Pașaport diplomatic. Cum își construiește România planurile pentru a cuceri piețele externe
Se spune că de la o relaţie primeşti exact atât cât implici în ea, iar legăturile diplomatice, ca şi restul raporturilor dintre oameni, au nevoie de creştere şi de implicare personalizată. Comerţul exterior este un domeniu important în economia unui stat. Cucerirea pieţelor externe se face cu răbdare, dar mai ales în baza unor planuri construite pe termen lung Rareş Burlacu, preşedintele Agenţiei Române pentru Investiţii şi Comerţ Exterior, vorbește despre toate acestea la Pașaport Diplomatic.
Cine se ocupă de comerţul exterior
Cristina Cileacu: Vorbim despre anvergura diplomației, pentru că comerțul exterior presupune, până la urmă, diplomație. O primă întrebare ar fi comerțul exterior să fie sau să nu fie sub umbrela Ministerului de Externe, cum am văzut că este cazul în alte țări?
Rareş Burlacu: Aceasta a fost o decizie a coaliției guvernamentale în momentul când ea a fost fondată ca entitate sub coordonarea Cancelariei premierului, respectiv a Secretariatului General al Guvernului, în ceea ce privește bugetul prin care suntem finanțați. Așadar, avem o această legătură de autoritate direct ierarhică cu cabinetul primului ministru. A fost la un moment dat, e adevărat, cu mult timp în urma, agenția sub umbrela Ministerului Afacerilor Externe. Propun să discut cel mai mult în acest sens, în care misiunea pe care o avem este oricum una guvernamentală, iar pot să vă asigur de faptul că avem o relație extraordinar de convergentă și bună cu Ministerul de Externe.
Paşii mici şi siguri, baza legăturilor trainice
Cristina Cileacu: Pentru că trebuie să existe această colaborare, că până la urmă vorbim despre interese naționale, aș vrea să luăm, de pildă, un exemplu, exemplul Japoniei, care este o țară care a înțeles că nu poate să-și urmeze doar o serie de interese egoiste ca să-și asigure securitatea și prosperitatea. E un fel de coloană vertebrală a unei diplomații. Există și în România acest tip de gândire?
Rareş Burlacu: Este o formă de proiecție a politicii noastre interne la nivel internațional, ca să mă refer strict la România în acest moment și din aceste motive. Din aceste rațiuni am lucrat în toată această perioadă, de undeva din iunie anul trecut, de când am preluat agenția cu structurile aferente, de la ministerul economiei spre noua organizație creată în așa fel încât să împingem interesele economice ale statului român peste tot în lume. Așa se explică prezența mea în America de Nord, precum și, recent, în Japonia și Coreea de Sud, unde la un moment dat chiar am făcut, în ultima parte a vizitei mele, joncțiunea cu delegația oficială a României, care se afla în vizită oficială la Seul.
Rezultatele vizitelor diplomatice
Cristina Cileacu: Și ce rezultat au aceste vizite, pentru că e important să mergem să-i cunoaștem pe alții la ei acasă, mai ales că să-i înțelegem mai bine. Dar cu ce rezultate ne întoarcem?
Rareş Burlacu: Cu rezultate tangibile, așa cum spuneați, apropo de această proiecție a politicii japoneze, de data aceasta inclusiv în zona Asiei și, mai nou, în Asia Centrală și ulterior plecând spre Europa, ne interesează o dezvoltare economică accelerată, în așa fel încât să răspundem unei nevoi a societății românești de a trece la un alt stadiu al investițiilor pe care până acum le-am avut în sectoare cu mai puțină valoare adăugată, spre unele cu marea valoare adăugată, cum ar fi semiconductoare, echipamente noi, echipamente electrice, diferite instrumente de precizie. Și vă spun, chiar în cazul Japoniei avem exporturi care se bazează pe acest tip de produse și prezența noastră în zonă nu face decât să întărească volumul pe care le acordăm și importanța majoră care se poate crea în urma acestor vizite oficiale. Ni se spune de fiecare dată că în cultura asiatică este extrem de importantă și relevantă o prezență fizică alături de partenerii cu care dorești să te înscrii pe un circuit care să aibă un rezultat în continuare foarte bun, pe o proiecție de 20-30 de ani. Așadar, cred că suntem în lume și am mai discutat cu o altă ocazie, cumva de o formă a "diplomației navetă" care era făcută pe vremuri în Orientul Mijlociu. Cred că aceste rezultate se văd și se anunță mari investiții. De altfel, în momentul în care facem o diplomație navetă o dată, de cinci ori, de zece ori în zona Asiei, în Orientul Îndepartat, în așa fel încât toate aceste rezultate să fie cuantificabile.
