Fostul ambasador al Austriei la București: Salariile românilor sunt prea mici, administrația este încă prea slabă, corupția este un obstacol în calea investițiilor
Balazs Barabas: Austria este cunoscută pentru standardele de viaţă foarte ridicate. Care a fost prima impresie pe care aţi avut-o când aţi venit în România? A fost şocant?
E.S. Michael Schwarzinger: Da, prima oară când am intrat în România a fost în 1992 şi aici, pentru noi ca şi observatori care veneam din Austria, standardul de viaţa era o problemă evidentă şi ne-am confruntat cu ea. Cred că şi pentru copiii noştri, să vadă maşinile, drumurile, aspectul Bucureştiului de la acea vreme a fost o schimbare enormă faţă de ceea ce aveam noi în Austria.
Şi probabil că v-aţi gândit la cum ar trebui să se dezvolte ţara. Cum se vede acum România, în 2014. Este la nivelul la care vă gândeaţi în 1992?
E.S. Michael Schwarzinger: Anii '90 au reprezentat o perioadă când toată lumea intra într-o altă etapă. Europa era ...Comunismul a fost învins spre surpriza tuturor. Nimeni nu ştia prea bine la ce să se aştepte. O să fie o schimbare de dezvoltare în Est, o să avem o problemă fără soluţii? Deci când am venit, la începutul anilor 90 în România, eram într-un moment relativ nou şi încercam să înţelegem situaţia, posibilităţile de dezvoltare. Nu au fost prea mulţi austrieci înaintea noastră, nu existau încă investiţii austriece. Era doar ambasada. Şi la vremea respectivă nu am putut să ne întâlnim cu niciun austriac în Bucureşti, care să ne spună câte ceva despre cum a fost înainte, care sunt aşteptările, cum este ţara. Deci, pentru noi, trebuie să admit, prima perioadă în România a fost terra incognita, dar noi suntem deschişi, nu am fost şocaţi, eram interesaţi de ţară şi am avut trei ani foarte interesanţi la acel moment.
Investitorii străini sunt bineveniţi în România şi sunt văzuţi drept un motor de dezvoltare a economiei noastre. Dar în egală măsură există o senzaţie pe care o au românii că oamenii care lucrează acolo au salarii mici şi condiţii de muncă grele. Care este opinia dumneavoastră în această chestiune?
E.S. Michael Schwarzinger: Cred că nivelul de salarizare corespunde cu productivitatea locului de muncă. Dacă o companie are productivitate redusă şi un nivel scăzut de ... este imposibil să acorde salarii mai mari. Când productivitatea creşte, trebuie să crească şi salariile. Este ceva necesar. Aşa poate fi o corespondenţă între rezultate, ceea ce poate fi atins şi salariile care pot fi plătite. Dacă salariile ar fi prea mari, atunci competitivitatea în România nu ar mai fi aceeaşi. Totul trebuie să fie în linie.Ideea este să îmbunătăţim competitivitatea şi să ne asigurăm că salariile cresc. Acum suntem toţi de acord că salariile sunt insuficiente. Sunt prea mici. Românii nu câştigă destul. Trebuie să creştem productivitatea, de aceea investim în învăţământ, în educaţie, în training profesional, în tehnologie nouă. Iar investitorii străini aduc cu ei cunoştinţele necesare pentru toate acestea şi de aceea trebuie să avem în România o creştere economică mai mare, mult mai mare decât 3% cât avem acum. Dacă va fi o creştere economică mai mare, atunci vor creşte şi salariile.
Şi ce poate face România pentru a creşte economia?
E.S. Michael Schwarzinger: Cred că primul lucru este ca România să fie un loc bun pentru investiţiile străine. Asta înseamnă reguli clare, administrare bună şi apoi să se reducă riscul pentru investitori. Investitorii vin când riscul este scăzut şi perspectivele sunt bune. Iar perspectivele sunt în mod sigur bune, pentru că România este foarte bogată în resurse naturale. A doua parte este să se reducă riscul politic şi administrativ, de asemenea să vedem că legea este aplicată. Şi dacă toate aceste cerinţe sunt respectate, sunt sigur că România va avea un influx mai puternic de investitori străini care să împingă economia spre dezvoltare.
Ce spun companiile austriece? Sunt mulţumite de funcţionalitatea legală, stabilitatea politică şi a condiţiilor de investiţii din România?
E.S. Michael Schwarzinger: În ceea ce priveşte legea, toţi ştim că multe lucruri pot fi îmbunătăţite, administraţia este încă slabă, deci toţi ştim asta, cred că şi pentru români este evident acest lucru, dar este un program clar pentru îmbunătăţirea acestor lucruri şi de asemenea un alt program clar este cel de luptă împotriva corupţiei din România, este necesar să fie urmat. Suntem fericiţi să avem legi noi, un nou cod civil, o nouă lege pentru organizarea curţilor judecătoreşti, mai mulţi paşi sunt deja făcuţi şi cred că şi Comisia Europeană recunoaşte acest lucru în rapoartele sale. Infrastructura trebuie îmbunătăţită, iar autorităţile ştiu acest lucru. Deci cred că sunt şanse mari pentru a vedea că şi alţi investitori vor veni aici.
