Andrei Iancu, românul din Administrația Trump: „Războiul ca să protejăm proprietatea intelectuală trebuie câştigat!”
Andrei Iancu a emigrat din România când avea 12 ani şi acum este subsecretar de stat în Ministerul Comerţului din Statele Unite. Se ocupă de respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, pe care foarte mulţi oameni din lume încearcă să le încalce, indiferent dacă este vorba despre artă, tehnologie sau tot felul de alte produse. Cât de dificil este războiul pentru apărarea originalităţii şi drepturilor de autor în secolul în care până şi tehnica este folosită să facă furturile mai uşoare?
„Orice fel de spionaj industrial, dacă este la nivelul de stat sau la nivel particular, până la urmă are acelaşi efect foarte nociv asupra economiei. Ţările trebuie să aibă tot felul de mecanisme ca să descopere eforturile de spionaj industrial şi să pedepsească aceste lucruri”, spune Andrei Iancu într-un interviu pentru Digi24.
Andrei Iancu, un român în Administrația Trump
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Andrei Iancu, subsecretar de stat în Ministerul Comerţului din Statele Unite, bine aţi venit la „Paşaport diplomatic”.
Andrei Iancu: Îmi pare bine să fiu aici.
Cristina Cileacu: Este practic prima oară când avem un demnitar din guvernul SUA născut în România şi vorbitor de limbă română. Ne puteţi spune pe scurt povestea dvs şi cum aţi obţinut jobul, pentru că...nu v-au făcut americanii probleme?
Andrei Iancu: Nu. Deci, în primul rând sunt născut în România, sunt plecat de aproape 40 de ani şi după cum vedeţi mai vorbesc încă puţin româneşte, cât timp nu folosim cuvinte foarte tehnice. Deci, vocabularul meu este limitat, al unui copil de 12 ani, în minus puţin că s-au mai pierdut câteva cuvinte pe drum. Faptul că eu sunt ca emigrant în guvernul american este un adevărat testament al poporului american şi a felului în care sunt oamenii acceptaţi în America. Nu a fost niciodată o problemă. Cu toate că şi în engleză vorbesc cu accent, deci am accent în absolut toate limbile pe care le vorbesc.
Cristina Cileacu: Nu discriminaţi nicio limbă.
Andrei Iancu: Nu discriminez, fără discriminare. Niciodată nu a fost niciun fel de întrebare pusă sau n-am avut niciodată niciun handicap şi asta este ceva foarte special, după părerea mea. Nu cred că aş fi putut, un om cu istoria mea, să ajung într-un guvern în multe alte locuri, cum am ajuns eu în America.
Cristina Cileacu: Felicitări.
Andrei Iancu: Şi nu sunt singur. Este o poveste destul de tipică în America.
De ce trebuie respectate drepturile de proprietate intelectuală?
Vă mai amintiţi de tarabele care vindeau casete şi DVD-uri pe care erau înregistrate muzică, filme şi jocuri pentru calculator, fără să fie respectate drepturile de proprietate intelectuală ale celor care le-au creat? Dacă sunteţi prea tineri, probabil că nu, dar a fost o epocă în care toată lumea cumpăra pentru că era mai ieftin şi nu îşi punea nimeni problema licenţei. Situaţia s-a îmbunătăţit mult, dar produsele care copiază originalul, indiferent că este vorba despre jucării, haine sau tehnologie sofisticată sunt în continuare numeroase pe pieţele din toată lumea.
Cristina Cileacu: Dvs vă ocupaţi în mod deosebit de ceea ce înseamnă drepturi de proprietate intelectuală. Ştim foarte bine, şi în România, şi în America, trăim într-o societate în care furtul face deja parte din viaţa de zi cu zi, la fel cum face parte din viaţa de zi cu zi şi faptul de a ne asuma ideile altora, fără să avem nicio ruşine şi fără să ne simţim prost. Mai avem un avantaj, avem şi tehnologia care ne ajută să furăm mai uşor. De ce este important, totuşi, pentru o societate şi pentru o economie să respecte aceste drepturi de proprietate intelectuală?
