Procedura de punere sub acuzare a preşedintelui Statelor Unite a intrat în ultima sa fază, marţi, după ce articolele votate în Camera Reprezentanţilor au ajuns în Senat, au fost citite, iar procesul politic care va decide soarta lui Donald Trump la Casa Albă este pe cale să înceapă. Echipa juridică a preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, îşi va pregăti apărarea pentru procesul care va avea loc în Senat argumentând că abuzul de putere nu este un delict pentru care un preşedinte să fie pus sub acuzare.
ACTUALIZARE 8.00. Senatorii au votat cu 53 la 47 pentru a bloca două moțiuni depuse de liderul democrat Chuck Schumer pentru a ceda dovezi și documente de la Casa Albă și Departamentul de Stat legate de legăturile lui Trump cu Ucraina.
După cel de-al doilea vot, Schumer a oferit o a treia moțiune pentru obţinerea de documente, de data aceasta de la Oficiul de Management și Buget al Casei Albe.
Democrații au cerut Senatului să-l înlăture pe Trump din funcție pentru presiunea exercitată asupra Ucrainei pentru a-l cerceta pe fostul vicepreședinte democrat Joe Biden, un rival politic, pentru ca apoi să împiedice ancheta în acest sens.
ACTUALIZARE. Pat Cipollone, consilierul juridic al Preşedinţiei SUA, a contestat, în Senat, procedura pentru demiterea preşedintelui Donald Trump lansată de Camera Reprezentanţilor.
„Informaţiile au fost transmise public în mod selectiv. Martorii au fost ameninţaţi. Funcţionarii publici de bună-credinţă au fost ameninţaţi că vor fi acuzaţi de sfidare. Li s-a spus că obstrucţionează ancheta”, a spus el.
ACTUALIZARE. Șeful echipei de inculpare a preşedintelui Donald Trump, democratul Adam Schiff, spune că procedurile stabilite de Senatul SUA nu permit un proces corect.
„Nu sunt prevăzute proceduri pentru un proces corect, iar poporul american vrea cu disperare să creadă că Senatul va oferi atât preşedintelui, cât şi Camerei Reprezentanţilor un proces corect”, a spus el.
„În calitatea de coordonatori ai acuzării, le vom cere senatorilor să respecte jurămintele, să ofere justiţie imparţială şi să organizeze un proces corect”, a precizat Adam Schiff, preşedintele Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.
ACTUALIZARE. Donald Trump, aflat la Forumul Economic Davos, a respins acuzaţiile care i se aduc în procedura demiterii,.
„Citiţi stenogramele!”, a scris Donald Trump pe Twitter, cu referire la conversaţiile sale cu preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Donald Trump a susţinut în mai multe rânduri că nu i-a cerut nimic ilegal preşedintelui Ucrainei, contestând astfel principalul element al acuzării.
Trump, preşedintele care a dinamitat preşedinţia
Chiar dacă este destul de improbabil ca Donald Trump să fie demis din funcţie de Senat, având în vedere că în camera superioară a Congresului Statelor Unite republicanii deţin o majoritate confortabilă, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite va intra într-un club exclusivist din care mai fac parte doar Bill Clinton şi Andrew Johnson şi, desigur, şi în istorie.
Este un loc în istorie pe care Donald Trump cu siguranţă nu şi l-ar fi dorit, iar preşedinţia sa haotică pare că va fi una dintre cele care creează o serie de precedente pe care niciunul dintre cei 43 de preşedinţi dinaintea sa nu le-ar fi dorit ca element definitoriu pentru administraţiile lor.
În ultimii 3 ani şi chiar dinainte să ocupe cea mai înaltă funcţie din federaţia americană, pe când era doar un candidat în primarele republicane sau doar candidatul republican, Trump a contestat, prin discurs şi comportament, conduita clasică a funcţiei: a făcut apel la violenţă împotriva adversarilor politici în cadrul mitingurilor de campanie, a umilit şi ironizat un jurnalist cu dizabilităţi, s-a certat în public cu familia unui soldat american ucis în acţiune, a refuzat să spună că îşi va recunoaşte înfrângerea dacă se va întâmpla să piardă alegerile şi şi-a ameninţat contracandidata cu închisoarea chiar în cadrul unei dezbateri prezidenţiale televizate.
