Poate Europa să respingă singură un atac rusesc? Este o întrebare care până acum a părut mai mult o ficțiune, dar, în urma invaziei ruse în Ucraina și cu Donald Trump în creștere în sondaje, este una cu care se confruntă brusc factorii de decizie din UE, scriu jurnaliștii de la Politico într-o amplă analiză asupra capabilităților militare ale țărilor europene, amenințate cu un posibil conflict direct cu Rusia.
Fostul - și posibil viitorul - președinte american le-a spus oficialilor Uniunii Europene că nu va ajuta Europa dacă aceasta va fi atacată. Dar pentru Europa revitalizarea armatelor și reconstruirea unei baze industriale de război ar necesita sume masive de bani și cinci până la zece ani, au spus mai mulți oficiali militari.
Politico a analizat ce capacități are acum Europa, planurile de consolidare și implicațiile unui potențial sfârșit al „Pax Americana”– inclusiv discuții în unele țări despre necesitatea dezvoltării propriilor mijloace de descurajare nucleare independente.
Scenariul unei invazii ruse în Europa
Să începem cu scenariu care îi ține treji pe planificatorii strategici ai Europei.
Este anul 2027. Trump se află în al treilea an al celei de-a doua președinții. Ucraina încă se luptă, dar ajutorul occidental a fost epuizat, iar linia frontului a fost înghețată de luni de zile. În cealaltă parte a lumii, tensiunile dintre Taiwan și China escaladează.
Atunci președintele rus Vladimir Putin decide să lovească.
Rachetele lovesc baza aeriană Ämari din Estonia. Sute de mii de trupe din districtul militar rus Leningrad — întărite de ani de război în Ucraina și echipate cu avioane Sukhoi Su-57, tancuri T-14, drone, rachete și sisteme mobile de artilerie capabile să tragă cu mii de obuze pe zi datorită econimiei ruse de război, atacă estul Estoniei.
Primele trupe care vor fi lovite sunt cele din prezența înaintată a NATO, formate din 2.200 de militari, conduse de Regatul Unit și susținute de aproximativ 10.000 de soldați estonieni și alți mii de voluntari locali.
„Este o prezență mai mult simbolică decât strategică, dar este importantă”, a spus Michel Goya, fost colonel în armata franceză și istoric militar, despre prezența actuală a NATO în Țările Baltice. „Arată solidaritate, că suntem gata să murim pentru Estonia. Mesaj către ruși: Dacă vrei să invadezi Estonia, va trebui să-i omori pe britanici și canadieni.”
În acest scenariu, totuși, cavalerul alb al Europei nu are nicio intenție să vină salvator. Trump a redirecționat majoritatea trupelor și echipamentelor militare americane staționate pe continent către Indo-Pacific și, oricum, i-a semnalat deja lui Putin că nu ar fi atât de deranjat de un act de agresiune în țările baltice.
„Trump ar putea submina NATO printr-un tweet”, a declarat Benjamin Tallis, de la think tank-ul german DGAP.
În câteva zile, Rusia controlează estul Estoniei, unde se află o mare parte a minorității etnice ruse a țării. Kremlinul declară că regiunea s-a întors în patria-mamă și își extinde umbrela nucleară asupra teritoriilor nou cucerite.
„Dacă rușii simt că pot scăpa de asta, ar ocupa părți din estul Estoniei”, a spus Daniel Fried, fost ambasador al SUA în Polonia.
Atacul Rusiei lasă Europa cu o dilemă. Putin nu a atacat întreaga alianță: ar trebui să riște NATO represalii nucleare pentru părți din estul Estoniei? Sau să nu facă nimic, nu doar oferindu-i lui Putin o victorie ușoară, ci transformând garanțiile de securitate ale articolului 5 ale NATO în hârtie fără valoare - și oferindu-i președintelui rus exact ceea ce își dorește.