Andrei Iancu: Este extrem de important, pentru că fără o siguranţă că drepturile de proprietate intelectuală sunt respectate, oamenii în general nu se simt confortabil să facă investiţiile pe care trebuie să le facă, ca să se construiască aceste noi tehnologii. Întotdeauna când este o tehnologie nouă este un risc mare, în orice caz, este un risc ridicat comparat cu tehnologiile vechi. Şi în special pentru asta, trebuie ca oamenii care fac aceste investiţii de bani şi de timp şi de efort să fie confortabili că după ce fac aceste investiţii şi creează obiecte noi şi tehnologii noi, că nu vor fi luate.
Cristina Cileacu: Şi în cazul în care vor fi luate, ce efecte produce acest lucru asupra unei economii?
Andrei Iancu: Când tehnologiile sunt luate şi...
Cristina Cileacu: Sunt furate, să folosim, vă rog, acest termen, pentru că pare mai corect, din punctul meu de vedere.
China și pericolul produselor contrafăcute
Andrei Iancu: Ok, deci să facem o diferenţă. De multe ori o tehnologie este luată fără voie, fără o intenţie rea. Şi asta este totuşi o încălcare a acelui drept de proprietate. Şi atunci trebuie să fie sisteme legale ca să poată fi consecinţe şi ca proprietarul drepturilor intelectuale să poată să-şi recupereze (n.r. paguba). Dar şi mai rău este cum spuneţi. Cazurile unde sunt cu adevărat furturi, unde se fură cu intenţie. Deci, produse contrafăcute, de exemplu, care sunt absolut... nu ştiu ce cuvânt greu să folosesc, dar sunt o răutate infernală pentru o economie, atunci când se întâmplă asta. Şi aceasta este acum o problemă internaţională. Sunt studii recente, care estimează de exemplu, că obiectele contrafăcute au aproximativ mai mult de 500 de miliarde de dolari, în comerţul internaţional. Şi asta este în toată lumea. 20% aproximativ din acest comerţ cu produse contrafăcute aparţin proprietăţii intelectuale ale companiilor americane. Când se întâmplă asta, se pierd bani şi servicii pentru produsele care sunt adevărate, statul pierde impozitele pe care poate să le colecteze. Dar, mult mai rău de atât, pentru că sunt contrafăcute fără niciun fel de verificare în general, pot afecta sănătatea, pot afecta siguranţa consumatorilor. Plus, un procentaj destul de mare sau foarte mare din banii care ies din comerţul de produse contrafăcute ajunge la activităţi criminale, trafic de oameni, de exemplu, trafic de droguri, terorism şi alte lucruri de acest fel. Este o problemă internaţională, care acum, în timpurile moderne, este una dintre cele mai mari probleme economice. Şi toată lumea, America, România şi restul lumii, trebuie să încercăm să ne străduim să întrerupem acest comerţ.
Donald Trump este în război economic cu multe state din lume, dar cel mai mare front este China. Fiecare dintre cele două ţări impune tarife noi pentru produsele importate de la cealaltă şi totul a început pentru că sunt prea multe produse contrafăcute pe care le comercializează China.
Cristina Cileacu: Pentru că aţi pomenit de produse contrafăcute, cred că cel mai bun exemplu pe care îl ştie absolut oricine din lume este celebra marcă MADE ÎN CHINA, "Made in China", cum se spune în engleză, dar aceasta este traducerea preluată în română. Este un război comercial între SUA şi China, tocmai cred că la bază stă acest fapt, ţara din Est nu respectă drepturile de proprietate intelectuală ale foarte multor din aceste produse. Cum stau lucrurile în acest caz, în realitate, care sunt cifrele şi cum se va derula acest război, ce consecinţe va avea?
Andrei Iancu: Cum am spus acum câteva minute, mai mult de 500 de miliarde pe an, în comerţul internaţional de produse contrafăcute. Unele studii spun că mai mult de 85% din acest comerţ provine din sau trece prin China şi Hong Kong. Deci asta este o problemă adevărată, o problemă care există de mult timp şi trebuie să se termine această problemă. Guvernul nostru acum ia anumite măsuri în parte ca să se ocupe de această problemă.
