Cât de tare trebuie să ne sperie Donald Trump? Interviu cu analistul Steve Clemons
Politica americană influenţează enorm politica internaţională. Cum se adaptează liderii lumii la deciziile pe care le ia Donald Trump, mai ales în relaţiile pe care le are cu aliaţii? Ce se va întâmpla cu ordinea mondială, dacă preşedintele SUA va mai câştiga un mandat? „Donald Trump este prieten cu prea mulţi băieţi răi, în opinia mea, băieţi rasişti şi unii dintre ei sunt în Europa de Est. Acest lucru îngrijorează şi Congresul american, şi pe mulţi alţii. Nu vreau să dau vina pe Trump pentru acest lucru, dar cred că aşa este el construit”. Declarația îi aparține lui Steve Clemons, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti politici de la Washington, care scrie pentru publicaţia The Atlantic. Steve Clemons a acordat un interviu emisiunii „Pașaport diplomatic”.
Ţările din Europa de Est care au suferit enorm din cauza comunismului au privit mereu cu ochii larg deschişi şi sufletul plin de speranţe spre Statele Unite. Vestul era modelul complet de împlinire pentru oamenii care trăiau cu limitările impuse de dictatorii estici. La aproape 30 de ani de la căderea comunismului, Europa de Est simte iar fiorul regimurilor autoritare. Între timp, se aud şi în restul lumii discursuri naţionaliste, care dezbină. Cum rămâne cu rolul de far călăuzitor al Americii, care în ultimii 70 de ani şi-a asumat statutul de garant de securitate mondial? Asistăm acum la un fel de tranziţie a interesului politicilor americane. Dacă vechea administraţie Obama pleda pentru păstrarea unei ordini mondiale liberale, care să reziste cu mai puţin sprijin din SUA, preşedinţia lui Donald Trump este prea puţin interesată de liberalism şi vrea o competiţie a marilor puteri pe zone de influenţă şi pe resurse.
Balazs Barabas, jurnalist Digi24: În tot acest haos politic şi de securitate, cu toată această instabilitate şi toate conflictele dintre marile puteri din lume, unde se situează Europa de Est acum? Există vreo atenţie asupra acestei regiuni din partea SUA?
Steven Clemons: Vreau să fiu atent cu acest răspuns, dar cred că la finalul administraţiei Obama, Europa de Est crescuse în semnificaţie şi relevanţă, din cauza comportamentului ruşilor şi a fost o revizuire a resurselor NATO pentru regiunea Europei de Est şi se asigura că prezenţa SUA şi altor forţe NATO urma un ciclu astfel încât crea o legătură mai strânsă cu SUA şi cu regiunea NATO în general. Cred că o parte din regiune de care este preocupat Donald Trump ţine de dorinţa de a fi mai aproape şi mai prieten cu oameni precum Viktor Orban, din Ungaria, cu unii dintre liderii mai populişti care apar în Europa de Est. Este un fel de nouă dreaptă în câteva dintre aceste ţări care sunt anti-migraţie, anti-iluminare, dacă vrei, anti-europene, dacă este să vorbim cinstit despre ele. Iar la aceste întâlniri, Donald Trump are tendinţa să îi îmbrăţişeze pe aceştia şi să-i respingă pe cei care sunt cu minţi mai democrate, care înţeleg drepturile atât ale minorităţilor, cât şi ale majorităţilor din democraţii. Donald Trump este prieten cu prea mulţi băieţi răi, în opinia mea, băieţi rasişti şi unii dintre ei sunt în Europa de Est şi acest lucru îngrijorează şi Congresul american şi pe mulţi alţii. Nu vreau să dau vina pe Trump pentru acest lucru, dar cred că aşa este el construit. Nici nu ştiu dacă el ştie consecinţele a ceea ce face şi pentru că are o strategie aproape inexistentă asupra lumii, aş spune că nici nu priveşte aceste relaţii într-o manieră strategică. Dar este în mod clar atras de genul de bărbaţi puternici. Şi asta este o problemă dacă ne uităm la Europa de Est şi chinurile prin care trec multe dintre aceste ţări.
Balazs Barabas: Deci dacă un politician român vrea să devină apropiat de Donald Trump ar trebui să devină un „băiat rău"?