„Putin și Rusia înțeleg că nu pot învinge NATO din punct de vedere militar, ci pot învinge NATO doar politic, făcând efectiv articolul 5 redundant”, a declarat Ed Arnold, cercetător la Royal United Services Institute (RUSI), un think tank britanic.
Cât de probabil este un astfel de scenariu?
Putin insistă că ideea este ridicolă: „Rusia nu are niciun motiv, niciun interes – niciun interes geopolitic, nici economic, politic sau militar – să lupte cu țările NATO”, a spus el în decembrie.
Dar, din nou, a spus același lucru despre Ucraina.
În orice caz, semnalul de alarmă devine din ce în ce mai puternic.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat în octombrie că, dacă Rusia nu este învinsă în Ucraina, ar putea fi gata să atace țările baltice în termen de 5 ani. Colegii săi lideri din Europa par să asculte.
Armata Germaniei a schițat un „scenariu de exercițiu”. Se preconizează un atac rusesc în coridorul Suwalki dintre Polonia și Lituania în perioada dintre alegerile prezidențiale din SUA din acest an și începutul lui 2025. Un astfel de asalt ar separa țările baltice de restul Europei continentale.
„Trebuie să ținem cont de faptul că Vladimir Putin ar putea chiar să atace o țară NATO într-o zi”, a spus ministrul german al apărării, Boris Pistorius, la începutul acestei luni, adăugând: „Experții noștri se așteaptă la o perioadă de cinci până la opt ani în care acest lucru ar putea fi posibil.”
Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct al NATO, a spus că o situație „în care acest tip de garanție americană nu a fost retrasă, ci atenuată sau făcută mai incertă” ar putea tenta Kremlinul să atace într-o țară vulnerabilă precum Estonia, prin metode hibride sau un atac militar direct.
Riscul în creștere a dus la solicitări ca Europa să se pregătească înainte de a fi prea târziu.
„Există acum o fereastră care poate dura unul, doi, poate trei ani, timp în care trebuie să investim și mai mult într-o apărare sigură”, a avertizat săptămâna trecută șeful apărării din Norvegia, generalul Eirik Kristoffersen.
În decembrie, Jacek Siewiera, șeful Biroului de Securitate Națională polonez, a declarat că flancul estic al NATO are doar trei ani pentru a se pregăti de confruntare.
„Acesta este momentul în care trebuie stabilită o capacitate care este un factor clar de descurajare a agresiunii”, a spus el.
Europa este vulnerabilă
Un lucru asupra căruia toată lumea este de acord: în acest moment, Europa este vulnerabilă.
„Europa nu este doar nepregătită pentru război, ci nu se pregătește pentru război”, a avertizat Tallis, de la think tank-ul german DGAP.
Fără SUA, UE nu are nici echipamentul militar, nici forța de muncă pentru a face față Moscovei într-un conflict de mare intensitate. „Europenii nu au capacitatea de a se apăra”, a spus Fried, fostul ambasador al SUA. „Apărarea țărilor baltice ar necesita resurse militare americane serioase.”
Dacă Kremlinul ar invada mâine, forțele armate europene s-ar confrunta cu o armată rusă bătută și însângerată de războiul din Ucraina, dar totuși o forță de luptă puternică. Anul trecut, Putin a mărit numărul armatei ruse (inclusiv rezerviștii) la 3,3 milioane.
În ciuda pierderilor pe câmpul de luptă, Rusia încă depășește țările europene NATO în ceea ce privește numărul (deși nu în calitate) de tancuri, sisteme de artilerie și avioane. De asemenea, va cheltui oficial 4,4% din PIB pentru apărare în acest an, deși cifra reală este probabil mult mai mare.
Fără Washington, Europa nu are suficiente echipamente militare. În decembrie, fostul general-locotenent Marc Thys a declarat că armata belgiană este atât de lipsită de muniție și finanțare încât soldații „vor trebui să arunce cu pietre” la scurt timp după începerea oricărui conflict.