Nici după ce a intrat în funcţie Trump nu a arătat prea multă reţinere. Stilu-i caracteristic de a se certa cu alţi lideri ai lumii pe Twitter, episoadele de conflict cu liderul nord-coreean, urmate apoi de împăcare, antagonizarea propriilor aliaţi şi obsesia aproape patologică pentru bani şi pentru câştiguri băneşti ale SUA au devenit un element definitoriu al preşedinţiei sale.
Dincolo de toate acestea, Trump s-a aflat într-o luptă permanentă cu moştenirea predecesorului său. Rând pe rând, Trump şi-a construit preşedinţia pe distrugerea tuturor realizărilor lui Barack Obama – normalizarea relaţiilor cu Cuba, acordul nuclear cu Iranul sau acordul comercial cu ţările din Pacific (TPP).
Acum, la finalul a trei ani de epocă Trump, fostul star TV a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanţilor. Învinuit de abuz de putere şi obstrucţionarea Congresului, preşedintele american a continuat să acţioneze ca şi până acum – a insultat, atacat şi ameninţat pe Twitter, convins fiind că are una dintre cele mai de succes preşedinţii, deşi datele îi arată constant contrariul.
Realitatea statistică îi este potrivnică, de asemenea. Trump este cel mai nepopular preşedinte de când se fac sondaje de popularitate. Cu o cotă de popularitate care s-a stabilizat în jurul cifrei de 40%, Trump nu s-a bucurat de cifre prea bune nici în „luna de miere”, perioada imediat următoare intrării în funcţie, când, deobicei, preşedinţii se bucură de o cotă mare de încredere.
Ce este şi ce presupune procedura de impeachment
Impeachment-ul sau procedura de punere sub acuzare este o procedură înscrisă în Constituţia americană prin care Congresul poate, în urma unei investigaţii, să acuze un oficial al puterii executive de „infracţiuni şi delicte grave” şi apoi să îl demită în urma unui proces politic. Prerogativa de acuzare aparţine Camerei Reprezentanţilor, în timp ce prerogativa judecării cazului aparţine Senatului.
Nu doar preşedintele Statelor Unite poate fi pus sub acuzare. Procedura poate fi iniţiată pentru orice membru al puterii executive, inclusiv pentru vicepreşedinte sau pentru membrii cabinetului. Într-un sistem prezidenţial, aşa cum este cel al Statelor Unite, executivul nu răspunde în faţa legislativului, iar singura modalitate prin care un preşedinte poate fi destituit este prin procedura de punere sub acuzare.
Ea presupune un larg acord al forţelor politice pentru că destituirea necesită votul unei majorităţi de două treimi dintre senatori, fapt care garantează că decizia va fi luată în urma unui acord bipartizan sau multipartizan. În prezent, republicanii deţin 53 dintre cele 100 de locuri din Senatul american, în timp ce democraţii au 45, iar alţi 2 senatori sunt independenţi (Bernie Sanders şi Angus King). În mod obişnuit, vicepreşedintele Statelor Unite este şi preşedintele Senatului, însă el nu poate vota decât în cazuri de egalitate perfectă de voturi, votul său fiind mereu cel decisiv.
În acest caz, însă, vicepreşedinte Mike Pence nu poate vota, fiind într-un conflict de interese direct - votul său decisiv ar putea fi cel care să îl pună în funcţia de preşedinte al Statelor Unite.
Unele similitudini ar putea fi găsite cu procedura de suspendare a preşedintelui prezentă în Constituţia României, însă procedurile sunt foarte diferite. Pe perioada în care este pus sub acuzare, preşedintele Statelor Unite rămâne în funcţie şi îşi continuă activitatea în mod normal, spre deosebire de procedura din România, în care preşedintele suspendat nu îşi mai poate îndeplini activitatea, iar el este înlocuit, temporar, până când situaţia este tranşată în cadrul referendumului, de preşedintele Senatului.