Steven Clemons: Un politician român care ar vrea să devină ceva la fel de strident precum genul Marine Le Pen are şanse mai mari să se întâlnească cu Donald Trump decât cineva care este mai deschis, mai incluziv şi un democrat cu adevărat.
***
Ce este trumpismul? Termenul a intrat în vocabularul comun pe măsură ce Donald Trump uimea lumea cu stilul lui de a interpreta politica americană. Practic, el respinge instituţiile actuale, multe dintre acordurile din care SUA este parte, atacă furibund presa, pe care o califică drept inamicul poporului, îşi insultă aliaţii şi în egală măsură se împrieteneşte cu liderii care nu respectă regulile internaţionale. Mai mult, una dintre primele măsuri pe care le-a luat a fost să le interzică migranţilor să intre pe teritoriul SUA. Adică încearcă să transforme tărâmul celor liberi şi casa celor curajoşi, „the land of the free and the home of the brave", aşa cum spune imnul lor, într-o ţară lipsită de toleranţă şi principii democratice.
***
Balazs Barabas: Preşedintele Trump a răsturnat practic toate regulile preşedinţiei Statelor Unite aşa cum erau ele până acum. Nu aş vrea să analizăm dacă acest lucru este rău sau bun, deci nu dăm noi calificative, dar cu siguranţă a făcut multe schimbări la nivel de atitudine a preşedintelui SUA. Se obişnuiesc societatea şi politica americană cu aceste lucruri?
Steven Clemons: Este o întrebare foarte bună şi găsim răspunsul la această întrebare la alegerile de la jumătatea mandatului, aceste alegeri care nu sunt pentru preşedintele Trump, ci o competiţie între partide. Se vede dacă îngrijorarea colectivă a poporului american legată de conducerea lui Donald Trump a ajuns la momentul în care vor reuşi să ia înapoi una sau chiar ambele camere ale Congresului, latura legislativă a guvernului nostru. Cred că Donald Trump este plăcut de mulţi americani care simt că rolul pe care SUA îl joacă în lume este depăşit, că ceea ce primeste SUA din implicarea sa internaţională a fost în beneficiul Chinei mai mult decât în interesul muncitorului mediu din SUA. Iar acest lucru este atractiv, pentru că îl vedem pe Donald Trump jucând un fel de joc de neo-mercantilism cu aliaţii în ceea ce priveşte comerţul, preţurile oţelului şi alte lucruri de acest gen, iar până acum pare că Donald Trump câştigă. A forţat Mexic, a forţat Canada să renegocieze un acord pe care ambele ţări au spus că nu îl vor face. A forţat Coreea de Sud, în mijlocul crizei nord-coreene, să renegocieze un acord comercial, chiar dacă a fost avertizat de toată lumea să nu facă asta. Aşa că anumitor lucruri din ceea ce face Donald Trump noi le zicem în America „să spargă porțelanul”, ca şi cum ar sparge farfurii, iar anumite „farfurii sparte" funcţionează. Dar sunt alte lucruri pe care le face şi care sunt foarte îngrijorătoare pentru mulţi americani, cum ar fi atitudinea lui faţă de femei, atitudinea lui faţă de aliaţi, faţă de NATO, lipsa de respect pentru drepturile omului în lume, acest tip de lucruri vor primi un răspuns.
***
Statele Unite ale Americii sunt exemplul de urmat pentru multe ţări, care îşi mulau politicile şi deciziile în baza unor parteneriate ferme. Cum reacţionezi pe termen lung la decizii care se schimbă de pe o zi pe alta?
***
Balazs Barabas: Aceste ştiri nu sunt bune, pentru că multe ţări din lume, inclusiv România, se uitau la SUA şi la preşedintele SUA ca la un fel de punct la care ar trebui să ne raportăm, iar această atitudine, care practic este imprevizibilă, declaraţiile şi poziţia sa faţă de aliaţi, aşa cum ai spus, sunt dificil de urmărit. Cum poate deci lumea să se bazeze pe poziţiile şi declaraţiile sale, dacă le schimbă într-una?
