O investigaţie realizată de jurnaliştii de la CNN arată că în azilurile de bătrâni din Statele Unite angajaţii abuzează sexual sute de bătrâni în fiecare an. Incapacitatea victimelor de a-i identifica pe agresori determină autorităţile, în cele mai multe dintre cazuri, să abandoneze investigaţiile.
„victimă: Sunt singură, nu mai e nimeni. Familia mea nu e aici. Sunt singură în camera mea. Acest bărbat... Prenumele lui e Andy. A venit la mine în cameră şi m-a molestat.
avocat: I-aţi cerut să întreţină relaţii sexuale cu dvs.?
Victimă: Sigur că nu! Credeţi că sunt nebună?”
Multe dintre victimele care depun plângeri nu sunt luate în serios de autorităţi. Cazurile celor care suferă de demenţă sau Alzheimer sunt de cele mai multe ori ignorate, victimele nefiind în stare să îi recunoască pe făptaşi.
Mark Kosierdaski, avocat: „Era foarte vulnerabilă. Avea acelaşi nivel de vulnerabilitate ca un copil care nu poate să meargă. Nu putea să facă nimic pentru a se apăra. Nici măcar nu putea striga după ajutor”.
În cadrul investigaţiei, jurnaliştii CNN au descoperit că dincolo de violurile repetate, victimele - femei şi bărbaţi deopotrivă - sunt fotografiate sau filmate de către îngrijitori în timp ce sunt supuse batjocurii.
Dialog cu Antony Nieto, condamnat:
- Dacă ai avea un creion cu o radieră, te-ai întoarce în timp şi ai şterge noaptea trecută?
- Da, aş şterge-o.
- Cum te-ai simţit când ai făcut asta?
- La început m-am simţit bine, după care m-am simţit ca un nimic.
- Ai avut dintotdeauna o atracţie faţă de femeile în vârstă?
- Cred că da.
- Ce anume te atrage?
- Sunt mature. Sunt mai deştepte. Nu sunt nebune ca cele tinere”.
Din 2000 şi până acum au fost depuse peste 16.000 de plângeri de abuz în centrele de îngrijire pentru oameni în etate din toată America. Autorităţile susţin că numărul de molestări fizice şi verbale este, de fapt, mult mai mare, doar că multe victime nu au curajul să ceară ajutor, deoarece se tem că vor fi supuse unor abuzuri şi mai grave.
Maya Fischer, fiica uneia dintre victime: „El a distrus amintirile finale pe care le aveam cu mama mea.”