Teoriile conspirației încă înconjoară cea mai gravă catastrofă maritimă din Europa postbelică
Scufundarea feribotului de croazieră „MS Estonia” în Marea Baltică a fost cea mai gravă catastrofă maritimă din Europa postbelică. În septembrie 1994, feribotul a fost surprins de o furtună şi s-a scufundat în doar 30 de minute. Din cei 1000 de oameni aflaţi la bord, au supravieţuit foarte puţini. În prezent, după ce ancheta oficială s-a încheiat, întrebările şi teoriile conspiraţiei rămân încă vii. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
După 25 de ani, supravieţuitorul Kent Härstedt încă aşteaptă să poată simţi că totul s-a încheiat, dar a suferit recent o nouă lovitură: un tribunal a respins o cerere de despăgubire de mai multe milioane de dolari.
Supravieţuitorii de pe Estonia şi familiile victimelor au deschis un proces, pentru durerea şi suferinţa lor. Durerea le e sporită şi de faptul că autorităţile încă refuză să aducă epava la suprafaţă - şi Kent se teme că adevărul despre ce s-a întâmplat în ziua aceea fatidică între Tallin şi Stockholm va rămâne pierdut în adâncul mării.
Scufundarea feribotului Estonia rămâne un mister?
Amintirile te pot năpădi pe neaşteptate. De exemplu, când Kent Härstedt se află pe malul apei. Atunci se întoarce cu gândul în 1994, când era pasager pe feribotul Estonia, pe Marea Baltică, mergând de la Tallin la Stockholm. Era 28 septembrie.
La ora 1:22, căpitanul feribotului Estonia lansează un S.O.S. disperat. Vasul e prins de încleştarea unei furtuni puternice. Brusc, un val uriaş desprinde vizorul de la prova de corpul vasului. În câteva minute, feribotul se umple cu apă şi începe să se scufunde. În momentul acela, Kent Härstedt se afla încă la barul vasului.
„Feribotul s-a înclinat mult pe o parte. A fost un şoc pentru noi toţi. În clipa următoare, a trebuit să sărim, de pe vas, în apă, apoi - desigur, în apa rece - să încercăm să găsim o barcă de salvare în care să ne suim şi, apoi, să supravieţuim. Aceia dintre noi care mai eram în viaţă în dimineaţa următoare au fost salvaţi de un elicopter. Dar mulţi dintre cei din barca noastră muriseră deja, din cauza frigului. Dimineaţă, din aproximativ 20 de oameni mai eram în viaţă doar 6”, povestește Kent Härstedt.
O catastrofă soldată cu 852 de morți
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Au murit 852 de oameni. Numele lor sunt gravate pe un monument. Sunt victime din 12 ţări. A fost cea mai mare catastrofă maritimă din Europa după cel De-al Doilea Război Mondial.
O anchetă deschisă în 1997 a arătat că a existat o problemă la sistemul de încuiere a uşii de la prora.
Regulile de siguranţă pentru feriboturile din Marea Baltică au fost înăsprite, dar epava n-a fost adusă la suprafaţă. Asta a fost o greşeală, spune Henning Witte. Avocatul germano-suedez e încă ocupat cu cazul Estonia, chiar şi în timpul liber. Witte a reprezentat în instanţă zeci de rude ale victimelor şi a demarat propriile investigaţii. El spune că cercetarea epavei a fost insuficientă.
„Rampa care se proiectează în acest vizor e ruptă, apa intră pe puntea vehiculelor, se produce o înclinare spre tribord şi Estonia se scufundă. Trebuie să ştim, desigur, care e situaţia pe puntea vehiculelor. Erau maşinile bine ancorate? Nu există nicio filmare oficială din interiorul punţii pentru maşini. Noi spunem: Trebuie să coborâţi iar sub apă şi să cercetaţi, chiar dacă a trecut multă vreme”, spune avocatul Henning Witte, explicând totul în fața unei machete a feribotului scufundat.
Cauza presupusă a accidentului
În spatele vizorului de la prova lipsea un perete etanş. Avocatul spune că nici constructorul german, nici inspectorii francezi ai condiţiilor de siguranţă n-au fost găsiţi vinovaţi de a fi acţionat cu rea-credinţă.
„Au folosit rampa fortificată drept perete etanş. Asta se poate face pentru navigaţie de coastă, dar nu şi pentru vase care ies în larg. Veritas ar fi trebuit să spună: Nu plecaţi nicăieri. Vasul nu e corespunzător pentru navigarea pe mare. Mai întâi, are nevoie de perete etanş”, spune avocatul.
În vara aceasta, un tribunal francez a respins din nou o cerere, înaintată de colegii lui Witte, pentru daune din partea inspectorilor în materie de siguranţă ai vasului. În numele a peste 1000 de reclamanţi, au cerut o compensaţie de 40 de milioane de euro.
Teoriile conspirației
Pentru Kent Härstedt, banii nu sunt atât de importanţi ca adevărul despre catastrofa de pe Estonia. Un supravieţuitor, vechi membru al parlamentului suedez, spune că a auzit zvonuri persistente că scufundarea feribotului ar fi fost provocată de o bombă pusă de servicii de informaţii sau de terorişti.
„Să încercăm să aflăm tot ce putem. Şi poate că aşa vom reuşi să demontăm câteva dintre aceste teorii ale conspiraţiei. Pentru că planarea atâtor bănuieli nu le face deloc bine societăţilor democratice. Cred, aşadar, că ar fi folositor pentru toată lumea”, subliniază Kent Härstedt.
El consideră că cei 852 de oameni care şi-au găsit sfârşitul în Marea Baltică în acea zi de septembrie de acum 25 de ani merită acest lucru.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
