Debalţeve arată ca un câmp de război. Sunt tancuri şi blindate pretutindeni, forţele militare proruse patrulează pe străzi, iar faţadele ruinate şi munţii de moloz stau mărturie atacurilor nimicitoare. Abia acum, localnicii îndrăznesc să iasă din pivniţe, unde şi-au petrecut mare parte a timpului în ultima lună.
„O ducem foarte rău. Abia am supravieţuit noaptea trecută. Casa s-a zgâlţâit, noi ne-am cutremurat, totul se mişca. Aşa trăim noi aici, rugându-ne la Dumnezeu. Ce să facem altceva?”, spune o localnică.
În centrul oraşului, sute de oameni stau la coadă în faţa centrelor de ajutor, ca să primească de mâncare.
„De o lună de zile nu ne-am spălat, stăm în frig, ne e foame, nu avem nici pâine, nu avem nimic. Transmiteţi-i salutări preşedintelui pentru ce ne-a făcut”, afirmă o altă femeie.
„Sunt o grămadă de cadavre peste tot, nimeni nu le ridică. Până la urmă, e vorba de fiinţe umane, sunt copiii cuiva”, mai spune o altă femeie din localitate.
Debalţeve a fost teatrul unor lupte extrem de intense, iar 179 de militari au murit în timpul confruntărilor din ultima lună. Şi, în timp ce soldaţii se retrăgeau, separatiştii intrau triumfători în localitate.
„Soldaţii ucraineni sunt nişte laşi care nu ştiu să lupte. Au totul şi sunt ajutaţi de Europa, dar, în ciuda acestui lucru, nu ne pot face faţă”, a spus un separatist prorus.
Debalţeve e o localitate strategică în estul Ucrainei, un nod de transport rutier şi feroviar. Imediat după încheierea acordului de la Minsk, autorităţile de la Kiev au anunţat că armata nu va pleca din oraş. Acest lucru s-a întâmplat, totuşi, câteva zile mai târziu.