Exclusiv Țara în care fericirea oamenilor este în topul agendei politice. Premierul Islandei: Fericirea este nucleul proiectului de bunăstare
Un model economic relativ nou prinde tot mai mult teren în mai multe state din jurul lumii. Economia bunăstării este construită cu scopul de a servi oamenii și planeta, de a asigura prosperitate pentru toată lumea, în armonie cu mediul înconjurător. Se poate așa ceva? Răspunsul este da și exemplele cele mai bune vin din Islanda. Katrín Jakobsdóttir este prim-ministrul guvernului de la Reykjavík și vorbește la Pașaport Diplomatic despre cum se pot schimba politicile în favoarea oamenilor.
O economie pentru oameni și planetă
Şi dacă economiile nu sunt doar despre făcut profit? Aceasta este întrebarea la care au răspuns câteva state din lume, care aleg să facă o schimbare. Economiile nu mai trebuie concentrate doar asupra bunurilor şi serviciilor, comerţului şi consumului. Ele trebuie construite cu o deschidere mai amplă, care să aibă în centru bunăstarea de lungă durată. Sănătatea cetăţenilor este mai importantă decât câştigul economic, pentru că fără oameni apţi să lucreze, nu poţi creşte economic pe termen lung.
Grija pentru mediul în care trăim şi muncim este mai importantă decât profitul, pentru că o catastrofă naturală poate să afecteze grav orice economie dezvoltată. PIB-ul nu este neapărat cea mai bună măsură a puterii economice, pentru că nu include bunăstarea. Iar prosperitatea poate fi măsurată obiectiv, prin indicatorii de sănătate şi educaţie a unui popor, dar şi subiectiv, dacă ne referim la cât de fericită este o socitetate şi cât de mare este gradul de încredere între cetăţenii ei.
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Doamnă prim-ministru, țara dumneavoastră, împreună cu alte patru, face parte din ceea ce se numește Alianța Economică pentru Bunăstare. Ce este mai exact acest tip de guvernare?
Katrín Jakobsdóttir, premierul Islandei: Colaborăm la crearea a ceea ce numim un cadru de bunăstare în jurul politicilor noastre publice, asta înseamnă o abordare holistică a tot ceea ce facem ca guvern și ca stat. Asta înseamnă că nu este suficient doar să ne uităm la economie. Trebuie să ne gândim la societate. Trebuie să ne gândim la mediu. Am început prin a dezvolta 40 de indicatori pentru a măsura bunăstarea, pentru că este o tendinţă ca ceea ce poate fi măsurat contează cel mai mult în dezbaterile politice. Și apoi am format șase priorități de bunăstare în planul nostru bugetar și sperăm că vom trece mai departe la următorul pas, să încercăm să ne evaluăm toate politicile. Ce efect vor avea asupra bunăstării oamenilor? Și cred că este o nouă abordare foarte interesantă în a vorbi cu adevărat despre bunăstare și a ne gândi la societate în ansamblu, pentru că nu poți avea creștere economică fără să asiguri cu adevărat bunăstarea oamenilor.
Prosperitatea este bazată pe încredere
Guvernarea bunăstării pe care Islanda o practică înseamnă că sistemele economico-sociale sunt orientate spre oameni şi pun accentul pe sustenabilitate. Nevoile de bază pe care le au cetăţenii sunt rezolvate, dar totul se face ca o combinare a intereselor, pentru ca ideea de viaţă bună chiar să fie pusă în practică. Acest concept de economie a bunăstării susţine mai puţin creşterea materială şi mută atenţia pe starea de bine a omenirii şi curăţenia mediului în care trăim. Asta înseamnă să muncim mai eficient, nu mai mult, să producem şi să consumăm ce şi cât avem nevoie, nu mai mult, pentru că irosim, să folosim tehnologia nu ca să ne înlocuiască, ci pentru că poate fi mai precisă. Prin astfel de abordări, oamenii se pot bucura mai mult de viaţa personală.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Cristina Cileacu: Da, este adevărat. Și pentru a continua această idee, dacă privim din România spre țările nordice și, desigur, Islanda este una dintre acestea, vedem o calitate mai bună a vieții, economii mai bune și mai puternice, mult mai multă atenție față de cetățeni. Adică, ne uităm la sistemele de acolo și spunem, uite, chiar pun oamenii în mijlocul sistemului. Dacă vrei să rezolvi ceva, chiar și cea mai simplă problemă din România, pare că sistemul funcționează împotriva ta, nu pentru tine. Deci, cum putem inversa acest lucru?
