Român cu bicicleta prin Venezuela: „Lumea chiar nu are ce pune pe masă"
Radu Păltineanu, un tânăr român care a petrecut recent două luni traversând Venezuela pe bicicletă, a vorbit într-un interviu pentru Digi24 despre efectele inflaţiei şi ale sărăciei din această țară. De un an şi jumătate, Radu Păltineanu şi-a pus „în aşteptare" viaţa de inginer software pe care o avea în Canada, pentru a-şi îndeplini marele lui vis: să ia la rând, pe bicicletă, toate ţările Americii de Nord şi ale Americii de Sud. Vrea să devină primul român care pedalează din Alaska şi până în sudul Argentinei. În total, planul lui implică 34.000 de kilometri şi 22 de ţări. A parcurs deja 13 din ţările Americilor.
În Venezuela, a văzut sărăcia în toate formele ei. A văzut cozi în faţa magizelor care aminteau de România ceauşistă, a văzut magazine goale sau cum se cumpără mâncarea pe piaţa neagră. Tot aici, din tot periplul lui prin Americi, a dat prima sa şpagă din această expediţie. Tradusă în dolari americani, mita respectivă ar însemna undeva la 50 de cenţi. De banii aceştia, a primit şi o cafea. Interviul a fost înregistrat la sfârşitul lunii noiembrie 2016, când românul era în Ciudad Bolivar.
Reporter: Aţi petrecut deja mai bine de o lună în Venezuela şi aţi ajuns aici într-un moment foarte dificil pentru această ţară. Noi ştim deja aici, în România, imaginile devenite celebre în toată lumea cu oameni care stau la cozi pentru mâncare sau pentru bunuri de zi cu zi. Sunt imagini care nouă ne aduc aminte de România comunistă. Cum se vede însă sărăcia acestor oamenilor, acolo, la faţa locului? Ce vedeţi?
Radu Păltineanu: Se vede jalnic, pentru că lumea chiar nu are ce pune de masă. Vorbim de cozi: cozile sunt acolo pentru că oamenii apelează la produsele subsidiate de guvern. Aici trebuie făcută o diferenţă clară între ceea ce se întâmpla în România în anii '80 şi ceea ce se întâmplă în Venezuela acum. Mâncare există, importată, dar foarte scumpă. Oamenii de aici trăiesc din salarii de aproximativ 30 de dolari pe lună. Din banii ăştia trebuie să se descurce. Atunci, tot ce pot face e să stea la coadă pentru acele produse subsidiate de guvern, care sunt vândute la preţuri modice. Vorbim de zahăr, ouă, tot ce înseamnă aliment de bază. De asta oamenii se înghesuie şi stau la cozi aici. Până nu demult, nici nu găseai! Îmi spuneau oamenii că am venit într-o perioadă în care chiar mai găseşti ceva, dar înainte nu găseai absolut nimic.
Reporter: Ce spun localnicii la care aţi stat în toată această perioadă despre cauzele acestui colaps economic? Am vorbit adineauri despre efecte - sărăcie, cozi. Ei ce spun despre cauze?
Radu Păltineanu: Prost management al actualului guvern. Vorbesc efectiv baliverne, vorbe măreţe, dar când vine vorba de a gestiona situaţia ţării, sunt nişte incompetenţi. Asta e părerea majorităţii. Sigur, am întâlnit oameni care încă susţin ideile revoluţionare ale lui Chavez şi aşa mai departe, dar în momentul în care foametea ajunge la un asemenea nivel, într-o ţară atât de bogată, nu poţi să... Îţi dai seama că e un prost management, până la urmă.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Reporter: În presa occidentală, de cel puţin un an de zile, de fiecare dată când se analizează situaţia din Venezuela, se vorbeşte despre eşecul socialismului, despre doctrine şi aşa mai departe. Însă, din ce-mi spuneţi dumneavoastră, situaţia e mult mai simplă şi mult mai aplicată decât atât. Dincolo de planul acesta ideologic, e pur şi simplu management prost şi, înţeleg, multă corupţie.
Radu Păltineanu: Foarte multă corupţie şi furt. Un simplu exemplu: a fost naţionalizată... cum ar fi Hidroelectrica la noi, cei care se ocupă cu distribuirea curentului electric şi a hidrocentralelor. Îmi povestea cineva - n-am stat să verific dacă e adevărat, sunt rumorile ce se aud aici, veştile care circulă - imediat după naţionalizare, a fost foarte prost întreţinută una dintre hidrocentrale şi s-au stricat piese şi n-au fost capabili efectiv să le înlocuiască. Banii care erau destinaţi înlocuirii pieselor respective efectiv au fost furaţi, au dispărut. Şi au lăsat oamenii în întuneric. A început să fie tăiat curentul, pentru că nu se mai putea produce cât era nevoie la nivel naţional. Acesta e un exemplu. Al doilea exemplu, care e şi mai aberant pentru o ţară ca Venezuela, care are cele mai mari rezerve de petrol demonstrate din lume, să ajungă să importe petrol din Iran. La fel: stăteam cu cineva de vorbă şi-mi povestea că două din trei mari rafinării ale ţării sunt închise, din lipsă de piese. Nu sunt funcţionale! Au fost naţionalizate extrem de multe întreprinderi, fabrici, aspecte cheie ale societăţii şi, într-un proces invers faţă de ceea ce s-a întâmplat la noi, dar cu consecinţe foarte asemănătoare, prin procesul de naţionalizare s-a jefuit ţara.