Steven Clemons: Lumea îşi ţine respiraţia în acest moment, în timp ce încearcă să-l înţeleagă pe Donald Trump şi să înţeleagă dacă naţionalismul său şi felul în care este strategia lui de a pune „America în primul rând” este ceva cu care pot sau nu să lucreze. Sunt ţări precum Japonia, care încearcă din răsputeri să arate că nu sunt distanţe între SUA şi Japonia, dar de fapt sunt multe îngrijorări în Japonia legate de SUA. Sunt ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada, sunt multe care fac acelaşi lucru, să pară că nu reacţionează mai mult decât este cazul la comportamentul respingător al preşedintelui SUA şi se poartă ca şi cum alianţele pe care le avem sunt încă fundamentale, relaţiile militare sunt solide, dar adevărul este că el a provocat îndoială şi a sabotat încrederea între mulţi jucători din lume, iar ei nu mai au încredere în SUA aşa cum aveau până acum. Nu ştim dacă Donald Trump, care este un personaj neobişnuit pentru funcţia de preşedinte SUA, nu este bine educat, este un om de afaceri în domeniul imobiliarelor, o vedetă de emisiuni reality, iar acum, ca preşedinte al SUA este analizat bine, are un grup de consilieri, iar unii dintre ei sunt îngrijoraţi cu privire la el, foarte des, ceea ce am eu de explicat la televizor sunt lucruri legate de diferenţele dintre ce a zis preşedintele Trump şi ce a zis unul dintre secretarii din cabinetul său. Uneori sunt diferenţe şi este greu să ştii unde se poziţionează. Aşa că răspund da, la menţiunea ta că este foarte impredictibil şi cauzează probleme în relaţiile pe care le avem cu lumea. Cred că majoritatea aliaţilor noştri aşteaptă să vadă dacă învaţă pe măsură ce îşi face treaba şi devine mai bun sau dacă nu învaţă la locul de muncă, va mai câştiga alegerile viitoare, în 2020, va mai primi un mandat?
Dacă nu va câştiga în 2020, în doi ani de acum, atunci va fi uitat de istorie, de aliaţi şi oamenii vor continua să lucreze cu oricine va fi succesorul. Dar, dacă va câştiga preşedinţia în 2020, înseamnă că America va fi în momentul în care se va retrage din lume, din instituţiile internaţionale, din angajamentele internaţionale, şi acesta este un lucru foarte serios, cu lumea care va trebui să spună cum să mergem mai departe fără ca SUA să fie partenerul nostru în toate cele? Şi împărtăşesc şi eu aceste îngrijorări, pentru că eu cred că este foarte clar că Donald Trump trimite mesajul că nu are niciun respect pentru acordurile internaţionale, structurile internaţionale şi vrea să aibă relaţii ad-hoc, nu relaţii permanente cu alte ţări.
2020 este anul în care America îşi va alege un nou preşedinte. Iar populaţia din Statele Unite este, ca şi în alte părţi din lume, foarte divizată în privinţa direcţiei pe care ţara ei o are de urmat.
Balazs Barabas: Următoarele alegeri prezidenţiale sunt destul de departe, dar există vreo alternativă la Donald Trump din partea Partidului Democrat?
Steve Clemons: Sunt mulţi care ar putea candida, sunt mulţi oameni de afaceri, cum ar fi fostul CEO de la Starbucks, care este popular.
Balazs Barabas: Un alt om de afaceri?
Steve Clemons: Un alt om de afaceri, trebuie să avem mintea deschisă şi să ne gândim că poate cineva la care nu ne-am mai gândit până acum poate fi foarte atrăgător pentru americanii de rând. Nu pot fi doar elitele cele care aleg pe cineva. Mai sunt şi alţi oameni pe listă, cum este Joe Biden, fostul vicepreşedinte al SUA, Elizabeth Warren, Bernie Sanders, care s-a descurcat până acum şi se pare că şi el va mai candida. Dar provocarea este că în mod tradiţional este foarte dificil pentru senatori să candideze şi să câştige, pentru că ei sunt priviţi ca legiuitori pasivi, nu activi, în ideea în care ei nu conduc un oraş, un guvern, nu sunt executivi. De aceea, uneori, guvernatorii sau primarii sau preşedinţii de corporaţii arată mai bine în acest climat. Deci, sunt şi alţi candidaţi la care probabil oamenii încă nu s-au gândit. Chimia, magia prin care cineva se ridică este întotdeauna foarte interesantă în SUA. Dar va fi un candidat şi în cele din urmă va fi opţiunea A şi opţiunea B, două arome de îngheţată, Donald Trump este una, cealaltă persoană, a doua, vor fi pătrunse de toate aceste elemente care vor face ca lucrurile să arate ca o bătălie şi cred că vom avea dezbateri despre cât de bun este Donald Trump pentru America şi în lume, şi în SUA. Iar eu cred că va fi foarte mult entuziasm legat de persoana care îl va provoca pe Trump.