Protocolul diplomatic înseamnă respect
Cristina Cileacu: Ați participat la o serie din aceste întâlniri tocmai ca să vină investiții japoneze în România. Cum se derulează aceste întâlniri? Dacă ne dați câteva exemple, pentru că mă gândesc că sunt chestiuni tehnice, dar în egală măsură trebuie să existe și o comunicare. Dacă nu există o chimie...
Rareş Burlacu: Aș spune chiar o comunicare pe baza unui protocol extrem de strict. Partenerii japonezi consideră un oficial guvernamental ca fiind o persoană relevantă, extrem de, în această dinamică a schimburilor pe care și le propun și tratează cu toată seriozitate un astfel de demers. Exemplu concret: cu luni de zile, înainte ca vizita mea să aibă propriu-zis loc, anunțaseră pe toate site-urile guvernamentale în japoneză toate ideile care vor fi abordate, în ce constă dialogul pe care l-am antamat, ce obiective se propun, inclusiv apărea profilul persoanei care urmează să participe la aceste întâlniri cerute în prealabil. Pot să vă spun cu mare surprindere că mi s-au pus întrebări chiar din profilul pe care îl am, în așa fel încât să înțeleagă cum se pot raporta cu o cât mai mare eficiență asupra subiectelor de discuții, în așa fel încât să ajungem la un punct comun. Nu sunt lesne de făcut, nu sunt deloc facile. Trebuie să ai multă experiență în a înțelege, în primul rând cultura locală și modul în care se adresează. Încă o dată vă spun cu toată deferența și politețea diplomatică asociată unei convorbiri, în așa fel încât niciodată să nu existe vreun simbol cât de mic, cum că ar exista o anumită neînțelegere sau o anumită neconcordanță în ceea ce discutăm, chiar și sub secretul unui comunicat, care ulterior poate veni fără să ni se furnizeze cifrele oficiale, ca nu cumva angajamentul luat să aibă ulterior o influență mult prea mare față de raportul diplomatic stabilit.
Planurile clare, o şansă pentru succes
Cristina Cileacu: Ați dat două exemple, unul în care menționați o perioadă de timp, 20 de ani și al doilea, acest stil de a comunica al japonezilor, care își anunță public intențiile. Dacă este să ne uităm la Japonia și să ne întoarcem la stilul nostru de lucru, noi de ce nu putem lucra așa?
Rareş Burlacu: Cred că e o chestiune de cutumă. Probabil că mai avem nevoie de încă o perioadă relativ scurtă de timp în care să integrăm interior toate aceste culturi cu care suntem într-o interacțiune și cred că aici vorbim inclusiv de partea aceasta, nu deosebită, particulară, specială, de diversitate culturală, în așa fel încât, prin ceea ce abordăm, prin atitudinea pe care o avem, prin transparența care e absolut necesară, sigur, în diplomație știm bine, până la un punct, pentru că nu poți devoala întreaga strategie dintr-o dată, tocmai pentru a nu pune în pericol rezultatele pe care le dorești.
Cristina Cileacu: Dar, în egală măsură, cetățenii unei țări trebuie să înțeleagă cu ce se ocupă oficialii unei țări.
Rareş Burlacu: Absolut. Și din acest motiv, ați observat, sunt extrem de colaborativ. Am prezentat peste tot în comunicate de presă, le-am afișat pe site-ul agenției, am un cont oficial al agenției în care explic toate demersurile pe care le fac și cumva reușesc să dau prin aceasta un fel de socoteală către publicul și către firmele interesate de a intra în contact și de a dezvolta aceste cooperări, colaborări cu partea asiatică.
Cristina Cileacu: Există în România, în acest domeniu al investițiilor, un plan care să aibă această durată de timp 20 de ani sau măcar zece ani?
Rareş Burlacu: Se elaborează în acest moment personal.
Cristina Cileacu: Nu prea avem obiceiul să gândim pe termen lung în această țară. Noi vrem acum, repede, mâine dacă se poate, și cu foarte mulți bani.