Fiecare cap de acuzare este analizat de senatori şi pentru fiecare dintre ele se dă un vot separat. Dacă oficialul este găsit vinovat pentru oricare dintre acuzaţii, el este în mod automat demis din funcţia pe care o ocupă. Demiterea din funcţie este singura consecinţă a unui vot pozitiv în cadrul procesului politic din Senat, însă, ulterior, ea poate fi suplimentată cu o interdicţie de a mai candida. Aceasta, însă, presupune un nou vot separat.
Astfel, chiar şi în situaţia improbabilă în care ar fi demis, Donald Trump ar putea, totuşi, să candideze la alegerile prezidenţiale din 2020, dacă Senatul nu îi va de o interdicţie explicită în acest sens.
Acuzaţiile la adresa lui Donald Trump
Donald Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au avut o conversație telefonică în 25 iulie 2019. Stenograma convorbirii arată că președintele american a făcut presiuni asupra omologului său ucrainean pentru a demara o anchetă în privința fostului vicepreședinte Biden și a fiului lui, care era în consiliul de administrație al unei companii, Burisma, deținute de un oligarh ucrainean. (Numirea lui Hunter Biden în această companie s-a făcut în mai 2014, după ce fostul președinte Viktor Ianukovici fusese alungat de la putere prin protestele din Piața Maidan și după ce Rusia începuse procesul de anexare a Crimeei.)
Convorbirea din iulie 2019 dintre Donald Trump și președintele proaspăt instalat în funcție în Ucraina, Volodimir Zelenski, a avut loc după ce administrația Trump amânase până la mijlocul lunii septembrie acordarea unui ajutor militar american pentru Ucraina ce fusese aprobat de Congres. Unii consideră că și această decizie a Casei Albe, de suspendare a ajutorului militar pentru Ucraina, este o formă de a-l constrânge pe președintele Zelenski să acționeze în sensul dorit de Donald Trump.
De asemenea, în convorbirea sa cu Zelenski, Donald Trump se referă la piratarea informatică din 2016 a serverului de e-mail al Partidului Democrat, părând să sugereze că acest server, numit Crowdstrike, încă există undeva în Ucraina, posibil în posesia unui oligarh. Trump cere ajutor pentru găsirea acestui server, după cum arată stenograma convorbirii.
Mai mult, Trump l-ar fi trimis pe fostul primar al New Yorkului şi avocatul său personal, Rudy Giuliani, în Ucraina pentru a face presiuni la adresa lui Zelenski. Giuliani ar fi fost în contact direct şi constant cu secretarul de stat Mike Pompeo şi Donald Trump însuşi.
Citiţi şi: Ambasadorul SUA la UE, mărturie devastatoare în Congres: Totul a fost la ordinele lui Trump
Un responsabil al bugetului american a cerut Pentagonului „să aştepte” înainte de plăti un ajutor armatei ucrainene la o oră şi jumătate după apelul telefonic între preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, şi omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, arată un e-mail publicat duminică.
Citiţi şi: Conversaţia integrală a lui Trump cu preşedintele Ucraine, pentru care ar putea fi demis. „Aş vrea să ne faceţi o favoare”
Clubul exclusivist al preşedinţilor puşi sub acuzare
Primul preşedinte al Statelor Unite vizat de procedura de impeachment a fost Andrew Johnson, democrat, al 17-lea preşedinte american, în anul 1868. Johnson, fostul vicepreşedinte al lui Abraham Lincoln, ales împreună cu acesta ca parte a unui acord larg între democraţii unionişti şi republicani în 1864, în perioada în care Războiul Civil American (1861-1865) era în toi, a devenit preşedintele Statelor Unite în urma morţii predecesorului său, asasinat în fazele finale ale Războiului Civil.
Johnson a intrat rapid în conflict cu majoritatea republicană din Congresul american ca urmare a diferenţelor de opinie asupra felului în care trebuia să continue Reconstrucţia, procesul de refacere a Uniunii după Războiul Civil. După mai multe veto-uri prezidenţiale, conflicte repetate cu republicanii radicali şi conflicte interne cu propria administraţie, Johnson a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanţilor pentru mai multe delicte care vizau abuzul de putere în ceea ce priveşte numiri în funcţie în cadrul administraţiei, prerogativă prezidenţială care necesită acordul Senatului. În cadrul procesului, Johnson a fost achitat de Senat la o diferenţă de un vot.
