guvernare s-a destrămat. Alături de preşedintele francez, Valéry Giscard d'Estaing, a fost unul dintre părinţii zonei euro.

Helmut Schmidt a murit cu o lună înainte de a împlini 97 de ani. A murit acasă, la 10 noiembrie 2015, în oraşul său natal, Hamburg, după ce starea sa de sănătate i se deteriorase treptat în ultimele zile. Era un fumător înrăit.

„Dar ce politician!” exclama anul trecut Emil Hurezeanu, schițându-i un portret în preambulul filmului documentar „Helmut Schmidt - probleme existențiale”:

„A fost cancelarul social-democrat al Republicii Federale Germania între 1974-1982. Genul haseatic, Schmidt e din Hamburg, adică eficient, raţionalist iritant - cum l-a numit un prieten apropiat. Cultivat, cu simţul datoriei şi al onoarei, fără să cârtească. A fost soldat în Wehrmacht pe frontul din Rusia, fără să fie nazist. A fost senatorul din Hamburg, în timpul inundaţiilor catastrofale din 1962, care a luat locul primarului absent, în fruntea salvatorilor oraşului.

Cât timp a fost cancelar, Helmut Schmidt s-a confruntat cu crize nenumarate, între care cea provocată de atenatele teroriste ale grupărilor Baader Meinhof, şi s-a remarcat prin intransigenţă şi consecvenţă. A fost promotorul instalării rachetelor americane cu rază medie de acţiune în ţara sa şi Europa de Vest ca răspuns la înarmarea nucleară sovietică din Europa de Est, împotriva voinței propriului partid şi a opiniei publice din ţara sa. S-a dovedit că el a avut dreptate. A negociat cu liderii sovietici şi s-a făcut respectat de ei. N-a fost cancelarul reunificării, ci al apropierii dintre RFG şi RDG.

S-a spus despre el că e politicianul bun din partidul greşit, că-şi înscenează ca un actor histrionic apariţiile, că îşi arogă cu falsă gravitate rolul de cel mai bun politician dintre intelectuali şi de cel mai vizibil intelectual dintre politicieni. Helmut Schmidt şi-a răzbit însă epoca, prin longevitate, în primul rând. A împlinit anul trecut (2013 - n.r.) 95 de ani. E lucid, foarte articulat, scrie cărţi şi dă interviuri. Şi, mai ales, continuă să fumeze. Susţine chiar că nicotina îl ajută să avanseze spre atingerea centenarului.

În 2013, decembrie, 23, înainte de Crăciun, de ziua sa de naştere, Germania, prin primul post public de televiziune, i-a facut un cadou neobişnuit: un film documentar de o oră şi jumătate, cu imagini reale şi imagini artistice, cu faptele şi gândurile şi gesturile care compun acest destin excepţional.

Merită să vedem ce politicieni au alţii, în democraţiile avansate, spunea Emil Hurezeanu. Merită, apoi, să vedem cum sunt onoraţi politicienii care-şi marchează epoca, într-o ţară de importanţa Germaniei. Şi politicianul, şi cetăţeanul, în acest documentar, sunt atât de diferiţi faţă de ai noştri! Ce-i drept, nici ţările noastre nu seamănă. Dar, în Europa de azi, merită să învăţăm unii de la alţii, între vecini, prieteni şi aliaţi, de la cei mai buni dintre noi, în timp ce în interior sau din anumite colţuri ale străinătăţii apropiate, zavera, râca şi frica îşi dau mâna ca să ne sperie şi să ne ţină pe loc.

Filmul e un îndemn la curaj şi înfruntare a vieţii cu folos pentru om şi ţara lui.

Prin eposul documentar dedicat lui Helmut Schmidt ideea a fost că, în plină campanie prezidenţială la noi, din care răzbat mai ales trăsăturile negative, reale sau inventate ale adversarilor, ne-ar face bine să avem parte şi de imaginea normală, a unui politician normal, dintr-o ţară normală. Poate că n-a mai rămas mult până departe”, își încheia pledoaria, în septembrie 2014, Emil Hurezeanu.

Reporterul Digi24 Magda Crișan avusese ocazia să-l intervieveze pe fostul cancelar cu un an înainte, în 2013. Vă invităm să revedeți și aceste interviuri, în care fostul cancelar avea unele sfaturi pentru România: