Propaganda lui Putin în Europa. Principalele piese ale mașinăriei

Ce urmărește propaganda rusă în Europa? Cum și prin cine acționează? De unde vin banii pentru manipulare și unde ajung? Patru cercetători răspund acestor întrebări, într-un raport al Centrului Wilfried Martens pentru Studii Europene, un grup de reflecție (think tank) al Partidului Popular European.

Vladimir Putin / FOTO: kremlin.ru

Potrivit autorilor raportului, Vladislava Vojtíšková, Vít Novotný, Hubertus Schmid-Schmidsfelden şi Kristina Potapova, ceea ce urmărește Rusia lui Putin este crearea „unui parteneriat al țărilor independente bazat pe axa Moscova-Paris-Berlin, pentru a lua locul NATO și Uniunii Europene”.

„Investigația noastră scoate la iveală faptul că în fiecare țară europeană, conducerea Rusiei pune accentul pe un instrument diferit de soft power”, spun cercetătorii.

Pentru liderii ruși, „soft power” echivalează cu „impunerea propriilor obiective prin mijloace non-militare, adesea prin manipularea, subminarea și slăbirea adversarului”.

În acest scop a fost creată o întreagă rețea de organizații neguveranmentale coordonate de Kremlin, ONG-uri și think tank-uri care promovează „valorile tradiționale”, ideea „liderului puternic”, Vladimir Putin, în contrast cu liderii occidentali presupuși slabi și percepția că SUA ar fi un dușman comun al Rusiei și Europei.

În plus, Moscova susține și organizațiile europene care se opun NATO și prezenței militare americane. Printre acestea se numără și cele din Cehia: Ne základnám (Nu bazelor), o grupare care militează împotriva sistemului american de apărare antirachetă, Přátelé Ruska (Prietenii Rusiei) și Skuteční přátelé Ruska (Adevărații Prieteni ai Rusiei).

La toate acestea se adaugă mass-media de stat - Russia Today, Sputnik și Russia Beyond the Headlines - și mai multe site-uri de știri alternative: aeronet.cz, russia-insider.com, baltnews.ee, baltnews.lt și baltnews.lv.

Ortodoxie și soft power

Revenind la instrumentele de soft power, cercetătorii Centrului Wilfried Martens pentru Studii Europene remarcă faptul că, în cazul statelor europene occidentale (Franța, Marea Britanie, Germania), propaganda rusă pune accentul, în principal, pe legăturile de afaceri.

În țările ortodoxe, însă, precum România, Bulgaria, Serbia și Grecia, strategia Rusiei este de a miza pe religia comună și de a se folosi de Biserica Ortodoxă și de organizațiile asociate, precum Fundația Internațională pentru Unitatea Națiunilor Creștin-Ortodoxe. Acesta este singura mențiune referitoare la România din raport, în timp ce despre Republica Moldova se spune că găzduiește, la Chișinău, un biroul al Observatorului Eurasiatic pentru Democrație și Alegeri, care neoficial acționează în interesul Rusiei.

Pe de altă parte, în Republica Cehă, Slovacia, Polonia și Bulgaria, propaganda rusă susține ideea veche, dar cumva populară a pan-slavismului. „Rusia promovează ideea că slavii ar trebui să se unească, de preferința la adăpostul Mamei Rusia, pentru că statele occidentale vor să profite de piețe din est”, se arată în studiul citat.

Sistem de finanțare dubios

Potrivit studiului citat, sistemul de finanțare a propagandei ruse este similar cu „sistemul hawala”, folosit pentru finanțarea terorismului. Puțini bani ajung direct la grupurile și organele de propagandă din Uniunea Europeană, sumele mari fiind transferate prin „mediatori informali”, în general companii și persoane fizice din paradisuri fiscale.

Unul dintre mediatori ar fi Marian Rohaly. Conform săptămânalului ceh Respekt, el este administratorul conturilor bancare deschise pentru site-ul pro-rus aeronet.cz.

Caracatița manipulării

Propaganda rusă este prezentată în raportul Centrului Wilfried Martens pentru Studii Europene ca o caracatiță cu mai multe brațe.

1. Organizații finanțate de guvernul rus, în cele mai multe cazuri de Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova. Cele mai multe au fost înființate în perioada 2006-2011, după „revoluția portocalie” din Ucraina. În plus, revoltele electorale din Georgia, Kîrgîzstan și Republica Moldova au întărit convingerea Rusiei că Occidentul folosește ONG-urile și societatea civilă pentru a-și promova interesele de politică externă.

În replică, Ministerul de Externe de la Moscova a înființat, în 2006, Consiliul de coordonare globală a compatrioților ruși, care coordonează activităților organizațiilor din afara țării și comunicarea cu Guvernul.

Din conducerea organizațiilor finanțate de diplomația rusă fac parte, printr alții, ministrul de externe, Serghei Lavrov, adjunctul comisiei pentru afaceri externe din Camera superioară a Parlamentului, Vitali Ignatenko și unul dintre consilierii lui Vladimir Putin, Andrei Fursenko.

Lista organizațiilor, așa cum apar în raport:

Russkiy Mir Foundation

Rossotrudnichestvo (The Federal Agency for the Commonwealth of Independent States, Compatriots Living Abroad and International Humanitarian Cooperation)

The Foundation for Supporting and Protecting the Rights of Compatriots Living Abroad

The Gorchakov Fund

The WARP Foundation for Cooperation with Russian-Language Media Abroad

2. Grupuri de reflecție oficiale. Acestea realizează și dau publicității studii pentru Guvern și pentru președintele Vladimir Putin și sunt citate adesea de mass-media din Rusia. De asemenea, publică studii în limba engleză.

Lista organizațiilor, așa cum apar în raport:

Grupul de discuții Valdai

Consiliul Rus pentru Afaceri Internațioanle

Institutul Rus pentru Studii Strategice

3. Grupuri de reflecție cu sediul în UE

Institut de relations internationales et stratégiques (IRIS), din Paris. Directorul său, Pascal Boniface, este un cunoscut susținător al Rusiei lui Putin.

Institut français des relations internationales (IFRI), care ar primi finanțare din partea Gazprom.

4. Organizații neoficiale (grupuri de reflecție și grupuri de monitorizare)

Institute of Democracy and Cooperation (Institut de le démocratie et de la coopération)

Dialogue of Civilizations Research Institute (Dialog der Zivilisationen)

Eurasian Observatory for Democracy and Elections

5. Organizații neguveranmentale și grupuri de reflecție din statele baltice

Legal Information Centre for Human Rights (Estonia)

Independent Centre for Human Rights (Lituania)

Centre for Defence and Research of Fundamental Rights (Lituania)

Latvian Human Rights Committee (Letonia)

European Research Institute (Letonia)

Pour La Future Sans Fascism (are sediul în Belgia, dar ținta este Letonia)