SUA au aproximativ 100.000 de militari staționați în Europa, aproximativ o treime în Germania și cu o prezență mică, dar în creștere, în Polonia. Cifrele brute s-ar putea să nu fie mari, dar timp de decenii au acționat ca o garanție a angajamentului Washingtonului și un mijloc de descurajare împotriva agresiunii.
„Prețul izolaționismului american pentru Europa și lume este un război mondial. Aceasta este o lecție de istorie”, a spus Oleksandr Merezhko, deputat ucrainean și șeful comisiei pentru relații externe a parlamentului.
NATO a înființat forțe de desfășurare rapidă în statele din prima linie; cea mai mare dintre acestea este condusă de germani în Lituania, unde Bundeswehr intenționează să trimită 4.800 de soldați până în 2027. Dar țările europene probabil nici măcar nu ar putea muta întăririle în țările baltice suficient de repede pentru a sprijini rapid forțele de acolo, susțin oficiali de rang înalt ai Alianței.
De la sfârșitul Războiului Rece, dimensiunea armatelor europene a scăzut. Multe țări europene au abandonat legile nepopulare de recrutare și au trecut la armate profesioniste. Între 1989 și 2022, numărul personalului militar al UE a scăzut de la 3,4 milioane la 1,3 milioane .
Prioritatea imediată sunt armatele terestre, a declarat ministrul suedez al apărării Pål Jonson pentru Politico. „Când vine vorba de forțele noastre armate, este evident că trebuie să creștem pregătirea și disponibilitatea, în special a forțelor terestre.”
Forțele armate ale continentului, care se bazează pe voluntari, se luptă să angajeze nu doar în Germania, Marea Britanie, Spania și Franța, ci chiar și în țări mai apropiate de primele linii precum România, Polonia și Bulgaria.
Lipsa de forță de luptă este o provocare serioasă pentru armatele care doresc să se consolideze. „Dacă eșuăm în finalizarea serviciilor noastre armate, atunci tot bugetul suplimentar și achizițiile nu vor avea cu adevărat efectele așteptate”, a declarat generalul Robert Brieger, președintele Comitetului Militar al Uniunii Europene, un organism al UE care reunește șefii apărării din blocul comunitar.
Cât de pregătită este Europa pentru o confruntare cu Rusia?
Pentru unele țări, anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 a servit drept un semnal de alarmă. Țările baltice și nordice au revenit la pregătirea trupelor. Lituania a reintrodus proiectul în 2015, Suedia în 2017 și Letonia în 2023. În Liga Estoniei de Apărare, civilii se antrenează în mod regulat pentru o invazie rusă.
Armata poloneză a oscilat mult timp în jurul a 100.000 de militari, dar în ultimii ani a început să crească numărul lor. Guvernul anterior dorea ca aceasta să se ridice la 300.000, dar noua administrație a prim-ministrului Donald Tusk a fost mai precaută în privința unor cifre atât de mari.
Dar, deși nivelul trupelor este în creștere, acestea nu au atins încă un nivel care să permită desfășurari mari în cazul unui atac rusesc. Germania are 183.150 de personal activ. Franța are 303.750 și Marea Britanie 150.350.
Finlanda, unde tensiunile cu Rusia au fost o întrebare cheie înaintea alegerilor prezidențiale de la sfârșitul lunii ianuarie, este printre țările europene cele mai pregătite pentru confruntarea cu Moscova. O țară de 5,5 milioane de oameni, are 900.000 de cetățeni cu pregătire militară de bază.
„Avem o forță aeriană, o armată și o marina foarte puternică, inclusiv arme, inclusiv cea mai mare artilerie din Europa, împreună cu Polonia, așa că oamenii înțeleg că ne-am făcut treaba aici”, a declarat fostul prim-ministru și actual candidat la președinție, Alexander Stubb, pentru Politico.
În timp ce liderii europeni au început să vorbească despre creșterea pregătirii, ei încă nu au început să transmită publicului ce sacrificii presupune.