Katrín Jakobsdóttir: Ştiți, mai întâi aș dori să spun că nu suntem perfecți în Islanda și avem o mulțime de lucruri de făcut pentru a realiza cu adevărat ce dorim să obținem. Dar cred că este foarte important să ne gândim, așa cum spun, în mod holistic, că nu poți avea cu adevărat bunăstarea oamenilor fără să te gândești la drepturile omului și egalitatea de gen. Când te gândești la sistem şi la oameni, trebuie să te gândești la transparență, trebuie să te gândeşti la democrație și la modul în care puteți păstra democrația. Aceasta este una dintre provocările cu care ne confruntăm în toate ţările acum, provocări la adresa democrației. Și vedem un tip foarte diferit de dezbatere politică, cu noile tehnologii și social media, mass-media liberă tradițională este un factor imens în asigurarea unei societăți în care avem încredere socială și reziliență socială. Și cred că poate ce este important în țările nordice, pentru că oamenii nu au neapărat încredere în politicienii lor, nu cred că fac asta nicăieri cu adevărat. dar este o încredere foarte puternică la nivelul societăţii și cred că acesta este într-adevăr unul dintre elementele cheie ale nordicilor: faptul că avem încredere unii în alții, ca oameni.
Fericirea oamenilor, în topul agendei politice
Cum măsori fericirea, care până la urmă este o stare sufletească? Cum mulțumești oamenii, pentru că știm bine, este o misiune greu de îndeplinit. Și totuși se poate. În Islanda guvernarea este construită cu o orientare spre viitorul în care creativitatea umană să se poată dezvolta. Dacă oamenii se pot folosi cât mai mult de calitățile lor naturale, atunci crește și nivelul de empatie și afectiune la nivel de societate. Iar o societate în care oamenii au mai multă încredere și înțelegere reciprocă forțează și guvernul la mai multă receptivitate pentru îmbunătățirea politicilor.
Cristina Cileacu: Din moment ce sunteți un politician destul de experimentat și sunteți deja prim-ministrul țării de atât de mult timp, credeți că una dintre temele obligatorii pentru un politician este și fericirea oamenilor?
Katrín Jakobsdóttir: Fericirea este nucleul proiectului de bunăstare, să ne gândim cu adevărat la cum putem reduce mizeria sau crește fericirea. Cred că un factor cheie pentru asta este egalitatea, pentru că, evident, veniturile contează ca să asigure fericirea oamenilor, dar sunt și alți factori care contează pentru un sistem de bunăstare puternic, sănătatea contează, sănătatea mintală, sănătatea fizică, comunicarea contează. Și am văzut asta când ne gândeam la proiectul bunăstării din Islanda. Am întrebat oamenii: ce credeți că este cel mai important pentru bunăstarea personală? Pe primul loc a fost sănătatea, pe al dolea loc a fost, de fapt, comunicarea cu ceilalți. Și în timp în care avem toate aceste rețele sociale, unde toată lumea are o voce, avem de-a face și cu algoritmi. Deci, de fapt, auzim voci poate chiar mai puțin diverse decât înainte, pentru că avem tendința să-i auzim doar pe cei care sunt de acord cu noi. Și vedem mai multă singurătate decât înainte. Deci, există atât de multe provocări de rezolvat, în același timp: democrația, noile tehnologii, dar și criza de mediu, evident.
