Femeile, hainele şi legea | De la bikini la burkini
Când s-a inventat bikiniul, în urmă cu 70 de ani, a fost declarat ilegal în mai multe ţări. Era prea indecent! S-a autosesizat chiar şi Vaticanul. La şapte decenii distanţă, discuţia din Franţa a ajuns să fie despre femei care merg prea îmbrăcate la plajă. Povestea e veche, spun analiştii. Există o lungă istorie de legiuitori, în mare parte bărbaţi, care stabilesc reguli cu privire la vestimentaţia femeilor.
Un poliţist îmbrăcat din cap până în picioare, cu mănuşi albe prinse la brâu, îi scrie o amendă pe plajă. Ea, în costum de baie, se uită la carneţelul poliţistului. Era anul 1957 iar bikiniul abia îşi sărbătorise primul deceniu de existenţă. Iar în Italia, locul din care vine această imagine, era considerat nepermis de indecent. Italia, Spania şi Franţa erau câteva dintre ţările care au interzis bikiniul în primii ani de la inventarea lui. Vaticanul a spus-o cel mai vehement: e un păcat! Costumul era atât de scandalos, încât inventatorul lui nu a găsit, la început, fotomodele dispuse să-l poarte.
Acest tip de costum de baie era considerat, deopotrivă, subversiv şi o dovadă de slăbiciune morală, comentează New York Times: „Bikiniul e în prim-planul stilului alături de dantela transparentă de un scandal discret, feminin, despre care auzim că va fi purtată de multe persoane care vor îndrăzni chiar şi să se apropie de apă!”
Chiar dacă în lumea modei şi a cinematografiei, bikiniul a fost acceptat foarte repede, pentru femeile care nu ajungeau în faţa reflectoarelor a rămas inacceptabil înainte de anii '60. Mai bine de patru decenii mai târziu, apărea un nou tip de costum de baie. O femeie designer din Australia, cu origini libaneze, a unit un bikini şi o burka, poli opuşi ai vestimentaţiei feminine. A rezultat burkini-ul. Inventatoarea spune că să le dea o opţiune femeilor care nu puteau, din motive religioase, estetice sau de sănătate, să meargă la plajă.
Aheda Zanetti, creatoarea burkiniului: „Avem libertate şi această libertate nu e doar a femeilor musulmane, ci de multe alte femei. Avem această opţiune, iar dacă noi alegem să fim modeste, trebuie să putem fi aşa. Ar trebui să putem face asta şi să ne bucurăm la plajă ca oricine altcineva.”
Acesta e lucrul pe care Zanetti spune că cei care vor interzicerea burkiniului nu l-au înţeles.
Aheda Zanetti, creatoarea burkiniului: „Cred că au înţeles greşit despre ce e vorba. Când am făcut aceste costume de baie, scopul a fost integrarea, combinarea culturilor şi să punem femeile care aleg să poarte asta în aceeaşi categorie cu o femeie care alege să poarte un bikini. Era parte din alegere, din libertatea de a alege, era vorba despre sănătate şi fitness, despre activităţi şi copii crescând, despre protejarea pielii. Ar fi trebuit să asculte, în primul rând, ce au de spus femeile care trebuie să poarte aşa ceva, indiferent de motiv, că e cancer de piele, că e vorba despre mame care sunt complexate de corpurile lor, nu contează de ce, sau că e vorba de o femeie musulmană. Le-am oferit acest stil de viaţă unor femei care nu aveau acces la el.”
Drept dovadă că burkiniul nu e o vestimentaţie strict pentru femei musulmane, 40% din clientele ei nu au această religie. Mai presus de orice, Zanetti se declară convinsă că eforturile autorităţilor franceze sunt sortite eşecului.
Aheda Zanetti, creatoarea burkiniului: „Chiar credeţi că, dacă un bărbat spune aşa ceva (că nu poate fi purtat, n.r.), femeia îl va asculta? Suntem femei, ştim ce e mai bine pentru noi!”
În ceea ce o priveşte, ei chiar i-a priit scandalul burkiniului.
Aheda Zanetti, creatoarea burkiniului: „Mie mi-a făcut foarte, foarte, foarte mult bine. Vânzările au crescut şi oricât îl interzic sau îl resping, nu înseamnă că femeile nu-l vor mai purta.”
De la burkiniul de pe plaja din Nisa, la bikiniul de pe plaja italiană din anii '50 şi chiar mai demult, există o lungă istorie a legiferării felului în care se îmbracă femeile, mai ales la plajă, comentează New York Times.
Legile şi îmbrăcămintea femeilor
„Istoricii, sociologii şi antropologii au spus-o de acum câteva decenii. Părea foarte simplistă, dar afirmaţia că trupul femeii e un câmp de luptă are o doză de adevăr în ea. Formal sau informal, bărbaţii (mai ales ei) fac de foarte multă vreme reguli cu privire la vestimentaţia femeilor.”
Sursa: New York Times
Aceasta a fost constatarea pe baza căreia multe femei s-au arătat scandalizate de încercarea de interzicere a brukiniului, o dovadă, spun ele, că nici în 2016, femeile nu pot decide ele singure ce poartă.
Legile şi îmbrăcămintea femeilor
„De-a lungul istoriei, legi, reglementări locale şi norme sociale au influenţat felul în care s-au îmbrăcat femeile - de la corsete la decolteuri, de la crinolină la turnură şi până la controversata apariţie a pantalonilor. Franţa e acum o societate care le cere femeilor să se dezbrace, dar, în multe privinţe, discuţia e aceeaşi.
Sursa: New York Times
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
