Cum funcționează sistemul de integrare a imigranților din Suedia
Suedia are o rată de imigraţie ridicată: unul din cinci locuitori îşi are rădăcinile în afara ţării. Cel mai mare grup este cel al finlandezilor, din motive istorice, dar în ultimii ani, au ajuns aici si mulţi emigrati din Siria, Irak, Somalia şi Polonia.
În ultimul secol, migraţia a fost intensă nu numai din exterior, dar şi în interiorul ţării. În timp ce în 1900, o treime din populaţia ţării trăia în oraşe, astăzi, acest procent este de peste 80%. Acest lucru a creat o penurie de locuinţe în zonele urbane. Parlamentul şi guvernul suedez promovează o politică a libertăţii de mişcare, inclusiv dreptul la azil politic, dar într-un cadru reglementat. Permisele de lucru se acordă în funcţie de necesităţile pieţei forţei de muncă.
Cetăţenii Uniunii Europene au dreptul să trăiască şi lucreze fără permis de lucru sau o reşedinţă stabilă. Dubla cetăţenie este de asemenea permisă în Suedia. Dar obţinerea cetăţeniei nu este simplă, sunt necesari cel puţin patru ani de rezidenţă în ţară pentru a înainta cererea în acest sens. Pentru persoanele fără acte de identitate - de exemplu refugiaţii - sunt necesari opt ani de şedere în ţară pentru a putea începe formalităţile de cerere a cetăţeniei suedeze.
În ciuda prosperităţii societăţii suedeze, traiul imigranţilor nu este simplu. Cei care au venit în ţară după vârsta de 55 ani pot conta pe o pensie medie de 1000 de euro net. Ceea ce pare mult, însă chiria unui apartament de o cameră, de exemplu în Uppsala, un oraş de mărimea Sibiului, este de 500 de euro.
Anual sunt necesare alocaţii substanţiale din partea guvernului suedez pentru cei 200.000 de imigranţi vârstnici. Dar probleme sunt şi printre imigranţii tineri. Peste jumătate dintre ei nu au calificare sau chiar sunt analfabeţi. Necesarul forţei de muncă necalificată în Suedia este sub 3%. În alte ţări ale UE, acest procent este de 17%.
În mai anul acesta, violenţe au izbucnit într-o suburbie din nordul capitalei Stockholm, locuită în majoritate de imigranţi. Victime nu s-au înregistrat, însă pagubele materiale au fost substanţiale. După aceasta, ministrul justiţiei, Beatrice Ask, a notat: „Segregarea socială este o cauză serioasă pentru mai multe probleme”.
Un bosniac, secretar de stat în Ministerul Integrării
Jasenko Selimovic este bosniac. Originea de emigrant nu l-a împiedicat să ajungă să ocupe o funcție importantă în guvernul suedez. Pentru că știe ce înseamnă să îți schimbi țara, politicianul are ca preocupare principală îmbunătățirea politicilor de emigrare.
Violenţele din mai 2013 nu au fost primele de acest fel din Stockholm. Timp de două nopţi, o sută de tineri din suburbia Rinkeby a capitalei suedeze au dat foc unei şcoli şi au aruncat pietre într-o secţie de poliție. Un element comun violențelor de atunci și celor recente este că zonele cuprinse de revolte sunt locuite în majoritate de imigranţi, mulţi dintre ei de generaţia a doua sau a treia. În timp ce analiştii sunt de acord că a fost vorba de răbufniri ale unor tensiuni mocnite, părerile diferă dacă aceste tensiuni se datorează greutăţilor economice sau discriminărilor rasiale din societatea suedeză. Secretarul de stat pentru integrare, Jasenko Selimovic, este ferm în privinţa cauzelor care nu au provocat violentele din mai.
„Violenţele din suburbiile Stockholmului nu sunt rezultatul unor probleme de integrare. Oamenii nu aruncă pietre pentru că sunt imigranţi, ei aruncă pietre pentru că sunt frustraţi, pentru că în mare parte sunt bărbaţi tineri şi frustraţ şi exprimă acest lucru prin violenţe şi proteste. Cred că este foarte important să spunem că suntem de partea locuitorilor acestor suburbii. Nu putem lăsa ca violenţa să fie mod de rezolvare pentru oricare dintre probleme. Violenţa este inacceptabilă şi trebuie semnalat că este inacceptabilă, pentru că în cele din urmă nu maşina mea arde, nu maşina celor înstăriţi, care trăiesc în centrul oraşului”, spune Jasenko Selimovic, secretar de stat în Ministerul Integrării.
Dacă excludem problemele de integrare ca şi cauzele tensiunilor care duc la violențe, rămân cele economice: șomajul sau nivelul de trai. Reprezentantii ONG-urilor care se ocupă cu studiul problemelor multiculturalității văd altfel lucrurile.
„Resping în totalitate acest lucru. Ceea ce vedem în statisticile din Suedia este că imigranţii vin din ţări europene: România, Balcanii, Europa de Vest sau alte ţări ca Finlanda, Danemarca şi Norvegia. Ei şi copiii lor, şi chiar nepoţii lor sunt la acelaşi nivel ca majoritatea suedeză, atât pe planul ocupării locurilor de muncă, cât şi al zonelor de locuit. Ceea ce înseamnă că şi ei sunt imigranţi. Dar dacă comparăm imigranţii albi şi copiii lor cu imigranţi din alte zone decât Occidentul, veţi vedea că există diferenţe zdrobitoare”, afirmă Thobias, cercetător la Centrul Mangkulturellt.
Diferenţele apar din clipa în care imigranţii sosesc în Suedia. Indiferent de cauze, a începe o viață nouă într-o ţară străină este greu. Cel mai mare cost îl reprezintă cumpărarea sau închirierea unei locuințe. Chiria unui apartament de 3 camere în centrul capitalei costă 1.700 de euro, la periferie, jumătate. Nu este de mirare că populaţia imigrantă se concentreză în suburbii.
Dacă judecăm după componenţa parlamentului, discriminarea există în societatea suedeză, iar ideile ei sunt promovate de Democraţii Suedezi, formaţiune de extremă dreaptă.
„Democraţii suedezi sunt un caz special pentru că ideologia lor are origini naziste, ceea ce îi face mai extremişti decât partide similare în ţări vecine ca Finlanda, Danemarca sau Norvegia. Pe de altă parte, democraţii suedezi nu mai spun astăzi lucruri mai extremiste despre minorităţi decât gândeşte sau vorbeşte majoritatea”, mai spune cercetătorul.
Secretarul de stat pentru integrare vede însă altfel lucrurile: sentimentele anti-imigraționiste ale populației sunt reflectate în procentul din parlament al democraților suedezi, adică sub 6%. Se spune de obicei că adevărul se află la mijloc. Cert este ca însuși secretarul de stat provine din afara Suediei, el a imigrat din Bosnia în perioada războiului din Balcani. Nu vorbea suedeză când a venit în ţară, iar despre cum s-a adaptat la noua sa patrie, a spus că a fost mai ușor decât s-ar crede.
„S-ar crede că imigranţii se schimbă radical. Bineînţeles, sunt schimbări, dar mult mai puţine decât se crede. Este important să se conştientizeze că este posibil să trăieşti într-o altă ţară, globalizarea ne forţează să acceptăm acest mod de viaţă şi trebuie să învăţăm să ne adaptăm foarte rapid, pentru a avea viaţa în ordine”, spune Jasenko Selimovic, secretar de stat în Ministerul Integrării.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