Egalitatea de gen, prioritate în Islanda
Cristina Cileacu: Inegalitatea este ceva care creează de fapt tensiuni la nivelul societății și sunt încă probleme la nivelul întregii lumi, nu numai în Europa, legate de modul în care femeile și bărbații sunt plătiți. Retorica este o parte, dar se pare că mulți bărbați lideri nu prea cred că femeile și bărbații au într-adevăr aceleași calități și aceleași defecte. De ce atât de greu să ajungem acolo, este totuşi secolul XXI.
Katrín Jakobsdóttir: Este una dintre cele mai adânc înrădăcinate inegalități cu care ne confruntăm, inegalitatea dintre bărbați și femei. Și cred că, de fapt, toată inegalitatea este rea. Motivul încrederii sociale în țările nordice este faptul că acestea se numără printre cele mai egale țări din lume. Atunci când vine vorba de egalitatea de gen, știți, este cu adevărat de necrezut cât de departe suntem de a ajunge la egalitatea de gen. Și chiar și Islanda, care se află în fruntea listelor internaționale în ceea ce privește egalitatea de gen, încă ne confruntăm cu diferența de remunerare între femei și bărbați. Încă avem de-a face cu violența și hărțuirea sexuală și bazată pe gen, care sunt atât o cauză, cât și o consecință a inegalității de gen. Și, desigur, cu inegalitatea și nedreptatea atât de adânc înrădăcinate, este nevoie de timp pentru a întoarce nava. Dar, de asemenea, este nevoie de o mulțime de acțiuni decisive, deoarece egalitatea de gen nu se va întâmpla pur şi simplu. Este nevoie de o acțiune decisivă. Trebuie să schimbi structurile din societate, astfel încât toate femeile să aibă de fapt aceleași oportunități ca toți bărbații.
Cristina Cileacu: Și ne puteți da câteva exemple din Islanda în privinţa egalităţii între femei și bărbați?
Katrín Jakobsdóttir: Cred că ceea ce s-a schimbat este că, și trebuie să subliniez că nu aș fi în poziția mea, dacă nu erau generații de femei foarte puternice, care au fost înaintea mea și au implementat de fapt un sistem foarte bun de grădinițe în Islanda, care au luptat de fapt pentru un concediu parental, care este împărțit între bărbați și femei și astfel ambii părinți au o parte egală din concediul parental, care este probabil una dintre cele mai mari schimbări de politică, care a influențat de fapt valorile societății. Deci, cred că faptul că pot fi prim-ministru și o persoană foarte normală care, de asemenea, are trei copii. Așa că nu trebuie să aleg cu adevărat între familie și carieră, cred că acest lucru ar trebui să fie vizat în fiecare societate, pentru toate femeile, nu doar pentru câteva.
Educația, baza oricărui sistem sănătos
Ca să găsești echilibrul dintre nevoile oamenilor și cele ale naturii este nevoie de educație. Indiferent de domeniul despre care vorbim, fără educație nu se poate dezvolta nimic. Sistemele de educație devin tot mai pline de reguli și multe dintre ele par să nu mai fie concentrate deloc pe aptitudinile de bază, care chiar să fie de folos în viață celor care le învață. Degeaba știm să folosim computere, dacă nu știm să spunem bună ziua când intrăm într-o încăpere sau să mulțumim cuiva care ne ajută. Islanda insistă pe abilitățile pe care niciodată nu le va avea inteligența artificială, cele care ne definesc ca oameni.
Cristina Cileacu: Din moment ce ați menționat acest echilibru între viața profesională și viața personală, cea mai importantă resursă pe care o are fiecare țară din lume sunt oamenii săi. Dar oamenii au nevoie de educație. Și în majoritatea țărilor, sistemele de învățământ eșuează, mă tem. România,este unul dintre aceste exemple. Sistemul nostru educațional nu se dezvoltă bine. Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul unei țări?
