E ora 6:00 dimineața și Manolo Hernández este deja pe drum. Este pentru a 99-a oară pe El Camino de Santiago. Pandemia îi forțase pe el și pe alte sute de mii de credincioși să ia o pauză. Acum, Manolo s-a întors pe Camino de Santiago, un loc în care încearcă să se regăsească şi să reflecteze. Nu contează prea mult calea pe care o alege, pentru că într-un final, toate drumurile duc la Santiago de Compostela. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
De data aceasta, bărbatul de 65 de ani vrea să parcurgă în trei zile distanța dintre Lires și locul pelerinajului catolic din Santiago de Compostela.
„Lumina aceasta, păsările cântând, culorile ... Când ești acasă, în orașul sau satul tău, când stai în casă, nu simți toate acestea. Aici te poți bucura de viața autentică, de lume”, spune Manolo Hernandez.
De ce alege un ateu să facă un itinerar religios
Manolo este un avocat din Sabadell, un oraș de lângă Barcelona. A făcut primul pelerinaj în urmă cu 24 de ani, pentru a se recupera după o operație la genunchi. Nu este atras de latura religioasă a pelerinajului pe El Camino.
„Sunt ateu, slavă Domnului. Mersul pe jos îmi oferă multe lucruri, dar nimic religios. Îmi dă putere fizică și mentală și dragoste de viață”, spune Manolo Hernandez.
În Finisterre, Manolo își ștampilează pașaportul de pelerin pentru a dovedi că a trecut pe aici. El trebuie să parcurgă cel puțin o sută de kilometri din traseu pentru a obține certificatul numit „Compostela”.
Un pelerinaj vechi de mai bine de 1.000 de ani
De mai bine de o mie de ani, oameni din întreaga lume merg în pelerinaj la sanctuarul Sf. Iacob din Santiago, în regiunea Galicia din Spania. Începând cu anii '70, a devenit un fel de cult, iar localnicii s-au obișnuit cu vizitatorii.
„Cu pelerinii, viața aici s-a schimbat. Avem turism. La început nu erau bineveniți. Oamenii îi considerau hipioți, oameni fără bani... o pacoste. Astăzi, contribuie la economia regiunii Finisterre”, spune Pedro Villamarin, localnic.
Cel puțin așa era până la izbucnirea pandemiei. Închiderea frontierelor și restricțiile au însemnat mai puțini pelerini în pensiuni și restaurante. Acum, proprietarii de pub-uri precum Paco López încearcă să repună afacerea pe picioare.
„Este important ca pelerinii să se întoarcă. Ne dau o stare de bine și ne ajută să uităm anul care a trecut”, spune Paco Lopez, proprietar de bar.
A doua viață
Manolo a parcurs deja 65 de kilometri și s-a oprit la un hostel peste noapte. A mers mai bine de jumătate din distanță. Dar îl dor picioarele. Este o luptă. Anul trecut, a făcut o formă severă de COVID și încă se resimte.
„M-am vindecat de COVID și am plecat din spital, dar parcă îmi lipsea ceva. Acum, întoarcerea pe Camino de Santiago, în ciuda virusului și a tuturor dificultăților, este ca și cum aș avea o a doua viață”, spune Manolo Hernandez.
După trei zile, a ajuns la Santiago, destinația tuturor pelerinilor de pe El Camino. Manolo a reușit - pentru a 99-a oară. Vrea să salute un vechi prieten: Aici se spune că este îngropat Sfântul Iacob. Să stea față în față cu sfântul este suficient chiar și pentru un ateu ca Manolo să se simtă pios.
„Cercul vieții se închide odată cu moartea. Nu mă tem de ea și nu mă simt străin de ea. De fapt, când se va apropia momentul, aș vrea să fiu în locul care îmi dă viață: aș vrea să mor pe El Camino”, spune avocatul.
Dar nu încă. Deocamdată, Manolo își planifică deja următorul pelerinaj. Cel cu numărul 100 va fi cu totul special.
Editor : Luana Pavaluca