Necunoscut majorității iranienilor până vineri, atunci când a fost asasinat, cercetătorul din domeniul nuclear Mohsen Fakhrizadeh era însă familiar celor implicați în programul nuclear iranian. Surse occidentale din domeniul securității și informațiilor îl cunoșteau, de asemenea, destul de bine și îl considerau ca fiind o persoană-cheie în programul iranian pentru dezvoltarea armei atomice, scrie BBC.
Presa din Iran a încercat, anterior asasinării sale, să minimalizeze importanța lui Fakhrizadeh, prezentându-l drept un savant și cercetător implicat în dezvoltarea unui prototip de test local pentru Covid-19. Știm însă că Fakhrizadeh era acompaniat constant de mai multe gărzi de corp, fapt ce indică seriozitatea cu care Iranul încerca să îl protejeze.
Astfel, o posibilă concluzie ar fi că motivul asasinării, pentru care nimeni nu și-a asumat-o, este unul politic mai degrabă decât relaționat cu activitățile nucleare ale Iranului.
Printre posibilele motivații ale asasinilor lui Fakhrizadeh se numără periclitarea unei îmbunătățiri a relației din Iran și Statele Unite în contextul intrării în funcția de președinte a lui Joe Biden începând din 20 ianuarie 2021. O a doua posibilă motivație ar fi ademenirea Iranului spre a lansa represalii.
„Dușmanii noștri trec prin niște săptămâni stresante. Sunt conștienți că situația globală se schimbă și încearcă să profite de ultimele zile rămase pentru a destabiliza regiunea”, a declarat Hassan Rouhani, președintele Iranului.
În mod evident, când Rouhani vorbește de „dușmani” se referă la Administrația Trump, aflată pe picior de plecare de la Casa Albă după alegerile din 3 noiembrie, dar și la Israel sau Arabia Saudită, principalii săi rivali din regiune. De asemenea, și Israelul dar și Arabia Saudită se tem de o posibilă schimbare de politică în Orientul Mijlociu și de consecințele acesteia, odată de președintele ales al Statelor Unite își va prelua funcția.
Biden a vorbit în termeni deschiși de faptul că își dorește să readucă Statele Unite în acordul cu Iranul, negociat și semnat de fostul său șef, președintele Barack Obama în 2015. SUA au părăsit acordul în 2018, ca urmare a ambiției lui Donald Trump de a neutraliza reușitele de politică externă ale predecesorului său.
Cum ar profita Donald Trump de conflictele și interesele actorilor din Orientul Mijlociu
Îngrijorările israelienilor și saudiților cu privire la Iran ar fi fost discutate la ceea ce presa israeliană a calificat drept o „întâlnire secretă” între prim-ministrul Netanyahu și prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman, în Neom, duminica trecută. Ministrul de Externe saudit a negat că această întâlnire ar fi avut loc. Netanyahu nu a reușit să îl convingă pe bin Salman să normalizeze relațiile dintre cele două țări, însă, în cadrul acestei întâlniri.
Luni, imediat după, însă, rebelii Houthi din Yemen au atacat o clădire aparținând gigantului petrolier saudit Aramco. Presa din Iran a lăudat atacul pe care l-a numit „un eroic atac cu rachete balistice Quds-2”. Agenția iraniană de presă Mehr a calificat atacul drept „o mișcare strategică, bine cronometrată cu întâlnirea dintre israelieni și saudiți pentru a îi avertiza să își calculeze bine mișcările”.
Furia saudiților după atacul rebelilor Houthi a fost împărtășită și de americani. Întâlnirea de la Neom ar fi fost aranjată de secretarul de stat al Administrației Trump, Mike Pompeo, care tocmai ce vizitase Qatar și Emiratele Arabe Unite, acolo unde Iranul fusese din nou principalul subiect de discuție.
Cu două săptămâni înainte, președintele Trump își întrebase consilierii dacă existau opțiuni viabile pentru a atacat principalul sit nuclear al Iranului, conform presei americane. Președintele în funcție părea că încearcă să pornească o confruntare directă cu Iranul înainte de își încheia mandatul și al îl lăsa apoi pe Joe Biden să gestioneze criza. Având în vedere faptul că Trump nu numai că a susținut asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani, ba chiar s-a lăudat că a fost creierul din spatele ei, există confirmarea că președintele american nu ar avea vreo problemă în comandarea unui asasinat.
Președintele iranian, însă, a dat vina pe Israel pentru uciderea lui Fakhrizadeh, iar Netanyahu a fost unul dintre puținii lideri mondiali care a vorbit deschis, anterior, despre savantul iranian – în 2018, în cadrul unei prezentări televizate, el a vorbit despre rolul lui Fakhrizadeh în cadrul programului nuclear iranian și și-a îndemnat audiența să „țină minte acest nume”.
Deși Israelul nu are dubii și nici motive să se îndoiască de angajamentul SUA față de securitatea sa pe durata viitoarei președinții a lui Joe Biden, ar putea exista îngrijorări cu privire la faptul că viitorul șef al diplomației americane, Anthony Blinken, este un susținător îndârjit al acordului nuclear cu Iranul.
Editor : Adrian Dumitru