Katrín Jakobsdóttir: Cred că atunci când vine vorba de, în primul rând egalitate, sunt două lucruri care contează, în opinia mea: redistribuirea (n.r. veniturilor) cu adevărat, prin sistemul de taxe și sistemul de învățământ, care asigură mobilitatea socială. Deci educația este crucială pentru creșterea egalității, dar este, de asemenea, crucială pentru fiecare individ. În vremurile în care trăim, când vedem o creștere exponențială a inteligenței artificiale, care ar putea avea într-adevăr un efect asupra tuturor piețelor muncii, în fiecare sector, educația nu a fost niciodată mai importantă. Să înțelegem cu adevărat ce înseamnă să fii om, nu doar educație care te învață despre noile tehnologii și să preiei controlul asupra noilor tehnologii, ci și să ne înțelegem pe noi înșine. Așadar, cred că investițiile în educație ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare guvern în acest sens. Poate ar trebui să fie întotdeauna o prioritate. Am fost ministru al Educației, așa că este o problemă foarte apropiată de sufletul meu și cred că provocările cu care ne confruntăm în mediu, în noile tehnologii și democrație, toate au nevoie de un sistem educațional puternic.
Cristina Cileacu: Și cum este sistemul de învățământ în Islanda? Pentru că așa cum am spus, în România, are o mulțime de probleme.
Katrín Jakobsdóttir: Sistemele de învățământ de pretutindeni au multe încercări, au de-a face cu grupuri mai diverse, se confruntă cu noi provocări, dar, în același timp, trebuie să se concentreze și asupra unor aspecte esențiale. Așa că trebuie să spun că educația, școlile, știți, noi cerem mult de la ele și ele poartă multă responsabilitate. În Islanda, sistemul de învățământ este în principal public, există acces egal. Deci, acesta este ceva esențial și este un factor cheie în sistemul nostru. Sunt unele instituții private la nivel universitar, dar, după cum spun, nucleul este public. Și cred că atunci când ne uităm cu ce se ocupă sistemul educaţional, cred că în multe privințe a făcut o treabă excelentă. Încearcă să facă față provocărilor uriașe ale timpurilor noastre și să se ocupe cu elevi de origine foarte diversă, dar, evident, este și o sarcină dificilă în sine.
Abilitățile umane nu se demodează
Cristina Cileacu: Și când vine vorba de tehnologie, pentru că, desigur, una dintre cele mai mari discuții la nivel mondial în zilele noastre este despre inteligența artificială. Deja simţim efectele. Ne gândim ce se va întâmpla în continuare. Care dintre noi va fi înlocuit de roboți și așa mai departe. Cum se tratează acest lucru în sistemul educațional din țara dvs., pentru că aici oamenii sunt mai încurajați să folosească tehnologia, dar, nu-şi pierd copiii pierd abilitățile umane, dacă folosesc prea multă tehnologie?
Katrín Jakobsdóttir: Cred că abilitățile umane, abilitățile de comunicare nu au fost niciodată mai importante. Islanda se confruntă cu această problemă, la fel ca orice țară din lume, de fapt. După cum am menționat mai devreme, avem de-a face cu mai multă singurătate decât înainte și cu diferite tipuri de comunicare. Și cred că de fapt, trebuie să spun, îi admir și pe tineri, pentru că par să se descurce cumva cu asta. Dar cred că, evident, aceste noi moduri de interacțiune au efect asupra modului în care se simt copiii noștri. Vedem mai multă depresie, mai multă anxietate în rândul tinerilor islandezi acum decât înainte și vedem poate mai multe complicații în comunicare. Deci, cred absolut că școlile ar trebui să se concentreze asupra acestui lucru. Am făcut un plan de acțiune cu privire la modul în care să facem față cu adevărat noilor provocări, dar nu suntem încă acolo, suntem încă în mijlocul râului, dacă pot spune așa, ca probabil toți ceilalți. Și, ideea este într-adevăr că nu putem spune cu adevărat ce se va întâmpla în continuare în această dezvoltare a inteligenţei artificiale. Putem vedea că va schimba piața muncii, se schimbă deja modul în care căutăm informații, schimbă dezbaterea politică, ne schimbă consumul, schimbă modul în care ne întâlnim, cum se întâlnesc tinerii, cum cunosc alţi oameni și se adună împreună, acum avem Tinder, pe vremuri obișnuiam să mergem la bar, acum avem Tinder. Așa că asta schimbă totul, într-adevăr.