Balazs Barabas: Cât de mult îl mai susţin republicanii pe Trump?
Steve Clemons: Întrebarea este ce mai sunt republicanii acum? Cred că adevărata problemă este că mulţi dintre republicanii clasici sunt dezgustaţi de propriul lor partid, mulţi dintre republicanii faimoşi în America, George Will sau William Kristol, spun că vor vota pentru democraţi data viitoare, pentru că acest partid nu mai este Partidul Republican, ei spun că Donald Trump a deturnat partidul şi l-a transformat în ceva fără principii. Republicanii erau odată cei care credeau în comerţul liber şi urau politicile industriale, dar acum Partidul Republican arată ca vechiul Partid Democrat, vrea politici industriale, vrea politici economice şi comerciale care să fie îndreptate spre muncitor şi cred că sunt multe alte fronturi. Cred că republicanii erau de principiu internaţionali, vor să fie implicaţi în lume şi au văzut valoarea acestor instituţii pentru puterea SUA în lume. Dar acum, Donald Trump este foarte sceptic legat de puterea SUA în lume şi a unora dintre aceste angajamente. Aşa că republicanii care sunt acum la putere reacţionează foarte-foarte slab când vine vorba despre a-l provoca pe acest preşedinte. Şi aceasta a fost una dintre frustrări, chiar şi în alte cazuri din trecut, chiar şi pe vremea lui George Bush, republicanii controlau Camera şi Senatul, dar acestea îl puneau mereu în încurcătură. Dar acum nu se mai întâmplă acest lucru, pentru că preşedintele Trump este mult mai dispus decât oricare al preşedinte al SUA pe care l-am văzut eu în timpul vieţii mele, este deci dispus să îşi agreseze propria lui echipă. Şi face acest lucru încontinuu. Îi ridiculizează şi îi hărţuieşte, dacă nu stau cuminţi la locurile lor. Iar acest comportament agresiv nu l-am mai văzut la niciun alt preşedinte SUA.
Serviciile secrete din Statele Unite au o reputaţie pe care alte agenţii de gen din lume o egalează cu greu. Deşi Războiul Rece este oficial încheiat, bătălia pe informaţii între agenţii secreţi americani şi cei ruşi rămâne la fel de acerbă. Chiar şi aceste instituţii au fost afectate de declaraţiile preşedintelui Trump, în mod public, într-o conferinţă de presă alături de Vladimir Putin, din vara acestui an, în care a afirmat că are încredere în serviciile lui, dar că omologul lui de la Moscova a fost mai convingător când a spus că Rusia nu a intervenit în alegerile din SUA.
Balazs Barabas: El nu are încredere nici măcar în CIA, când s-a întâlnit cu preşedintele Putin a spus că toţi agenţii secreţi se înşală şi Putin are dreptate. Cât de mult afectează credibilitatea CIA în SUA?
Steve Clemons: Nu ştiu care dintre reputaţii este mai afectată. Întalnirea cu Putin de la Helsinki a afectat într-un fel credibilitatea lui Trump, mai mult decât a afectat-o pe cea a CIA. Dar ceea ce face preşedintele, ceea ce face preşedintele Trump a fost să ducă o campanie neobosită împotriva CIA şi FBI şi împotriva independenţei analizelor lor.
Balazs Barabas: Dar poate să câştige împotriva lor?