Cristina Cileacu: Şi care ar fi concret aceste măsuri, pentru că China face acest lucru de foarte mult timp. Credeţi că va fi simplu să se încheie un astfel de război?
Andrei Iancu: Nu este nimic simplu, aveţi dreptate, este o problemă care există de mult timp, dar acum pentru prima oară, avem o administraţie în SUA care a luat anumite măsuri specifice în acest domeniu. Şi o să vedem cum se desfăşoară restul negocierilor, dar în sfârşit, până la urmă furtul proprietăţilor intelectuale, în special din America, trebuie să se termine.
Dilemele inteligenței artificiale. Ce facem când creatorul e o mașină?
Inteligenţa artificială este deja prezentă în vieţile noastre şi pentru că maşinile au învăţat deja să facă foarte multe lucruri în mod independent, a apărut dilema drepturilor de autor pentru creaţiile făcute de computere.
Cristina Cileacu: Spuneam la un moment dat în discuţia noastră că trăim într-un secol în care tehnologia ne ajută să furăm şi urmează să lucrăm foarte mult cu inteligenţă artificială, care practic va schimba inclusiv modul în care trăim. Cât de mult se va mai putea controla în acest caz dreptul la proprietate intelectuală, patente şi alte lucruri de acest gen?
Andrei Iancu: Asta este o întrebare exepţională şi este ce facem acum, una dintre cele mai importante discuţii internaţionale. Avem discuţiile acestea în SUA, la nivel naţional şi avem aceste discuţii la nivel internaţional. Tehnologia de inteligenţă artificială se dezvoltă extrem de rapid. În primul rând, nu este sigur că legile pe care le avem în ţările din lume, de protejare a proprietăţii intelectuale, sunt calibrate pentru această tehnologie nouă. De exemplu. Este în aproape toate ţările, cel puţin la noi, ca să fii autor sau inventator, trebuie să fii om. Dar acum, ce facem dacă creatorul este o maşină?
De exemplu, este deja tehnologie care poate să înveţe, o maşină care învaţă, se uită la diferite picturi, se uită la Mona Lisa a lui Da Vinci şi la picturile lui Michelangelo şi învaţă toate astea şi bazându-se pe învăţăturile astea creează ceva nou. Dar este creat de maşină. Are dreptul de protecţie această nouă creaţie? Este o întrebare. Şi dacă are dreptul de protejare această nouă pictură făcută de maşină, cine este proprietarul acestui drept? Maşina? Cam ciudat să ai o maşină care este proprietar. Este proprietarul maşinii? Deci maşina aia are un proprietar, un om, deci este posibil ca proprietarul noii picturi să fie omul care deţine maşina care a creat această nouă pictură? Sau s-ar putea să fie omul care a creat maşina la început, care în timp a creat această nouă pictură?
Acestea sunt întrebări foarte noi şi foarte actuale acum, este o discuţie internaţională asupra acestor întrebări. Şi de fapt, în America, la biroul meu, USPTO, am scos o publicaţie cu mai multe întrebări în genul acesta ca să obţinem opinii publice, să vedem ce spune publicul, ce idei are publicul la aceste întrebări foarte interesante.
Cristina Cileacu: Să luăm un scenariu. Să spunem că un inginer lucrează pentru un anume proiect la o companie care investeşte foarte mulţi bani într-un proiect de cercetare, îl termină, dar primeşte o ofertă de nerefuzat de la o companie concurentă şi produce un produs asemănător. Cum se poate descrie acest lucru, ca furt sau ca o încălcare a dreptului de proprietate?
