Ambasador: Radicalizarea este o problemă serioasă în Norvegia
Luca Niculescu: Este un număr foarte mare de refugiaţi care vin în Europa. Ţara dvs, Norvegia, nu este membru UE, dar sunteţi membru Schengen. Cum vă descurcaţi cu această situaţie?
E. S. Tove Bruvik Westberg: Şi noi am observat un număr crescut al refugiaţilor care caută azil şi ajung în Norvegia şi numărul estimat pentru acest an este în jurul a 20-23 de mii. O parte din acest număr este reprezentat de cota de refugiaţi care deja a fost stabilită (aproximativ 3.000 de oameni în acest an şi câte 2.000 pentru anii viitori). Dar, una peste alta, vedem numărul crescut şi estimarea pentru anul viitor, am auzit de la premierul nostru în jur de 30000, dar este un număr estimat. Aş vrea să spun că suntem preocupaţi de această criză, am crescut de asemenea asistenţa umanitară în zona care este afectată şi am crescut şi finanţările pentru centrele care îi primesc în Norvegia. Deci, ne străduim să facem tot ce putem.
Credeţi că va fi destul?
Se pare că niciodată nu este destul, dar totuşi este important să contribuim. Există şi un vas care este în Mediterană şi care îi ajută pe azilanţii care traversează marea în bărci. Această navă îşi va continua activitatea şi în 2016. Deci, da, încercăm şi am crescut substanţial asistenţa umanitară de curând. Aş vrea să spun de asemenea că am făcut invitaţii pentru o conferinţă internaţională a donatorilor pentru Siria să aibă loc în Norvegia, probabil la începutul anului următor.
Premierul dvs a spus de asemenea că se teme pentru zona Schengen a Europei. Este această zonă în pericol?
Sperăm că nu şi nu pare a fi, dar este important ca toţi membrii Schengen să fie atenţi, dar cu siguranţă, aş vrea să spun că da, nu suntem membru al UE, dar suntem membri ai Schengen şi avem zeci de ani, printre ţările nordice, de când vedem beneficiile traversării libere a graniţelor. Acest lucru a fost introdus între ţările nordice încă din 1950. Deci putem spune că "am crescut" aşa. Şi da, am vrea ca acest lucru să continue.
Dar credeţi de exemplu că Schengen are nevoie de o nouă configuraţie sau de reguli noi?
Este greu pentru mine să spun. Noi nu suntem parte a celor care iau deciziile. Noi doar observăm, am aderat la procedurile Schengen şi suntem observatori, dar nu luăm decizii, deci nu mă pot pronunţa.
În Europa creşte radicalismul, mai ales de când au început să vină refugiaţii, cum poate fi abordată această problemă? Cum este în ţara dvs din acest punct de vedere?
Aş vrea să spun că radicalizarea este o problemă serioasă în Norvegia. O metodă prin care ne ocupăm de ea, şi se întâmplă deja de mai mulţi ani, este să avem un dialog bun cu comunitatea musulmană şi liderii moscheelor, pentru a discuta împreună cum putem trăi împreună în societatea noastră. De asemenea, facem un fel de supraveghere a grupurilor de risc sau a celor care pot fi percepute ca predispuse la extremism. De asemenea, avem discuţii şi cu aceste grupuri. Deci, una peste alta, extremismul există, dar încercăm să avem o abordare activă înspre el.
Este o abordare de succes, până acum?
Cred că cei care sunt implicaţi ar spune că trebuie să fim în alertă şi trebuie să ne dezvoltăm în continuare să fim siguri că facem faţă şi că avem metode prin care să putem descoperi, mai ales tineri care ar putea să fie atraşi în afara locului lor obişnuit şi să vedem cum se poate rezolva o astfel de situaţie. Există o atenţie deosebită în ceea ce priveşte această chestiune, în Norvegia.
Toată lumea spune că soluţia pentru războiul din Siria este una politică. Sunteţi măcar puţin optimistă în privinţa acestui lucru?
Aş face referire la ministrul meu al afacerilor externe, care s-a adresat adunării generale a Naţiunilor Unite în septembrie şi a spus că singura soluţie este una politică. Este dificil pentru mine să speculez sau să spun mai mult de atât, dar cu siguranţă aceasta este politica noastră, speranţa şi scopul nostru. În paralel cu acest lucru, asistenţa umanitară în zonă este foarte importantă.