Rareş Burlacu: Nu sunt de acord cu ce spuneți dumneavoastră, în sensul în care trebuie să avem o proiecție pe un măcar următoarele două decenii, cu obiective, indicatori, planul de acțiune extrem de detaliat pe care să-l urmărim, indiferent de partidul care sau coaliția care se află la guvernare sau de forțele politice în general, care vor contribui...
Cristina Cileacu: Noi ştim că trebuie să avem asta, asta e și întrebarea mea, dar le avem aceste planuri?
Rareş Burlacu: Se elaborează în acest moment, îmi revine plăcuta sarcină să fac acest lucru, deși prin lege mi se specifică faptul că le monitorizez. Iată, voi trece în mod nemijlocit la elaborarea lor și sunt bucuros să anunț faptul că avem, de exemplu, parteneriate deja semnate cu Academia de Științe Economice, care are un centru de expertiză în comerțul exterior. Capacitatea de a organiza și a de a aduna absolut toate energiile care pot să vină, să colaboreze și să contribuie la elaborarea unui astfel de plan, care ia în mod normal undeva între 6 și 9 luni maximum, în așa fel încât să venim să prezentăm publicului, mass-mediei, pentru a-l promova și pentru a înțelege faptul că lucrurile în această diplomație extrem de complexă și extrem de elaborată se fac pe baza unui plan pe care îl asumăm. Știți bine, participați la fel de fel de conferințe internaționale, la anumite evenimente majore, ele sunt parte a unui plan minuțios stabilit de către ministere, de către agenții, peste tot în lume, care sunt urmărite cu sfințenie. Altfel, nu poți beneficia nici măcar de fondurile ministeriale care sunt acordate pentru diferite forme de colaborare, dacă nu te inserezi, te înscrii pe acest culoar extrem de bine detaliat și minuțios.
Anvergura diplomatică încă în construcţie
Cristina Cileacu: Ca să ai anvergură diplomatică, înseamnă în primul rând să înțelegi cât de mare este harta lumii și să ai cumva un plan pentru fiecare regiune, dacă nu chiar pentru fiecare țară și specificul ei. Înțelegem în România acest lucru?
Rareş Burlacu: Cred că suntem pe cale să o facem și faptul că aparținem unui spațiu cum este cel european, coroborat cu apartenența noastră la NATO, și vedem cât de dificil este contextul geopolitic în care ne aflăm, te împing, volens-nolens, să participi la acest concert al unei diplomații, care nu e doar europeană, așa cum poate era cazul acum 200 de ani, după războaiele napoleoniene, care s-au termina prin Congresul de la Viena, ci prin faptul că suntem parte a unui sistem extrem de bine elaborat, dar în care în care putem avea inclusiv noi partea de tort economic, care să vină să contribuie la prosperitatea noastră generală a tuturor. Acest lucru a fost și cazul concret pe care l-am discutat în cadrul vizitei oficiale alături de americani, de japonezi, de sud- coreeni, într-un spațiu în care erau 4.000 de angajați, iar reprezentanții Consiliului de Administrație interacționau cu partea română în așa fel încât să vedem, de exemplu, cum se va dezvolta proiectul Small Modular Reactors de la Doicești, celebrele SMR-uri, unde avem, iată, o colaborare japoneză, Coreea de Sud, de exemplu, pe niște componente și elemente de mare valoare adăugată pe care, de ce nu, ne dorim să le producem inclusiv în România.
"Tortul economic" mondial
Cristina Cileacu: Tocmai pentru că noi facem parte din acest spațiu european, și ne bucurăm pentru asta, dar spuneați de felia de tort economic pe care putem să o avem ca țară. Concurența este foarte mare, pentru că tortul acesta se împarte la mai multe țări, deci bătălia este acerbă. Acolo, cum știm noi să ne vindem?