Steve Clemons: Este neclar. Aş fi spus nu înainte, dar felul în care ramura legislativă arată cât este de slabă în faţa lui Trump, face greu ca această idee să fie apărată. Iar preşedintele a mers atât de departe, încât a retras accesul la informaţii securizate chiar fostului director al CIA şi mai sunt aproape 100 de foşti agenţi de top din SUA, care au scris o scrisoare publică prin care au condamnat acest act al preşedintelui. Preşedintele nu şi-a schimbat decizia, nu şi-a cerut scuze, CIA continuă să lucreze, dar în mod clar a fost retrogadată în relevanţă. Dacă ne uităm înapoi în timp, când Bill Clinton era preşedinte, şi el respecta destul de puţin CIA şi trata Agenţia într-o manieră neplăcută. De fapt, el chiar nu s-a întâlnit niciodată cu directorul CIA de atunci, Jim Woolsey. Deci au mai fost momente în istoria noastră când CIA a fost ţinută la distanţă. În opinia mea, CIA va exista şi după Donald Trump.
***
Orientul Mijlociu este nuca tare în care îşi sparg pe rând dinţii marile puteri. Este foarte dificil să deţii sub control nişte zone care au o dinamică proprie, greu de înţeles de cineva care trăieşte în altă parte a globului. În raporturile cu ţările din regiune se folosesc de regulă cuvinte dure şi formulări directe, dar relaţiile se bazează pe gesturi subtile, pe care doar cei experimentaţi reuşesc să le surprindă. Uciderea unui faimos jurnalist saudit în consulatul ţării sale de pe teritoriul Turciei, în octombrie acest an, a provocat o criză diplomatică şi politică la nivel mondial, care încă nu are o rezolvare.
***
Balazs Barabas: Să ieşim din SUA şi să mergem alături de SUA în Orientul Mijlociu, unde SUA au o relaţie foarte bună cu Arabia Saudită şi are relaţii foarte proaste cu Turcia. Ce urmează să se întâmple acolo, dacă vorbim despre balanţa de putere?
Steve Clemons: Arabia Saudită este foarte interesantă, pentru că avem o controversă uriaşă uriaşă legată de moartea prietenului meu Jamal Khashoggi.
Balazs Barabas: L-ai cunoscut?
Steve Clemons: L-am cunoscut foarte bine, iar rapoartele despre uciderea sa de către o echipă de asasini saudiţi, pe teritoriul Turciei, acest lucru va inflama cu siguranţă relaţiile dintre saudiţi şi turci, va inflama societatea civilă din SUA legat de Arabia Saudită. Întrebarea este dacă acest lucru va schimba ceva la nivelul preşedintelui SUA şi al adoraţiei pe care o are pentru Mohammed Bin Salman, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite. Toţi jurnaliştii importanţi de politică externă din SUA îl cunoşteau pe Jamal Khashoggi şi îşi exprimă îngrijorarea profundă legată de consecinţele severe pe care vor suporta relaţiile dintre SUA şi Arabia Saudită. Acum, aceste lucruri nu se traduc în acţiuni, până când nu devin realitate, dar este greu de imaginat ceva mai prostesc decât ceea ce au făcut saudiţii să sacrifice o potenţială relaţie de bază cu SUA. Aş fi atent la a spune că starea de fapt a relaţiilor dintre SUA şi saudiţi este stabilă, eu cred că este instabilă acum şi cred că probabilitatea în regiune,este ca Turcia, care are o relaţie incomodă cu SUA, dar este un aliat NATO, deci şi mai complicat, dar creează o situaţie care îi place lui Donald Trump, adică o relaţie ad-hoc. Într-o zi suntem prieteni, în altă zi eşti duşman, într-o zi ne înţelegem toţi cu toţi să avem un schimb comercial de armament sau un conflict sau să impunem nişte sancţiuni. În această lume suntem acum, unde predictibilitatea în aceste relaţii a scăzut destul de mult. Dar noi avem nevoie de Turcia ca să păstreze o relaţie cu noi legat de ceea ce se întâmplă în Siria şi Irak şi alte părţi din lume. Şi avem nevoie şi de saudiţi, dar trebuie să fim atenţi să nu fim prea aproape şi poate Donald Trump va învăţa lecţia care reiese din uciderea lui Jamal Khashoogi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