În ceea ce priveşte corupţia au existat plângeri?
E.S. Michael Schwarzinger: Da, corupţia este un obstacol mare mai ales atunci când sunt licitaţii publice şi avem aplicaţii din România şi din străinătate, iar anumiţi participanţi simt că nu sunt bine trataţi sau corect trataţi şi cred că dreptatea este în lumea afacerilor este un aspect important.
Guvernul României se consultă cu ambasada Austriei când pregătește legi şi reguli noi care probabil vor afecta şi investitorii austrieci?
E.S. Michael Schwarzinger: Da, sunt anumite organisme legale care au fost înfiinţate. Sunt întâlniri regulate între oamenii de afaceri români şi străini pentru a discuta problemele ţării şi pentru a fi transmise şi guvernului, este un lucru bun. Apoi avem Consiliul Investitorilor Străini şi camerele de comerţ străine, precum cea germană sau americană şi acestea sunt instituţii puternice şi bine organizate, care pot trimite un mesaj guvernului şi autorităţilor. Acest sistem funcţionează acum mult mai bine ca înainte şi sunt fericit că aceste insitituţii au legături bune cu ministerele. Este foarte important ca ministerele să primească informaţii de primă mână de la oamenii de afaceri.
Şi vedeţi rezultatele acestui sistem?
E.S. Michael Schwarzinger: Sunt fericit că sistemul funcţionează şi acum trebuie să se transforme în decizii politice şi administrative. De exemplu, când am văzut decizia de susţinere a parcurilor eoliene în România sau cât de complicat este să îmbunătăţeşti legea în domeniul licitaţiilor, acestea trebuie să fie făcute. Sau legea falimentului. Ştim că anumite lucruri în domeniul bancar şi financiar lucrurile au fost puţin schimbate şi îmbunătăţite, dar vedem şi paşi înapoi, cum de exemplu este ideea de a crea un organism care să verifice ce se întâmplă în cazul accidentelor rutiere. Acum aceste lucruri sunt făcute de firmele de asigurări. Să inventezi un organism public care să le spună firmelor de asigurări ce au de făcut înseamnă un pas înapoi. Aşadar, este mereu interacţiune între deciziile politice şi viaţa oamenilor de afaceri.
O chestiune foarte fierbinte în această perioadă este cooperarea dintre ţările vestice şi estul Europei, este conflictul din Ucraina şi Rusia. Cum poate fi rezolvat un astfel de conflict?
E.S. Michael Schwarzinger: Cred că este foarte greu să se rezolve un conflict de asemenea amploare, dar este important să lucreze comunitatea internaţională să verifice cum se foloseşte armamentul greu. Nu este deloc în regulă să foloseşti rachete pentru a trage în avioane, nu este corect să foloseşti tancuri şi artileria grea. Cred că trebuie să se facă o trecere de la utilizarea acestor arme grele la folosirea unor forţe militare mai puţin puternice.
Astăzi sunt probabil cele mai multe conflicte decât au fost vreodată. Este acesta un semn de eşec al diplomaţiei? Un eşec al politicienilor şi diplomaţilor în ceea ce priveşte prevenirea apariţiei conflictelor deschise?
E.S. Michael Schwarzinger: Cred că dimpotrivă. Când vedem un număr de conflicte care apar peste tot în lume, cred că este uimitor cât de repede NATO, UE, Uniunea Ţărilor Africane şi alt gen de organizaţii pot stabiliza aceste conflicte. Au fost cele din Maroc şi Sahara de Vest, avem conflicte şi instabilitate în Libia, în Ciad, avem conflicte în Sudanul de Sud, în Orientul Mijlociu, confictele cu kurzii din partea de est a Turciei, Siria, Irak, sunt zone de instabilitate în Asia Centrală, avem conflicte în insulele din Marea Chinei, avem conflicte în America Latină şi este un grad ridicat de nu doar analize, dar şi acţiuni concrete şi stabile ale comunităţii internaţionale de implicare în fiecare dintre aceste conflicte din toată lumea pentru evitarea războaielor mari. Avem atât de multe misiuni de observare a alegerilor, de exemplu, sau misiuni de pregătire a forţelor de poliţie, misiuni de familiarizare a poliţiei cu drepturile omului şi cu faptul că trebuie să se poarte frumos cu populaţia pentru a calma un conflict. Sunt misiuni diplomatice care se ocupă de conflicte latente, de cele îngheţate. Cred că de cele mai multe ori numărul de diplomaţi de care este nevoie pentru a ţine sub control lumea aşa cum este ea acum este subestimat. Este fantastic că avem aceste organizaţii puternice, precum Consiliul Europei, OECE, pentru a trimite misiuni, pentru a fi acolo. (...) În Europa, în Africa, în America Latină, peste tot pe unde există conflicte sunt şi diplomaţi care se străduie să împiedice ceva mai rău.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