Islanda, implicare activă pro-mediu
Islanda este cunoscută și prin natura sa cu totul specială. Schimbările climatice se resimt și acolo, însă indiferent cât de multe măsuri bune se iau la Reykjavík, dacă efortul de protejare a mediului nu este unul global, atunci bătălia este pierdută.
Cristina Cileacu: Şi clima se schimbă, nu doar inteligența artificială, mă tem. Iar aceasta este natura, iar noi rănim natura. Trăiţi literalmente pe o insulă, așa că bănuiesc că natura fabuloasă de acolo este afectată de toate aceste probleme pe care le are întreaga lume. Care sunt soluțiile dvs.?
Katrín Jakobsdóttir: Lumea se confruntă cu criza climatică și, în același timp, cu criza biodiversității. Și vedem efectele acestui lucru, așa cum face toată lumea. Ghețarii noștri se topesc. Vedem schimbări în ecosistemul marin din întreaga țară. Iar problema crizei climatice este că nu există o soluție unică. Lucrăm la asta, de exemplu trecem la energia verde în sistemul de transport, dar implementăm și economia circulară. Încercăm să schimbăm consumul de alimente, care este, de asemenea, un factor important. Noi, în Islanda, avem un pământ relativ sterp, așa că încercăm, de asemenea, să revegetăm și să reîmpădurim. Dar trebuie să spun că nu facem suficient și nu cred că într-adevăr vreo țară face suficient. Trebuie să accelerăm acest lucru și trebuie să accelerăm ceea ce facem.
Premiu pentru bune politici de egalitate
Cristina Cileacu: Vizitați România și filmăm în prezent acest interviu la Cluj-Napoca, în România. Care a fost scopul acestei vizite?
Katrín Jakobsdóttir: Am fost invitată aici de Universitate (n.r. Babeș-Bolyai), să primesc un premiu pentru rezultate în privinţa egalităţii de gen. Și fac acest lucru nu doar ca persoană, ci și în numele Islandei și sunt foarte onorată să primesc acest premiu și sper că am avut o discuție foarte bună aici, pe această temă. Este pentru prima dată când sunt în România, așa că cred că de fapt sunt o mulțime de oportunități de consolidare a colaborării dintre Islanda și România. Universitatea din Islanda și această universitate de aici au deja o colaborare și cred că sunt multe oportunități în consolidarea acestei cooperări.
Cristina Cileacu: Și care ar fi acele oportunități?
Katrín Jakobsdóttir: Cred că egalitatea de gen este una. Evident, sunt oportunități în comerț, sunt oportunități legate de climă, de energie. Știu că este interes pentru aprofundarea acestei colaborări. Colaborarea bilaterală și multilaterală nu au fost niciodată mai importante pentru a reuşi să facem față tuturor provocărilor despre care vorbim. Și pentru o țară mică precum Islanda, ne bazăm cu adevărat pe sistemul multilateral, că țările respectă regulile pe care le-am convenit în organizațiile noastre multilaterale.
Cristina Cileacu: Doamnă prim-ministru Jakobsdóttir, vă mulțumesc mult pentru acest interviu.
Katrín Jakobsdóttir: Multumesc.
Editor : Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