Al doilea caz de declanşare a procedurii de impeachment survine 130 de ani mai târziu, când Camera Reprezentanţilor controlată de republicani a declanşat procedura împotriva preşedintelui Bill Clinton în 1998. Acuzat de sperjur, obstrucţionarea justiţiei şi abuz de putere iniţial, articolele care au ajuns în Senat îl acuzat pe fostul preşedinte doar de sperjur şi obstrucţionarea justiţiei, în urma scandalului generat de aventura lui Clinton cu stagiară de la Casa Albă, Monica Lewinsky. Bill Clinton a fost achitat de Senat în 1999, iar mai mulţi senatori republicani au refuzat să voteze pentru demitere.
O menţiune importantă este şi Richard Nixon, care a evitat la limită punerea sub acuzare. În momentul în care scandalul Watergate a explodat în 1974, un Nixon înfrânt, pe cale să fie pus sub acuzare, a ales să demisioneze din funcţie. A fost, ulterior, graţiat de succesorul său la Casa Albă, Gerald Ford. Nixon urma să fie şi el acuzat de obstrucţionarea justiţiei, abuz de putere şi obstrucţionarea Congresului, pentru rolul său în încercarea de ascunde rolul său şi al administraţiei sale în evenimentele de la Watergate.
Cum se va desfăşura procesul din Senat
Şeful Curţii Supreme a Statelor Unite, John Roberts, a condus procedura prin care cei 100 de senatori americani au depus jurământul de a administra imparţial „dreptatea” în cadrul procesului împotriva preşedintelui. Această procedură a avut loc săptămâna trecută, însă procesul efectiv va începe abia marţi după-amiază (ora locală).
Pentru început, democraţii şi republicanii vor dezbate felul în care va decurge procesul. Liderul republicanilor din Senat, Mitch McConnell a anunţat că va propune o cronologie a procesului care va fi diferită de cea a procesului lui Bill Clinton, conform unei rezoluţii a CNN.
Senatorilor le este interzis să dea declaraţii publice sau să vorbească cu jurnaliştii pe perioade în care are loc procesul, aşa că, cel mai probabil, voturile pentru toate aceste proceduri vor avea loc cu uşile închise.
Procesul se va desfăşura timp de şase zile pe săptămână, de luni până sâmbătă, activitatea obişnuită legislativă având loc în prima parte a zile, iar activitatea procesuală desfăşurându-se începând cu după-amiaza fiecărei zile.
Rezoluţia lui McConnell face în aşa fel încât, cel puţin în prima săptămâna, ziua de lucru în Senat va fi de cel puţin 12 ore. În primele două zile, acuzarea formată din membrii Camerei Reprezentanţilor selectaţi în comitetul juridic îşi va oferi argumentaţia de deschidere pentru demitere, iar apărarea formată din echipa juridică a preşedintelui Trump va încerca să la neutralizeze.
Rapiditatea cu care vor avea loc toate aceste proceduri pare să indice faptul că republicanii doresc să încheie procesul cât de repede cu putinţă, cel mai probabil înaintea discursului anual al preşedintelui din Congres care ar trebui să aibă loc în 4 februarie.
Dacă Senatul nu acceptă chemarea martorilor sau somaţiile pentru documente ale acuzării, procesul ar putea chiar să se încheie la mijlocul săptămânii următoare cu o achitare rapidă a lui Trump. Acest lucru nu va fi ştiut cu siguranţă decât după votul care va avea loc marţi.
În prima zi, se aşteaptă ca liderul senatorilor democraţi, Chuck Schumer, să introducă un amendament prin care să ceară audierea unuia sau mai multor martori, dar şi pentru solicitarea de documente. Amendamentul va fi dezbătut timp de două ore, după care va avea loc un vot, iar decizia va fi luată cu o majoritate simplă de 51 de voturi.
Dacă decizia Senatului în acest caz va fi negativă, niciuna dintre părţi, nici acuzarea dar nici apărarea nu vor putea chema martori care să ofere mărturii şi nici nu vor putea cere documente sau acte pentru a îşi dezvolta cazul.