Trecerea la un nivel de război ar necesita sume masive de bani, mult mai multe trupe pe flancul estic al Europei, o coordonare sporită între capitale și o schimbare a opiniei publice.
Pentru a se pregăti pentru ce e mai rău, țările europene trebuie să „cheltuiască, să cheltuiască, să cheltuiască”, potrivit Gesine Weber, cercetător la German Marshall Fund.
Nu este că țările europene nu au fost sub presiune pentru a spori cheltuielile militare. Încă din 2006, miniștrii apărării din NATO au convenit asupra unui obiectiv de a cheltui 2% din PIB pentru apărare.
Și totuși, în ciuda atacurilor Rusiei în Ucraina și a anilor de amăgire de la Washington, de anul trecut, doar 11 dintre cei 31 de membri ai alianței și- au îndeplinit acest obiectiv - opt dintre aceștia state din prima linie la granița cu Rusia sau Ucraina.
A băga mai mulți bani în apărare, însă, nu este o misiune ușoară pentru politicieni, mai ales în Europa de Vest, unde războiul pare încă departe. Cheltuielile militare înseamnă mai puțin pentru bunăstarea socială și tranziția verde. Statele UE sunt deja puternic îndatorate din cauza crizei Covid, iar perspectivele de creștere sunt sumbre.
„Este important să oferim încadrarea corectă pentru a convinge opinia publică”, a spus Weber. În Germania, a explicat ea, dezbaterea este prezentată ca un compromis între construirea unei noi școli sau cumpărarea de tancuri: „Nu este ceea ce trebuie spus. Mai degrabă, este vorba despre protejarea și asigurarea modului nostru de viață.”
După cum a arătat istoria secolului al XX-lea, democrațiile pot întârzia să se îndrepte spre o poziție de război, dar odată ce o fac, sunt greu de egalat. Întrebarea pentru Europa este dacă pivotează suficient de repede.
„Democrațiile sunt foarte greoaie și lente în deciziile lor, din păcate. Și din această cauză, sunt amenințate în mod constant de regimurile totalitare”, a declarat Serhiy Hnezdilov, un soldat ucrainean care luptă în prezent împotriva Rusiei, pentru Politico.
Spre deosebire de Rusia – unde brutăriile produc acum drone și care anul trecut au produs aproximativ 2 milioane de obuze de artilerie – Europa nu a intrat cu adevărat într-o economie de război, în ciuda invaziei Ucrainei. Promisiunea sa de a furniza Ucrainei un milion de obuze până în martie, făcută în urmă cu un an, pare aproape sigur că va fi încălcată.
„În Europa, avem o capacitate industrială de apărare concepută în mare măsură pentru timp de pace”, a declarat Jonson, ministrul suedez al apărării, la un seminar la Stockholm la începutul acestei luni.
Potrivit generalului Brieger, președintele Comitetului Militar al UE, Europa „are nevoie urgentă” de transporturi strategice, capacități spațiale pentru avertizare timpurie și capabilități terestre, cum ar fi echipamente antitanc, antiaeriene și antidrone.
Asta nu înseamnă că nu se face nimic. Producătorul francez de arme Nexter produce acum șase obuziere autopropulsate Caesar pe lună, în loc de două. În următorii câțiva ani, KMW și Rheinmetall din Germania vor să crească producția de tancuri de luptă Leopard 2 de la aproximativ 40 la aproximativ 100 pe an, iar Finlanda intenționează să dubleze producția de muniție. Producătorul european de rachete MBDA va investi 1 miliard de euro în fabricile sale.
Germania, care spune că va atinge ținta de cheltuieli de 2% în acest an datorită unui fond militar special unic de 100 de miliarde de euro, și-a reînnoit strategia militară în noiembrie pentru prima dată din 2011, cu scopul de a face Bundeswehr „pregătită de război. ”
„Astăzi, nimeni nu se poate îndoi serios de ceea ce noi în Germania evităm de mult timp, și anume că avem nevoie de o Bundeswehr puternică”, a spus cancelarul Olaf Scholz.