Andrei Iancu: Depinde de circumstanţe. Cum aţi descris acum pare a fi mai mult furt, dar nu poţi să ştii sigur. Depinde de cât de apropiate sunt acele două produse unul de altul şi asta asta este în general o problemă destul de complicată, pentru că o societate, o economie vrea să încurajeze noi invenţii şi îmbunătăţiri tehnice. Şi vrei ca oamenii să fie încurajaţi să îmbunătăţească tehnologia, dar vrei să faci asta într-un fel fără să încalci drepturile celor care au venit înainte. Deci este o balanţă destul de fină, dar legile pe care le avem în acest domeniu sunt în general, sau cel puţin încercăm ca să fie în general balansate, ca să se ocupe şi de această problemă. Sunt şi altfel de legi, care încearcă să descurajeze copiile care sunt făcute cu intenţie. Şi acestea sunt de asemenea legi importante, pe care toate ţările trebuie să le aibă, ca să fie protejate aceste proprietăţi (n.r. intelectuale).
Problema spionajului industrial
Spionajul industrial din secolul 21 se bazează mai mult pe vulnerabilităţile sistemelor de securitate cibernetică şi mai puţin pe cele umane, ca în spionajul clasic. Cert este că metoda este folosită în continuare şi patente de invenţii valoroase ajung să fie asumate de altcineva decât creatorii originali. Faptele, indiferent că sunt făcute cu ajutorul tehnologiei sau a oamenilor, sunt la fel de grave şi trebuie pedepsite categoric, pentru că afectează mult economiile.
Cristina Cileacu: Aş vrea să vorbim puţin despre spionajul industrial, pentru că în timpul Războiului Rece era mai degrabă o muncă a statului. Statele din Vest îşi trimiteau spionii în Est şi statele din Est îşi trimiteau spionii în Vest, ca să vadă ce tehnologii dezvoltă fiecare. În zilele noastre, pentru că acum corporaţiile sunt foarte bogate şi îşi permit să aibă propriii spioni, s-a mutat cumva jocul în altă curte. Cum stau lucrurile la acest nivel şi cum afectează acest lucru economiile?
Andrei Iancu: Orice fel de spionaj industrial, dacă este la nivelul de stat sau la nivel particular, până la urmă are acelaşi efect foarte nociv asupra economiei. Deci ţările trebuie să aibă tot felul de mecanisme ca să descopere eforturile de spionaj industrial şi după aceea trebuie să aibă mecanisme ca să pedepsească şi să rectifice aceste lucruri. Şi legile trebuie să fie clare, trebuie să aibă importanţă, adică rectificarea şi pedepsele trebuie să fie consistente şi cu o anumită semnificaţie şi trebuie să fie transparente. Oamenii trebuie să ştie şi societatea trebuie să ştie despre ce este vorba.
Cristina Cileacu: Sunteţi într-o vizită în România din postura de ministru în guvernul lui Donald Trump. Ce dezvoltă România şi America la acest nivel de colaborare?
Andrei Iancu: România este o ţară care are o relaţie specială cu America, de prietenie şi colaborare în comerţ, economic şi în multe alte domenii, inclusiv în proprietăţile intelectuale şi asta este ceva foarte important. De exemplu, pentru o companie americană care dacă vrea să aibă activităţi aici în România, comerciale, dacă vrea să facă fabrici aici, de exemplu sau să angajeze ingineri etc, trebuie să fie asigurată şi confortabilă că legile aici sunt îndeajuns de bune ca să protejeze proprietăţile intelectuale ale companiilor care vin. Pentru companiile americane, România este o ţară unde în general sunt avantaje ca ele să vină. Şi multe au venit, în domeniul IT de exemplu şi de programare de calculatoare, acesta este un exemplu foarte bun. De asemenea, în industria de filme, care de asemenea depinde foarte mult de protejarea drepturilor de autor etc. România atrage aceste companii americane şi din alte locuri şi asta este ceva foarte bun şi sperăm să continuăm.
Cristian Cileacu: Ultima întrebare, cu un răspuns da sau nu. Credeţi că războiul acesta de păstrare a drepturilor de proprietate intelectuală merită sau nu să fie dus mai departe? Sunt şanse să-l câştigaţi sau nu?
Andrei Iancu: Războiul ca să protejăm proprietatea intelectuală trebuie câştigat.
Editor web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
