Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a publicat, marţi, pe pagina de internet a instituţiei, rechizitoriul din dosarul „Revoluţiei”. Printre aspectele subliniate se numără faptul că „nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”. Volumul 1 al rechizitoriului are 345 de pagini.
„Revoluţia română din decembrie 1989 reprezintă un moment de maximă importanţă pentru istoria naţională. Având în vedere interesul major al miilor de persoane vătămate și părți civile din dosarul 11/P/2014, pentru a fi informate corect cu privire la conținutul rechizitoriului, precum și interesul public față de împrejurările stabilite prin probe pentru trimiterea în judecată, vol. I al rechizitoriului se publică pe site-ul Ministerului Public”, se arată în declarația publică a Parchetului, citată de Agerpres.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Volumul 1 al rechizitoriului are 345 de pagini și poate fi consultat AICI
„Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave, pe întregul teritoriu al României, privindu-i pe inculpaţii
Iliescu Ion, fost preşedinte al României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp.,
Voiculescu Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp. și
Gl. (Rtr.) Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp.,
EXPUN URMĂTOARELE:
Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) de către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989 (orele 12.06), moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră.
Ulterior, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României, a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.
Este foarte important de subliniat că împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese și răniri de persoane, au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare.
Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22.12.1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului apărării, generalul Vasile Milea.
Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile”, se arată în primele pagini ale rechizitoriului.
„Nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”
Procurorii Parchetului General, după ce au analizat probele din dosarul „Revoluţiei”, au concluzionat că „nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”, adăugând că prezenţa acestora nu a fost probată în niciunul dintre „miile de dosare” instrumentate în timp.
„Prin coroborare cu celelalte probe ale dosarului, concluzia este aceeaşi. După 22 decembrie 1989 - orele 16,00, focul fratricid a cauzat survenirea de decese şi răniri. Nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat terorişti sau orice altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor. Analiza tuturor declaraţiilor martorilor şi persoanelor vătămate (mii de declaraţii) referitoare la intervalul 22-30 decembrie 1989 relevă că mulţi dintre cei audiaţi (militari şi civili) au relatat că în acest interval de timp au luptat, sub o formă sau alta, cu 'teroriştii'. Cu toate acestea, analiza în mod logic şi loial a întregului probator al dosarului relevă că, sub imperiul psihozei securist-teroriste, aceste persoane au apreciat în mod viciat situaţiile concrete în care s-au aflat. Realitatea este că nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”, se precizează în rechizitoriul trimis instanţei.
Anchetatorii arată că, pentru edificarea asupra stării de fapt din intervalul 22-30 decembrie 1989, a fost administrată ca probă inclusiv sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, întocmită de Secţia Parchetelor Militare.
„Această analiză stabileşte în mod pertinent că psihoza securist-teroristă şi focul fratricid au fost cauzele deceselor şi vătămărilor din intervalul 22-30 decembrie 1989. Nu au fost indicate persoanele care au generat şi întreţinut psihoza (materialul fiind întocmit în 1994, când la putere se aflau tocmai cei care ar fi trebuit traşi la răspundere pentru inducerea în eroare), însă s-a argumentat fără dubii că psihoza a apărut şi a fost amplificată de persoanele care au avut intervenţii televizate şi care au emis comunicate. Sinteza s-a întemeiat pe analiza temeinică a unui număr de 2.317 cauze penale având ca obiect uciderea sau rănirea unor persoane. Stările de fapt reţinute prezintă o importanţă majoră, mai ales că cercetările au fost făcute la relativ scurt timp după derularea evenimentelor. De asemenea, sinteza a stabilit fără echivoc faptul că în decembrie 1989 nu au existat terorişti. Existenţa acestora nu a fost probată în niciunul din miile de dosare instrumentate în timp”, menţionează procurorii.
Câteva dintre precizările care se regăsesc în rechizitoriu:
- Evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale.
- Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a efectuat cercetarea în 1244 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în 17 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în 317 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în 169 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în 233 dosare şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în 2564 dosare.
- Având în vedere incidenţa prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, iniţial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfăşurării cercetărilor, în 2172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în raport de zonele în care avut loc evenimentele.
- În raport de competenţa parchetelor militare, în 32 de dosare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea parchetelor civile.
- Raportat la gradul de complexitate al unor cauze, o parte dintre dosarele instrumentate iniţial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- În 1882 de dosare, constatându-se existenţa unor cauze care au împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată, reţinându-se în cele mai multe situaţii cazul prevăzut de art. 10 lit. e C.pr.pen cu referire la eroarea de fapt, dar şi cazul prevăzut la art. 10 lit. g C.pr.pen referitor la intervenţia amnistiei, prescripţiei ori a decesului făptuitorului.
- În alte 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri ( 32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989.
- Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.
Pe 3 august 2022, Dosarul Revoluției a fost trimis din nou în instanță de procurorii militari. Ion Iliescu este acuzat că în perioada 22-30 decembrie 1989, în mod repetat a indus în eroare opinia publică prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate, cu consecința amplificării psihozei generalizate a terorismului.
Citește și: Ce mai fac “foștii”. Ion Iliescu “iese la scurte plimbări”, scrie volumul 2 din Memorii și se uită la snooker pe tv
Editor : Marco Badea
