Presiuni diplomatice, o înțelegere secretă și un zbor de 500.000 de dolari cu avionul: Cum și-a recâștigat libertatea Julian Assange

Luni, la ora 2 noaptea, fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a fost trezit în micuța lui celulă din închisoarea de înaltă securitate Belmarsh și i s-a ordonat să se îmbrace, înainte de a i se pune cătușele. Era începutul sfârșitului încarcerării lui Assange în Marea Britanie, dar finalul fericit de poveste avea să fie scris tocmai de cei care l-au trimis după gratii, relatează The Guardian.

„A fost adus într-un vehicul de transport și pus într-o cutie micuță acolo, unde a șezut practic timp de trei ore”, a spus Kristinn Hrafnsson, editorul șef al WikiLeaks, despre felul în care amicul ei a fost adus la aeroportul Stanstead din Essex.

„Erau până la 40 de polițiști care păzeau exteriorul”, a spus Hrafnsson. „Un elicopter survola pe deasupra, șase mașini de poliție erau în convoi până la aeroport, când știau că îl conduc practic afară din țară conform înțelegerii la care s-a ajuns.”

„Ce și-au imaginat ei? Că o să evadeze pe drumul său spre libertate?” se întreabă Hrafnsson.

După ce a stat ascuns șapte ani într-o cameră mică din ambasada Ecuadorului din Knightsbridge, în centrul Londrei, și alți cinci ani după gratii în Belmarsh, Assage (52 de ani) a devenit un om liber odată ce a ieșit din tribunalul de pe insula Saipan, parte din Insulele Mariane de Nord din Pacific guvernate de Statele Unite.

Conform înțelegerii cu SUA, Assange a acceptat să își recunoască vinovăția pentru încălcarea legii spionajului. Întrucât Assange a stat la închisoare deja mai mult timp decât prevede pedeapsa pe care a primit-o, el este de acum un om liber.

Din închisoare într-o călătorie cu avionul de peste jumătate de milion de dolari

Ultimele momente ale calvarului eliberării lui Assange au fost orchestrate în cele mai mici detalii. Wikileaks a publicat un videoclip cu plecarea lui Assange din Stanstead la bordul unui avion Bombardier Global 6000, care l-a adus mai apoi în Saipan.

Este vorba despre același avion cu care cântăreața Taylor Swift a zburat de la Tokyo la Los Angeles pentru a asista la Super Bowl, unde juca iubitul ei, jucătorul de fotbal american Travis Kelce.

Costul călătoriei lui Assange din Anglia până în Pacific se ridică la 520.000 de dolari. Lui Assange nu i s-a permis să călătorească cu un avion comercial. O campanie online de strângere de fonduri a fost pornită pentru a acoperi costul mare al zborului charter.

Pericolul ca întreaga operațiune să eșueze a fost destul de mare până la final, când bărbatul care era cândva considerat un „inamic al Statelor Unite”, din cauza rolului pe care l-a jucat în publicarea a sute de mii de documente secrete legate de războaiele din Afghanistan și Irak, a putut răsufla ușurat.

„Nu eram cu adevărat siguri că se va întâmpla până în ultimele 24 de ore”, a spus soția lui Assange, Stella.

SUA a încercat să obțină extrădarea lui Assange pentru 18 capete de acuzare pentru care ar fi putut primi o pedeapsă cu închisoarea cumulată de 175 de ani.

Avocații lui au propus ca Assange, care are probleme de sănătate fizică și mintală, să pledeze vinovat pentru o singură acuzație de la distanță, din Londra. Și pentru că a stat deja peste 5 ani la închisoare, el poate fi eliberat.

Departamentul de justiție al Statelor Unite nu s-a lăsat convins ușor. Hrafnsson, care a fost ultima persoană ce l-a văzut pe Assange în Belmarsh când l-a vizitat sâmbătă, a spus că momentul de cotitură a fost o decizie judecătorească din luna mai.

Assange a câștigat atunci dreptul să conteste extrădarea în America, ceea ce a eliminat posibilitatea ca el să fie adus cât mai repede în SUA pentru a fi judecat.

Promisiunea premierului australian pentru tatăl lui Assange

Mai mult, începând din luna mai a anului 2022, atunci când Partidul Laburist Australian (ALP) al lui Anthony Albanese a câștigat alegerile federale, administrația lui Joe Biden a fost presată de Canberra să ajungă la un compromis în cazul lui Assange pentru ca acesta să fie eliberat.

Tatăl lui Assange, John Shipton, a dezvăluit faptul că a avut mai multe întâlniri cu Albanese, când acesta era încă în opoziție, în care actualul prim-ministru australian i-a promis că va face „tot ce poate” ca să îl ajute pe fiul lui să își recâștige libertatea.

Odată ce a devenit clar că misiunea de extrădare a lui Assange va dăuna relațiilor dintre SUA și Australia, Hrafnsson a spus că abordarea Washingtonului s-a schimbat semnificativ.

„Când Joe Biden a fost întrebat acum câteva luni care este răspunsul lui la cererile foarte insistente ale autorităților australiene de a finaliza această problemă și dacă ar lua în considerare să renunțe la cazul împotriva lui Julian, el a răspuns cu o singură propoziție: 'O luăm în considerare'.”

O condiție importantă pentru ca americanii să accepte înțelegerea era ca Assange să își susțină pledoaria în fața unui tribunal din Statele Unite, dar fondatorul Wikileaks nu voia sub nicio formă să apară la o audiere pe teritoriul continental al SUA.

„Mereu a existat pericolul că totul se va prăbuși”

Până la urmă, s-a ajuns și aici la un compromis: Assange s-a prezentat în fața unui tribunal american, dar pe insula Saipan, o fostă colonie japoneză administrată de SUA după încheierea războiului și care a devenit parte din Statele Unite în 1986.

Pe toată durata negocierilor, „exista mereu pericolul că totul se va prăbuși și că nu se va materializa. Trebuie să continui să presupui că nimic nu s-a realizat până nu este gata. Cel puțin, din perspectiva mea, am învățat să fiu destul de cinic”, a mai spus Hrafnsson.

Stella le-a spus celor doi copii pe care îi are cu Julian – de cinci, respectivi șapte ani – că vor pleca într-o călătorie de familie în Australia, acolo unde îi așteaptă o „mare surpriză”.

Hrafnsson a descris starea de spirit a lui Assange înainte de plecare: „Era calm, relaxat, într-o dispoziție bună, în sensul că în sfârșit se întâmpla asta.”

„A fost singura dată când am ieșit din Belmarsh și m-am gândit: 'Ăsta este un sentiment plăcut'. Iar sentimentul plăcut era că nu va mai trebui să mai vin aici din nou.”

Editor : Raul Nețoiu