Pe perioada procesului, este posibil ca unele sesiuni să se desfăşoare în regim închis, fără accesul presei sau publicului, acest lucru pentru că senatorii nu pot vorbi pe perioada procesului. Din acest motiv, conducerea camerei superioare plănuieşte să pună detectoare de metale, pentru a se asigura că nu vor exista persoane care să aducă dispozitive de înregistrare în clădire.
Care sunt şansele lui Trump
Procesul de demitere a preşedintelui Statelor Unite este unul eminamente politic, deci şansele care votul să fie unul făcut pe baze altele decât politice sunt foarte reduse. Este de aşteptat, cu puţine excepţii, ca republicanii şi democraţii să voteze în baza afiliaţiei partizane. Este nevoie de 67 de voturi care să îl găsească pe Trump vinovat pentru ca acesta să fie demis. Dintre cei 53 de senatori republicani, doar 3 par să fie voturi instabile pentru achitare.
Mitt Romney, senator de Utah şi fost candidat republican la prezidenţiale în 2012 a fost unul dintre cei mai mari critici ai lui Trump în perioada alegerilor primare din 2016, însă după alegerea lui Trump, tonul său critic s-a relaxat semnificativ. În 2016, Romney spunea despre Trump că este „un prefăcut şi un impostor”. Ulterior, într-o încercare de împăcare cu Romney, Trump ar fi luat în considerare numirea acestuia în funcţia de secretar de stat, funcţie care până la urmă i-a revenit magnatului Rex Tillerson.
De asemenea, senatoarele Susan Collins (Maine) şi Lisa Murkowski (Alaska) s-au aflat în mijlocul unor speculaţii ale presei americane conform cărora ele ar putea să fie printre senatorii ostili lui Trump în cadrul procesului, relatează POLITICO. Acest trio imprevizibil se află printre puţinii republicani care au cerut ca procedura de chemare a martorilor să fie aprobată, procedură care a fost respinsă de majoritatea republicanilor trumpişti.
Aceşti trei posibili „disidenţi” au puţine şanse să fie decisivi, fapt ce îi poate face să se gândească de mai multe ori dacă vor să şi-l facă duşman pe Donald Trump. În această situaţia, este posibil ca ei să voteze, totuşi, în linia partidului.
Pe de altă parte, nici democraţii nu formează un bloc complet coeziv. Senatorii democraţi care reprezintă state „roşii”, acele state care votează, de regulă, pentru republicani la toate ciclurile electorale ar putea să voteze împotriva demiterii, în condiţiile în care şi-ar putea vedea funcţiile ameninţate la viitoarele alegeri pentru Senat. Printre ei se numără Joe Manchin (Virginia de vest) şi Doug Jones (Alabama). Ambele state au votat în proporţii covârşitoare pentru Donald Trump în 2016.
Astfel, şansele democraţilor de a îl demite pe Trump sunt foarte mici în condiţiile în care niciunul dintre senatorii democraţii nu ar alege să voteze pentru achitare. Cu 47 de voturi „sigure”, democraţii ar avea nevoie să convingă 20 de senatori republicani, fapt ce face demiterea foarte improbabilă.
Ce urmează dacă Trump este demis din funcţie
Un vot pozitiv al Senatului pe oricare dintre capetele de acuzare înseamnă demiterea imediată şi automată din funcţie a lui Donald Trump. În acest caz improbabil, conform clauzei de succesiune a Constituţiei americane, vicepreşedintele Mike Pence va deveni al 46-lea preşedinte al Statelor Unite pentru restul de mandat al lui Trump care expiră în ianuarie 2021.
Ulterior, Senatul ar putea ţine un nou vot prin care să îi interzică lui Trump să mai candideze pentru funcţia de preşedinte. În caz contrar, acesta ar putea să candideze din nou în 2020, chiar şi dacă a fost demis. Demiterea nu presupune şi alte sancţiuni pentru Trump, însă el ar putea fi adus în judecată dacă se consideră că pentru infracţiunea de care s-a făcut vinovat poate fi trimis şi în judecată.
