Fie că îşi oferă sprijinul, încalcă reguli sau spun poveşti interesante despre vremurile trecute, bunicii pot crea relaţii unice cu nepoţii lor. Şi această legătură se poate extinde cu mult dincolo de arborele genealogic. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
În orăşelul başkir Starobeşevo, o casă specială reuneşte necunoscuţi, tineri şi bătrâni, care au nevoie de îngrijire. E un proiect care a schimbat viaţa locatarilor săi şi le-a dat familiile după care tânjeau.
Când faci clătite, fiecare etapă trebuie cronometrată precis. Asta a învăţat Diana Kaiumova de la Svetlana Gromova, „bunica” ei din această pensiune. Cele două s-au găsit acum 12 ani, când au început să locuiască împreună într-o casă unică în toată Rusia.
Svetlana Gromova: Aceasta e familia mea. Şi, uneori, membrii ei devin destul de obraznici.
O familie unică: 30 de copii și peste 100 de pensionari
Ei împart o casă cu totul deosebită: Diana şi bunica ei-surogat locuiesc împreună cu 30 de copii şi mai mult de 100 de pensionari. Stau cu toţii într-un mare complex de locuinţe, în care-şi petrec viaţa împreună.
Majoritatea pensionarilor locuiesc aici pentru că rudele lor nu mai vor să aibă grijă de ei.
Şi majoritatea tinerilor sunt aici pentru că părinţilor nu li se mai permite să aibă grijă de ei. Mulţi au fost acoolici şi au pierdut tutela copiilor. Ca o consecinţă a alcoolismului părinţilor, mulţi dintre copii s-au născut cu dizabilităţi.
Fără să aibă alte rude pe care să se bazeze, tinerii şi bătrânii ar fi singuri - dacă n-ar exista acest liman.
Svetlana Gromova: Toată familia mea a murit în 1993, într-un accident de maşină. A fost îngrozitor. Aproape că mi-am pierdut minţile. Nu mai voiam să trăiesc. Aş fi preferat să fi murit cu familia mea.
Această casă unică, în care tineri şi bătrâni locuiesc laolaltă, a fost înfiinţată acum 12 ani. Se află în Starobeşevo, în Republica Başcortostan sau Bașkiria, compotentă a Rusiei federale. Şi nu mai există ceva asemănător în întreaga ţară.
Elisa Şaihutdinova, directoare a casei rezidenţiale din Starobeşevo: Copiii noştri sunt fericiţi, au îngrijitori iubitori şi trăiesc într-un mediu iubitor. Copiilor nu trebuie să le fie ruşine pentru dizabilităţile lor, pot trece prin viaţă cu capul sus - exact ca ceilalţi copii, care nu au dizabilităţi.
Locatari considerați norocoși
Locatarii de aici sunt norocoşi. Casa lor e lăudată peste tot. Şi datorită fondurilor de la stat, de la donatori şi voluntari, facilităţile sunt în stare foarte bună.
Puţini alţi ruşi cu dizabilităţi sau nevoi speciale sunt atât de norocoşi. Activiştii pentru drepturile omului au raportat, în mod repetat, în cazul altor cămine sociale, despre îngrijitori abuzivi, directori corupţi, măsuri insuficiente de prevenire a incendiilor şi lipsă de fonduri.
Adesea, însă, publicul nu cunoaşte sumbra realitate, căci majoritatea acestor cămine sunt izolate de lumea din afară. Directoarea spune că această situaţie trebuia schimbată demult.
Elisa Şaihutdinova: În societatea noastră există încă o uriaşă barieră între oamenii cu şi fără dizabilităţi. Părinţii din generaţia sovietică nu vor să-şi vadă copiii socializând cu copii cu nevoi speciale. Însă această casă, în care tinerii şi pensionarii locuiesc la un loc, arată că acest lucru este posibil. Ei respiră acelaşi aer, umblă sub acelaşi soare şi sunt oameni obişnuiţi, indiferent de starea lor de sănătate.
Traiul împreună şi îngrijirea reciprocă pot fi o provocare
Deşi, desigur, cum aici convieţuiesc oameni de toate vârstele, lucrurile nu decurg întotdeauna lin. Traiul împreună şi îngrijirea reciprocă pot fi o provocare. Cu toate astea, toţi cei de aici sunt foarte apropiaţi. Ei sunt dornici să-şi împletească vieţile, nu doar să coexiste.
Svetlana Gromova: Când văd copii, uit de toate problemele mele. Necazurile dispar şi nu mai văd decât lucrurile bune.
Ziua, în această casă specială, se încheie cu un mic spectacol de dans. Viaţa e frumoasă, pentru că, aici, cetăţenii cei mai vulnerabili ai Rusiei nu sunt lăsaţi să se descurce singuri.