Rareş Burlacu: O facem prin modul în care prezentăm avantajele competitive pe care le avem. Acuma sigur, îmi place foarte mult Ray Dalio, citeam recent modul în care ia decizii pe baza unei analize făcute pe o perioadă de la de la 1350 încoace, pentru a-și proiecta un fond, nu randamentul fondurilor de investiții pe care le gestionează. Sigur că poate nu luam în calcul chiar acest lung interval de timp, dar o facem prin modul în care putem să scoatem în evidență avantajele pe care vi le spuneam, ca într-o analiză economică obiectivă, clară, la care însă mai adăugăm și faptul că suntem poarta de intrare în Europa pentru toate mărfurile, produsele, ideile bune, investițiile care pot veni din zona asiatică, pentru a se întinde de la Marea Neagră până spre Marea Nordului și ulterior spre zona Atlanticului, și prin faptul că suntem la o zonă de graniță 350 de kilometri cu Ucraina, care în momentul în care devine un nod focal pentru a crea hub-uri de reconstrucție, devine așadar un actor regional major. Acest lucru îl spun în toate întâlnirile pe care le am și chiar vreau să vă confirm faptul că mi se pun întrebări extrem de grele, suplimentare, despre acest context în care ne aflăm de către borduri sau consilii de administrație ale unor mari corporații financiare internaționale. Cu alte cuvinte, stabilitatea, predictibilitatea, faptul că reușești să ai un guvern stabil, care să promoveze deschiderea, liberalismul economic în această relație cu partenerii orientali contribuie mai mult decât toată alinierea unor indicatori economici financiari, așa cum prevalau ei, până de curând.
Momentul de care poate profita România
Cristina Cileacu: Haideți să facem o proiecție pe termen mediu, să nu spunem scurt, războiul din Ucraina se va încheia la un moment dat. Din păcate, nu știe nimeni acel moment. Cum putem noi, țara care a ajutat foarte mult Ucraina și a cărei proximitate geografică, cum ați explicat, reprezintă un avantaj, să profităm de această finalizare a unui război din vecinătate?
Rareş Burlacu: Am spus o în repetate rânduri, inclusiv în cadrul unor conferințe și forumuri internaționale, cum că e nevoie, poate, de crearea unui instrument tip Banca Mondială sau Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, în care, din nou, toate aceste energii care se pot cumula și pot contribui la reconstrucția nu doar economică, ci și financiară, administrativă, urbană a Ucrainei, să poată să fie una pe o singură voce. Să nu încercăm să disipăm toate eforturile, ci să ne concentram sub imperiul unui tip de instrument comun, care să ne ajute să flexibilizăm am aceste fonduri pentru reconstrucție, Știți, se vorbește, Banca Mondială estimează undeva, dacă am înțeles bine, la 5.000 de miliarde, sunt analiști care spun că poate acest fond va trebui dublat. Cert este că putem să acordăm, exact cum se fac pentru investițiile străine sau pentru expansiunea companiilor, în general occidentale sau din spațiul OCDE, să spunem, în care putem să venim, să zicem, să acordăm credite de finanțare, linii de finanțare pentru o perioadă de 25-30 de ani, facilități fiscale pentru firmele care își asumă riscul să participe la un eventual proces de reconstrucție.
Sofisticarea diplomaţiei imperiale
Cristina Cileacu: Tot despre Japonia aș vrea să vorbim în ideea în care în Japonia avem ceea ce se numește diplomație imperială. Acest tip de diplomație folosește foarte mult simbolistică. La ce sunt necesare aceste gesturi mici, să le numim așa?
Rareş Burlacu: Gesturile mici, inclusiv faptul de a duce și a acorda un cadoul sub forma unui suvenir din România, la sfârșitul fiecărei întrevederi pe care o avem, fie că e vorba de o instituție financiară, de autorități locale sau de o Cameră de comerț, să spunem, cu care am semnat un Memorandum de Înţelegere, faimoasele MOU, pentru a avea acces la bazele de date, la informații, la cunoștințe, la zeci de mii de companii care se pot constitui într- o bază extrem de importantă în schimburile noastre, dovedesc un lucru esențial: încrederea pe care o dezvolți în partenerul din fața ta. Faptul că ai stabilit un dialog, faptul că s-au stabilit împreună anumite obiective de atins, faptul că ești prezent și îți asumi și angajezi în numele statului pe care îl reprezinți anumite proiecte, se consideră a fi aproape maximul de la viață, spun maximum, în sensul în care, apropo de această cultură japoneză, din câte am învățat și sunt mereu deschis spre aceste chestiuni care par poate câteodată futile sau banale, ne ajută să înțelegem această cultură. Cel mai înalt respect pe care îl putem acorda unei persoane în sistem japonez, de exemplu, este profesorului, Sensei. Spuneam că cea mai înaltă este această această formă, Sensei, undeva intermediară față de, să spunem, din toată partea de persoane care sigur ele contribuie la bunul mers al societății, dar sunt pe o parte mijlocie, sunt Sama, persoane care au un rang oficial guvernamental. Exact cum spuneam, o dată fiind prezenți în preajma acestor persoane, protocolul este bazat pe această simbolistică de la care nu se face rabat nici măcar cu un milimetru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