Polonia a fost într-o campanie de achiziții, semnând contracte pentru a cumpăra tancuri sud-coreene și americane, avioane de luptă, artilerie, rachete și sisteme de apărare aeriană. Noul guvern promite că va analiza cu atenție unele dintre aceste contracte, dar se angajează în continuare să modernizeze armata, care a cedat Ucrainei aproape tot echipamentul său din epoca sovietică. Se înarmează și România, Cehia și alte state.
Dar conducta de echipamente noi este încă relativ goală, mai ales că multe sunt trimise în Ucraina, iar livrările de echipamente noi pot dura luni sau ani. Și există întrebarea mai mare cu privire la momentul oricărei potențiale invazii ruse și dacă Europa va fi gata la timp.
„Este important să subliniem că s-au făcut progrese, dar dacă comparați ceea ce s-a făcut până acum cu ceea ce probabil trebuie făcut, vorbim în continuare de mărunțișuri”, a spus Missiroli, fostul secretar general adjunct al NATO.
Progresul a fost declanșat de „șocul” invaziei Rusiei în Ucraina, a spus el, adăugând: „Ar putea fi nevoie de un alt șoc”.
Guvernele Uniunii Europene vor trebui, de asemenea, să decidă dacă doresc ca Bruxelles-ul să joace un rol mai important în apărare. Estonia și Franța, susținute de președintele Consiliului European, Charles Michel, propun acum ideea unui împrumut comun al UE pentru a consolida capacitățile continentului.
La sfârșitul lunii februarie, comisarul pentru piața internă Thierry Breton își va prezenta Strategia industrială europeană de apărare. Potrivit documentelor interne văzute de Politico, el ar putea face eforturi pentru mai multe achiziții comune de arme și pentru coordonarea bugetelor de apărare ale guvernelor pentru a deveni mai eficiente și pentru a sprijini companiile blocului.
Comisarul francez dorește, de asemenea, ca UE să copieze prerogativele de urgență ale președintelui SUA, permițând Casei Albe să redirecționeze industria țării către producția de apărare în caz de urgență, ceea ce duce la o adevărată economie de război.
În cele din urmă, a spus Breton la începutul acestei luni, UE va avea nevoie de 100 de miliarde de euro pentru a stimula producția de apărare. Blocul poate fi la egalitate cu Rusia în 18 până la 24 de luni când vine vorba de fabricarea de arme, a adăugat el.
Alți oficiali UE cer mai multă standardizare și interoperabilitate între forțele armate europene. În timp ce țările UE au 17 tipuri diferite de tancuri, SUA au doar unul, potrivit Institutului Jacques Delors .
Dar acordarea de prea multă putere Bruxelles-ului în domeniul apărării este probabil întâmpinată cu rezistență în unele capitale.
„Ar fi foarte logic să o facem la nivel european”, a spus Hannah Neumann, un politician german al Verzilor care face parte din comisia pentru securitate și apărare a Parlamentului European. „Am economisi mulți bani, ne-ar face un jucător mai mare și ar ajuta și Ucraina.”
„Dar [președintele Comisiei Europene, Ursula] von der Leyen și Breton vin cu planuri mari fără mandatul statelor membre, încă cred că puterea ar trebui să le revină”, a adăugat ea.
„Europa nu are capacitatea de a oferi descurajare nucleară”
Între timp, perspectiva de a înfrunta Moscova fără sprijinul american i-a determinat pe unii din Europa să ia în considerare ceea ce era odată de neconceput: dezvoltarea propriilor arsenale nucleare.
Armele nucleare sunt, la urma urmei, cel mai mare factor de descurajare – iar războiul din Ucraina servește drept un semnal de avertizare.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, Kievul a fost convins de SUA și alte țări să renunțe la arsenalul moștenit în 1994, în schimbul garanțiilor rusești și occidentale.
