Business Club: Victoria extremiştilor în PE, mai mică decât pare. În UE, vocea care contează aparţine marilor puteri
Noul Parlament European va fi mai plin ca niciodată de eurosceptici. Politicieni şi partide de extremă dreapta şi de extremă stânga promit să lupte din interior împotriva valorilor europene pe care le consideră nocive pentru ţările lor. Vor lupta îndeosebi împotriva dreptului la liberă circulaţie, cel care îi permite unui est-european să se mute în Occident. Însă victoria euroscepticismului s-ar putea să fie mult mai mică decât o arată cifrele. Majoritatea în Parlamentul European va fi deţinută tot de familiile politice tradiţionale şi moderate. Şi tot o familie tradiţională, familia Popularilor Europeni, va controla guvernul Uniunii Europene, Comisia Europeană adică.
Mai important decât cifrele bătăliilor politice din cele 28 de ţări membre ale Uniunii Europene a fost mesajul pe care alegătorii l-au transmis prin votul lor. Ceva nu funcţionează cum trebuie în Europa, iar partidele extremiste, care au promis soluţii-miracol pentru aceste probleme, au reuşit să transforme nemulţumirea electoratului în voturi preţioase.
Poate cea mai mare surpriză vine din Marea Britanie, una dintre cele mai vechi democraţii ale Europei, unde, pentru prima oară în ultimul secol, nici laburiştii, nici conservatorii nu au câştigat alegerile. Victoria le-a aparţinut celor de la UKIP, Partidul Independenţei Marii Britanii, o grupare politică puţin-spus eurosceptică. UKIP şi-a câştigat popularitatea militând inclusiv împotriva imigranţilor români.
„Armata populară a Partidului Independenţei şi-a făcut auzit cuvântul astăzi şi a oferit cel mai neobişnuit rezultat înregistrat în ultima sută de ani şi sunt mândru că i-am condus spre aşa ceva”, a spus luni controversatul lider al formaţiunii, Nigel Farage.
Iar extremiştii din toată Europa au urmat o retorică asemănătoare, un mesaj împotriva integrării care nu va fi suficient de puternic cât să dărâme Uniunea Europeană, dar care va putea îngreuna tranziţia Europei spre o uniune bancară, o uniune fiscală şi o uniune economică în toată regula.
De cealaltă parte a Canalului Mânecii, în Franţa, extremiştii au obţinut de asemenea o victorie-surpriză. Frontul Naţional al lui Marine Le Pen a reuşit să învingă atât Uniunea Populară de centru-dreapta, cât şi Partidul Socialist al preşedintelui François Hollande, pe care reformele economice ratate l-au aruncat pe locul trei în preferinţele electoratului.
„În această seară îi mulţumesc poporului francez. Am avut motive să credem în el, în poporul suveran care a vorbit tare şi clar”, a spus Marine Le Pen, liderul Frontului Popular, la aflarea rezultatelor.
Ea a fost prima care a vorbit de altfel despre ideea înfiinţării unei familii eurosceptice în interiorul Parlamentului European - o familie care să cuprindă toate partidele extremiste care au reuşit să obţină victorii mai mari sau mai mici în alegerile europarlamentare din ultimele zile. Ar fi o familie surprinzător de mare, urmând să deţină aproximativ 20% din numărul de scaune ale Parlamentului European.
Însă, în mod ironic, organizarea greoaie şi complicată a Uniunii Europene, care i-a ajutat pe eurosceptici să câştige popularitate, este chiar cea care limitează puterea euroscepticilor. Cum nu vor fi cea mai mare familie politică din Parlamentul European, euroscepticii nu vor putea influenţa formarea noii Comisii Europene.
Noul Preşedinte al Comisiei va fi cel mai probabil luxemburghezul Jean Claude Juncker, candidatul Partidului Popular European, care a obţinut aproape un sfert dintre scaunele Parlamentului. „Cum am câştigat aceste alegeri, am dreptul să devin noul preşedinte al Comisiei Europene”, a spus Jean-Claude Juncker luni.
În timpul campaniei electorale, el a militat pentru o Comisie Europeană mai eficientă, pentru un sistem european de taxe mai simplu şi pentru emiterea de obligaţiuni europene comune atunci când toate statele membre ale Uniunii Europene vor fi pregătite. Discurul lui Juncker este complet opus discursului euroscepticilor, ale căror puteri sunt învinse şi de un alt mecanism al Uniunii Europene: cel în care deciziile mari, cu adevarat importante, nu sunt luate nici de pestriţul Parlament European, nici de rigida Comisie Europeană, ci de negocierile dintre şefii de stat ai Uniunii Europene.
Uniunea Europeană nu a fost niciodată un proiect al voinţei populare. Este un proiect în care vocea care contează cel mai mult este cea a marilor puteri.
De altfel, aceasta ar putea fi ultima mare victorie a euroscepticilor în Europa. Vine pe finalul unei crize economice care, odată încheiată definitiv, ar urma să readucă încrederea europenilor în partidele tradiţionale. Şi totuşi, partidele tradiţionale nu trebuie să treacă peste aceste alegeri fără să fi învăţat o lecţie importantă: aceea că, în vremurile de dificultate economică, graniţa dintre democraţie şi populism devine aproape invizibilă.
Pentru Juncker, proclamarea victoriei şi revendicarea scaunului de preşedinte al Comisiei Europene s-ar putea să nu fie de ajuns. Surse din Partidul Popular European citate de Euractiv spun că, deşi Juncker a fost adus la dezbaterile televizate privind preşedinţia Comisiei, nominalizată pentru această funcţie ar putea fi... Christine Lagarde. Preşedinte al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde este un politician de dreapta şi a fost ministru de finanţe în Franţa lui Sarkozy. Din câte se pare, ar fi preferată tuturor partidelor membre ale Partidului Popular European pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene. Cert este că bătălia pentru Bruxelles nu s-a încheiat.
Business Club
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