În ceea ce priveşte terorismul în ţara dvs., pentru că terorismul se răspândeşte peste tot în lume. ISIS face recrutări la nivel internaţional şi antrenează oameni care revin acasă şi predică ura şi extremismul. Ce faceţi în Norvegia în această privinţă?
Facem ceea ce am spus deja: monitorizăm într-un fel, suntem activi, constructivi şi creativi în ceea ce priveşte dialogul şi metodele de observare a momentelor când oamenii pleacă şi eventual şi pe cele ale revenirii. Cei care fac aceste lucruri sunt pe agenda celor care monitorizează. Nu ne dorim o răspândire a fenomenelor şi au fost de asemenea oameni din Norvegia care au plecat în Siria.
Avem acum un nou jucător, nu doar politic, dar noul "jucător" în Siria este Rusia. Care este poziţia oficială a Norvegiei legată de intervenţia Rusiei în Siria? Este acesta un pas bun în direcţia corectă?
Poate, poate nu. Şi din nou revin cu referinţa la o soluţie politică. De asemenea este important ca civilii să fie protejaţi şi cred că acestea ar trebui să fie obiectivele finale. Găsirea unei soluţii politice, protecţia civililor, asigurarea că oamenii nu sunt trăiesc situaţii traumatizante.
Dacă vorbim despre Rusia am văzut că o televiziune privată din Norvegia a produs un film de televiziune, Occupied (Ocupat). Scenariul este despre intervenţia Rusiei, invazia ţării dvs. Acest film a fost de asemenea condamnat de Moscova. Ar putea ca relaţiile dintre Norvegia şi Rusia să fie afectate de acest film?
Nu aş crede. Nu am văzut filmul, dar nu cred că ar afecta relaţiile noastre. Am avut de-a lungul timpului neînţelegeri, dar avem metodele noastre de cooperare. Deci, aş fi surprinsă.
Dar cum aţi descrie relaţiile dintre Rusia şi Norvegia în zilele noastre?
M-aş referi la cooperarea legată de mediu şi de poluare. Avem în general o cooperare constructivă cu Rusia. În 2003 am semnat un protocol de monitorizare şi supraveghere asupra riscurilor posibile de poluare nucleară. Şi probabil la acest protocol vă referiţi. Este o chestiune, dar sunt mai multe. Sunt multe, dar încercăm să le rezolvăm. Mai este problema zonei arctice, avem porţiuni de mare comune, mai avem resursele de pescuit, sunt câteva chestiuni. Dar în general avem o cooperare bazată pe anumite protocoale şi acorduri şi încercăm să le rezolvăm pe măsură ce apar. Şi este foarte important, mai ales când vorbim despre chestiuni nucleare şi cele de mediu. Este o centrală nucleară aproape de graniţa cu Norvegia şi bineînţeles este în interesul nostru să avem proceduri de avertisment în zonă şi acest protocol este pentru a regulariza acest aspect şi pentru a-l face operaţional astfel încât să evităm situaţiile critice. Este foarte important.
Deci acest protocol este un exemplu bun al cooperării pe care o aveţi cu Rusia.
Da, este. Absolut.
Acum patru ani ţara dvs a fost şocată de atacul comis de Anders Brevik. Este aceasta încă o traumă pentru societatea norvegiană?
Este încă o problemă. A fost ceva de amploare şi a afectat mulţi oameni. În primul rând mulţi oameni şi-au pierdut viaţa, foarte multe familii i-au pierdut pe cei dragi. A fost de asemenea un atac terorist costisitor, a fost nevoie să refacem întreaga administraţie centrală din Oslo, pentru că cele mai multe dintre clădiri au fost deteriorate. Şi bineînţeles că este o problemă atunci când ne referim la cum să fim în alertă, cum să observăm posibilitatea de a apărea extremismul, pentru că aşa cum s-a întâmplat, acest atac a fost comis de unul dintre noi.
Care sunt lecţiile pe care le-aţi învăţat după acea zi teribilă?
