Cum se face școală pe insulele izolate din Norvegia
Norvegia e locul unuia dintre cele mai interesante sisteme de educație din Europa. Elevii primesc note abia din clasa a șaptea, iar cine studiază tehnologia informației primește gratuit laptop. Norvegia ajunge adesea în vârful topurilor internaționale la capitolul educație. Guvernul face mari eforturi pentru a se asigura că toți copiii merg la școală indiferent unde locuiesc. Iar în locuri cu munți, fiorduri și insule, precum arhipelagul din nordul extrem, să ajungi la școală chiar e o provocare, așa cum știe și Erlend Olsen. Dar în ciuda lungului drum spre cursuri, el ajunge mereu la timp. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Viața e destul de izolată aici, în Helligvær, la nord de Cercul Arctic. Continentul este la aproape o oră distanță de mers cu barca. Helligvaer are doar 100 de rezidenți, un chioșc și o școală, pentru 16 copii.
Astăzi e o zi specială. În loc de matematică sau muzică, elevii învață cum să se salveze din apele agitate ale mării. Jackline și fratele său Erlend știu că acest lucru ar putea fi util.
„Dacă suntem pe o barcă și se întâmplă ceva, trebuie să știm ce să facem. Noi locuim pe o insulă învecinată, așa că folosim barca în fiecare zi”, spune Jackline Henriksen Carcary, elevă.
„Este prima dată când fac asta. Sunt încântat!”, mărturisește fratele ei, Erlend Olsen.
O oră de mers cu barca până la școală, pe marea agitată
Drumul până la școală durează cam o oră în fiecare zi. Călătoresc toţi cu micul feribot, fără părinți, chiar și în astfel de zile, când marea este agitată și frigul e pătrunzător.
„Valurile mari mă sperie câteodată. Nu-mi place când barca se clatină înainte și înapoi”, spune Erlend Olsen.
Drumul spre școală poate fi periculos - dar și pitoresc.
„Facem acest exercițiu pentru a ne familiariza cu echipamentul. Vom elibera pluta de salvare în curând și atunci este rândul tău”, le arată căpitanul.
Acești copii învață să devină independenți la o vârstă fragedă, astfel încât să se poată salva în caz de urgență. Şcoala îi pregătește literalmente pentru viață.
Miza unei școli la care învață 16 elevi și predau cinci profesori
Aproape jumătate de oră mai târziu, ajung la Helligvær, unde se află școala lor.
Cei până în clasa a zecea sunt de obicei împărțiți în grupuri, ca astăzi, la ora de engleză.
„Când sunt într-o clasă cu copii mai mari, aud cum vorbesc și învăț de la ei”, spune Erlend.
Patru profesori și directorul le predau celor 16 elevi.
Este o cheltuială mare pentru municipalitate, dar rezultatele se văd. Familiile tinere rămân în Helligvær, în loc să se mute.
Școala funcționează și ca un centru de tineret.
„Unde locuim noi nu există și alte familii. Așa că lucrurile pe care le facem aici alături de alți oameni sunt foarte distractive”, spune Jackline Henriksen Carcary.
Un joc de leapșa alungă plictiseala.
Și vafele norvegiene sunt întotdeauna o răsplată delicioasă.
Dar nu ar fi mai bine să înveți acasă? Și să nu mai faci drumul cu feribotul în fiecare zi?
„Nu, nici vorbă. Ar fi o prostie. Priviți în jur. Am nevoie de acești oameni în jurul meu”, spune Jackline.
Elevii își dezvoltă aici și abilitățile sociale, dar învață și cum să interacționeze.
Când oamenii sunt recunoscători autorităților
Erlend și sora lui se întorc acasă, la Givær. Sunt singurii copii care trăiesc pe această insulă. Așa că după ore, animalele sunt principalii parteneri de joacă.
„Acesta este Bulgăraș, iepurele meu. Îmi place să mă joc cu el, chiar dacă m-a mușcat. În mod normal, nu face asta”, spune Jackline.
Dar copiii știu că vor trebui să părăsească insula după clasa a zecea și să termine liceul pe continent. Ce vor face după aceea?
„Când voi fi mare nu voi mai trăi aici. Poate mă voi întoarce în vizită, dar vreau să locuiesc într-un oraș”, spune Erlend.
Deși, poate după câțiva ani de viață la oraș, va alege să se întoarcă, la fel cum a făcut Olaug, mama sa. S-a mutat la oraș la 16 ani, dar s-a întors pe insulă zece ani mai târziu. Mama a vrut să își crească familia pe Givær și este recunoscătoare pentru ajutorul primit de ea și copiii săi.
„Fără ajutorul municipalității, nu am fi putut locui aici. Ei fac posibilă viața aici, trebuie să recunosc. Comparativ cu multe alte locuri din lume, n-avem de ce să ne plângem”, spune femeia.
Se apropie ziua în care copiii mai mari vor trebui să plece de acasă. Dar oriunde ar ajunge, îi va însoți mereu amintirea copilăriei lor lipsite de griji de la Givær.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