Reporter: Există o fotografie cu dumneavoastră, făcută imediat după ce aţi intrat în Venezuela, care s-a viralizat foarte repede pe reţelele sociale. În acea fotografie, părea - şi subliniez, "părea" - că aveţi foarte, foarte mulţi bani. Adevărul din spatele ei e că acel morman de bani nu valora decât vreo 150 de dolari. Ce poţi să cumperi acum cu acei bani în Venezuela?
Radu Păltineanu: Bine spus "valora". Pentru că, de când sunt aici, de o lună de zile, mai mult de o lună de zile, bolivarul s-a devalorizat cu 50% faţă de dolar. Când am intrat eu, valora 1.100, acum valorează 1.800 un dolar. Cu banii aceia, haideţi să facem o comparaţie. De exemplu, eu acolo aveam undeva la 200 şi ceva de mii de bolivari. O cameră la hotel costă la ora actuală între 2.500, cea mai ieftină, şi 8.000. O sticlă de apă e 500-600 de bolivari. O masă de prânz e 2.500-3.000. Deci să spunem că puteam să-mi iau 100 de mese de prânz cu banii ăia.
Reporter: Bun, şi ne-aţi spus de apă, ne-aţi spus de mâncare, ne-aţi spus de hotel. Pentru că vorbim, totuşi, de Venezuela, haideţi să avem şi celălalt termen de comparaţie: cât costă un litru de benzină în Venezuela?
Radu Păltineanu: La preţul local, cred că poţi să cumperi la un cent. E între un cent şi opt cenţi americani litrul. E cea mai ieftină benzină din lume! Dar aici există iar un aspect interesant, pe care poate puţină lume îl ştie din afara Venezuelei. În zonele frontaliere, în special cu Columbia şi cu Brazilia, au fost introduse cote, cartele pentru cei care locuiesc în zonă. Poţi să cumperi doar cât ai tu nevoie pentru o lună la acel preţ. Dacă depăşeşti, ceea ce se consideră cota ta lunară, plăteşti preţul internaţional al benzinei, care e similar cu cel din Columbia şi Brazilia. Asta pentru că s-au făcut foarte mulţi bani pe transportul ilegal de benzină din Venezuela în Columbia şi din Venezuela în Brazilia.
Reporter: Tot în Venezuela, din tot periplul dumneavoastră prin Americi, aţi dat prima dumneavoastră şpagă din această expediţie, care, tradusă în dolari americani, ar însemna undeva la 50 de cenţi. Şi, de banii aceştia, aţi primit şi o cafea! Dincolo de acest incident aproape anecdotic, spuneţi-mi: aţi avut şi alte probleme prin Venezuela? Mă refer, desigur, la faptul că, de când cu toate aceste probleme economice, şi jafurile, şi violenţele au ajuns ceva la ordinea zilei.
Radu Păltineanu: Da, la un moment dat, am stat într-un hotel şi am ieşit seara la ora 9 jumate să-mi cumpăr ceva de mâncare. Aici, ţin să zic, totul, dar absolut totul se închide după căderea nopţii. Există foarte puţine zone unde mai poţi să cumperi ceva din restaurante şi locuri de cumpărat de-ale gurii, dar doar la modul fast food. Am fost, am intrat cu cineva în discuţie acolo, m-a întrebat de unde sunt, i-am zis că sunt din România. Mă rog, am plecat. Iar a doua dimineaţă, când să-mi iau bicicleta şi să dau să ies din hotel, îmi spune patronul: - Ştii ce s-a întâmplat aseară? - Nu. - Pe la ora 4, te-au căutat nişte indivizi cu arme. Spuseseră la recepţie că-l caută pe polonezul cu dolari. În ziua aia, au chemat gărzile naţionale bolivariene, care sunt un fel de jandarmi ai Venezuelei şi m-au escortat afară din oraşul respectiv: eu, pe bicicletă, ei, cu maşina. A fost un eveniment pe care nu l-am povestit până acum, dar, da, există acest pericol de a fi jefuit şi chiar omorât aici. Pentru nimic! Au fost oameni care au fost omorâţi pentru pantofii din picioare! În momentul acesta, eu, personal, pentru situaţia de aici, nu aş recomanda turismul în Venezuela.
Salariul minim din Venezuela va fi majorat cu 50%, a anunţat preşedintele acestei ţări, Nicolas Maduro. Astfel, salariul minim lunar va ajunge la aproape 41.000 de bolivari, adică aproape 60 de euro. Este cea mai recentă încercare a liderului din Venezuela de a gestiona efectele inflaţiei uriaşe de aici, care ar urma să ajungă la 1.600% în acest an, conform Fondului Monetar Internaţional. Din februarie 2016, salariul minim a fost majorat în total cu 322 de procente.
Reporter: Alina Mărculescu Matiş
Operator: Sorin Reiter
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