Chiar și la acea vreme, unii lideri au considerat că aceasta a fost o decizie foarte riscantă. Președintele francez François Mitterand l-a avertizat pe omologul său ucrainean Leonid Kuchma că face o greșeală: „Tinere, vei fi păcălit, într-un fel sau altul”.
Bill Clinton, care era președintele SUA la acea vreme, are regrete. „Simt o miză personală pentru că i-am făcut să accepte să renunțe la armele lor nucleare. Și niciunul dintre ei nu crede că Rusia ar fi făcut această incursiune dacă Ucraina ar mai avea armele nucleare”, a declarat Clinton pentru postul irlandez RTÉ anul trecut.
O posibilă retragere americană ar lăsa expuse mari părți ale UE – obișnuite să se înghesuie sub umbrela nucleară a SUA – și care vor fi brusc expuse.
„Europa nu are capacitatea de a oferi descurajare nucleară așa cum o face America”, a spus Neil Melvin, cercetător la RUSI.
Franța și Marea Britanie vor avea în continuare arme nucleare, dar cât de mult le-ar putea pune în slujba aliaților lor și în ce condiții este o întrebare.
Regatul Unit are aproximativ 200 de focoase, cu care contribuie parțial la apărarea NATO. Franța are aproximativ 300, dar sunt dedicate doar apărării naționale.
Acest ultim punct este dezbătut: luna aceasta, influentul expert francez în apărare și securitate Jean-Dominique Merchet a declarat pentru Le Point că Franța ar trebui să „împartă cumva” armele nucleare cu aliații europeni, în același mod în care o face Washington.
Aceasta este o idee pe care președintele francez Emmanuel Macron a sugerat- o acum câțiva ani, dar care nu a fost niciodată explorată serios. Miercuri, Manfred Weber, liderul Partidului Popular European de centru-dreapta, a declarat că aceasta este o conversație pe care europenii trebuie să o reia.
„Macron s-a oferit cu mult timp în urmă, în special germanilor, să ia în considerare modul în care umbrela nucleară franceză ar putea fi plasată într-un cadru european”, a spus Weber. „Acum este momentul potrivit pentru a accepta această ofertă.”
O astfel de mișcare ar ridica doar o altă întrebare: se poate conta cu adevărat pe Paris sau Londra pentru a risca un război nuclear pentru a opri trupele rusești să mărșăluiască spre Tallinn sau Varșovia?
„Ce înseamnă extinderea umbrelei nucleare în Polonia? ” a spus Goya, fostul colonel francez. „Declanșăm foc nuclear asupra Rusiei? Pentru că vom primi aceeași explozie pe pământul nostru. Nimeni nu are încredere în această perspectivă.”
Incertitudinea i-a lăsat pe liderii europeni să caute alte opțiuni. În decembrie, fostul ministru de externe al Verzilor germani, Joschka Fischer, a spus că UE are nevoie de propriile arme nucleare, deși asta ridică probleme cu privire la modul în care UE ar putea gestiona o forță de atac nuclear.
Între timp, în Polonia, unele voci au început să ceară țării să-și construiască propriul arsenal.
„Dacă ordinea internațională nu este capabilă să ne ofere garanții 100%, trebuie să ne apărăm împotriva unui atac rusesc”, a spus Robert Cheda, un ofițer de informații polonez, într-un interviu pentru presa din țara sa.
Asemenea opinii sunt încă marginale, dar probabil că s-ar consolida în timpul președinției lui Trump.
Pentru Hnezdilov, soldatul ucrainean care luptă împotriva Rusiei, răspunsul la toate aceste probleme este unul simplu: dacă Europa nu vrea să fie nevoită să lupte împotriva Rusiei, liderii săi ar trebui să se asigure că Ucrainei are mijloacele necesare pentru a învinge Moscova acum.
„Pentru că dacă Putin nu se oprește, este Europa pregătită pentru război astăzi?” se întreabă acesta. „Dacă Ucraina cade, este Europa pregătită să se apere?”
Editor : Robert Kiss