Ce cred americanii despre punerea sub acuzare a preşedintelui
Un sondaj comandat de CNN arată că jumătate dintre americani cred că Senatul ar trebui să îl condamnă şi să îl demită pe preşedintele Donald Trump. 51% dintre cetăţenii americani spun că Trump ar trebui de mis din funcţie, iar 45% se opun demiterii acestuia.
Aproape şapte din 10 (69%) spun că în procesul din Senat ar trebui să existe şi mărturii ale unor martori care nu au participat la procedura din Camera Reprezentanţilor, deşi republicanii încearcă pe cât posibil să evite acest scenariu. Votanţii republicani nu sunt foarte convinşi în această privinţă, aproape jumătate dintre ei sunt de acord cu citarea martorilor (48%) în timp ce 44% se opun.
Americanii de rând sunt şi ei puternic divizaţi pe linii partizane, însă. Dintre democraţi, 89% spun că Trump ar trebui să fie condamnat şi demis, în timp ce doar 8% dintre republicani sunt de aceeaşi părere. Printre independenţi, părerile sunt împărţite: 48% dintre ei spun că Senatul ar trebui să îl demită pe Trump, iar 46% se opun acestui lucru.
Şi în statele cruciale pentru Trump în alegerile din 2020 părerile sunt împărţite. În statele care nu votează după tipare partizane, aşa numitele „swing states” sau „battleground states”, părerile sunt împărţite 50-50. Printre acestea, cele mai importante pentru oricare dintre candidaţii din 2020, republican sau democrat sunt: Michigan, Wisconsin, Pennsylvania, Florida, Ohio, Nevada, New Hampshire şi Carolina de Nord.
Dincolo de partizanatul politic, există clivaje bazate pe rasă şi gen. În jur de 8 din 10 femei de culoare (79%) spun că Trump ar trebui demis. Bărbaţii de culoare cred acelaşi lucru în proporţie de 59%. Lucrurile se schimbă când vine vorba de albi – 49% dintre femei şi 33% dintre bărbaţi sunt de acord cu demiterea lui Trump.
Criteriul vârstei mai adaugă diferenţe, o majoritate a persoanelor sub 45 de ani, 56%, cred că Trump ar trebui demis, în timp ce americanii mai în vârstă se opun, majoritar, demiterii.
„Vrăjitoarea” Trump a plecat la Davos în ajunul procesului său
Preşedintele american Donald Trump a calificat marţi, la Davos, drept o „farsă” şi „vânătoare de vrăjitoare” procesul său de destituire care urmează să intre în cursul serii în dezbatere în Senat, scrie Agerpres.
Întrebat de ziarişti la sosirea la Forumul economic mondial de ce nu se află în capitala americană, el le-a spus: „Venim să întâlnim lideri mondiali, cei mai importanţi oameni din lume, şi să raportăm (în Statele Unite) afaceri economice formidabile”. „Restul este doar o farsă”. Este aceeaşi vânătoare de vrăjitoare care durează de ani şi, la drept vorbind, este ruşinos”, a adăugat Trump.
În momentul în care elicopterul Marine One ateriza pe pista staţiunii de ski elveţiene, participanţii se adunaseră deja la Centrul de congrese de la Davos pentru a asista la discursul foarte aşteptat al lui Donald Trump în faţa elitei politice şi economice mondiale.
La Washington, senatorii care îl vor judeca urmează să stabilească marţi regulile pentru continuarea procesului.
În timp ce Forumul de la Davos se anunţă dominat de problemele de climă, într-un tweet în care îşi anunţa plecarea spre Elveţia preşedintele american - aflat în campanie pentru realegerea sa - a preferat să pună accent pe bilanţul său economic care face din SUA „numărul unu al universului”.
„În drum spre Davos, pentru a întâlni lideri ai lumii şi de afaceri şi pentru a aduce sute de miliarde de dolari Statelor Unite”, a scris el în postare.
Aceasta este a doua participare a lui Donald Trump la Forumul economic de la Davos. El a mai participat în 2018 şi, în pofida retoricii sale virulente împotriva liberului schimb, foarte apreciat la Davos, a fost totuşi bine primit de lumea afacerilor, care aprecia la vremea respectivă politica sa fiscală generoasă pentru întreprinderi.