Să rămânem consecvenţi valorilor şi să fim atenţi când apar situaţii personale critice, dar de asemenea să avem o dezbatere continuă despre toleranţă de asemenea, pentru ca astfel de lucruri să nu se dezvolte. Un grad ridicat de toleranţă este încă un obiectiv. Suntem departe de a fi perfecţi. Dar aceasta a fost una dintre lecţiile învăţate.
Schimbările climatice sunt o problemă importantă pe agenda internaţională. Este o conferinţă uriaşă la finalul anului, la Paris. Ţara dvs este una dintre cele care are preocupări constante asupra acestui subiect. Vor accepta ţările care poluează acum pentru că vor să atingă o dezvoltare economică, să reducă acest grad de poluare?
Sperăm. Va fi un acord la Paris, iar ministrul mediului de la noi a spus de curând că nu ar trebui exclus. Ne-am stabilit şi noi nişte obiective, reducerea emisiilor de carbon cu 40% până în 2030. Lucrăm îndeaproape cu Uniunea Europeană la acest aspect, deci suntem şi noi printre statele care speră la un acord în acest domeniu. Cheltuim cam 300 de milioane de dolari anual pentru păstrarea pădurilor tropicale din Brazilia, Indonezia şi Congo, pentru că acestea sunt în mod special importante pentru reducerea efectelor schimbărilor de climă.
Deci sunteţi optimistă în ceea ce priveşte această conferinţă de la Paris?
Aş face referire la ceea ce a spus ministrul mediului de la noi, că nu putem să excludem această variantă şi bineînţeles că cineva trebuie să continue munca, dar bineînţeles sunt foarte multe lucruri de decis şi conferinţa încă nu a avut loc.
Să vorbim puţin şi despre relaţiile bilaterale româno-norvegiene. Cum le-aţi defini, la nivel politic, la cel economic? Există fondurile norvegiene. Sunt acestea binecunoscute în România?
Aş spune că avem relaţii foarte bune şi apropiate şi acestea se întăresc în fiecare an. Suntem împreună membri NATO, noi nu suntem membru UE, dar suntem membru EEA (Zona Economică Europeană). Au fost foarte multe vizite politice în România şi în Norvegia, întâlniri multe între miniştrii noştri în acest an, deci relaţiile sunt foarte bune, constructive şi foarte deschise. Este o plăcere să fiu ambasador în România. Avem un număr de investiţii în România, sperăm să avem şi mai multe. Dar avem şi granturile EEA despre care vorbeaţi. Şi ele sunt foarte importante pentru că au două obiective: să întărească relaţiile bilaterale şi reducerea dezechilibrelor sociale în România. Mai avem şi o colaborare extinsă între instituţiile din România şi Norvegia, şi este în domenii atât de diferite, de la justiţie şi afaceri interne, la cultură, mediu, industrii nepoluante, inovaţii, educaţie, sănătate şi societatea civilă, ca să enumăr doar o parte dintre ele.
Sunteţi mulţumită de cum este implementat în România acest program al granturilor norvegiene?
Da, vedem un progres şi vom vedea şi foarte multe rezultate interesante, mai ales când vine vorba despre problema grupurilor vulnerabile, inclusiv populaţia romă, care face parte din acestea. Deci cred că vom vedea rezultate foarte bune şi este interesant să urmărim ce se întâmplă, de asemenea să călătorim prin România, pentru că peste tot unde merg învăţ ceva nou de la oamenii pe care îi întâlnesc şi despre cooperarea dintre ţările noastre. Am speranţe, vom vedea foarte multe rezultate bune.
Călătoriţi mult în România, care ar fi locul dvs preferat, în afară de ambasadă?
Vreau să spun că în general găsesc această ţară extrem de frumoasă, foarte primitoare şi foarte plăcută pentru călătorii. Îmi plac deopotrivă marea şi muntele, deci trebuie să spun că toată ţara. Şi pentru că sunt ambasador, trebuie să spun toată ţara.
Urmăriți AICI un interviu cu al doilea om în stat din Norvegia. „Este foarte important să lucrăm pentru democraţie, pentru drepturile omului, trebuie să îi facem pe oameni să creadă în sistemul de lucru democratic. De aceea, munca anticorupţie este fundamentală pentru aceste scopuri”, a declarat Olemic Thomenssen, președintele parlamentului norvegian, într-un interviu acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
