Unele țări din Uniunea Europeană, în frunte cu Italia, fac presiuni pentru a normaliza legăturile cu Siria, pentru a facilita deportarea migranților, în timp ce principalii lideri europeni caută să reproducă popularitatea crescândă a partidelor anti-imigranți de extremă dreapta pe continent, transmite Politico.
„Este necesar să se revizuiască Strategia Uniunii Europene pentru Siria și să se colaboreze cu toți actorii, pentru a crea condițiile pentru ca refugiații sirieni să se întoarcă în țara lor de origine într-un mod voluntar, sigur și viabil”, a declarat marți premierul italian Giorgia Meloni în fața Senatului italian, înainte de reuniunea liderilor UE.
După ce represiunea violentă a dictatorului Bashar al-Assad împotriva protestatarilor din 2011 a degenerat într-un război civil sângeros, guvernul său a fost acuzat că a folosit arme chimice împotriva propriului popor și a fost acuzat de tortură.
UE a întrerupt relațiile diplomatice cu această țară în 2011. Regimul a supraviețuit și operațiunile sale au continuat în mare parte datorită sprijinului militar al președintelui rus Vladimir Putin. De atunci, războiul civil a ajuns la un punct mort, iar președintele sirian s-a confruntat cu o izolare globală aproape totală.
Meloni intenționează să ridice problema relației cu Damascul în timpul unei reuniuni a celor 27 de lideri ai UE care va avea loc joi la Bruxelles, au declarat doi diplomați din UE pentru POLITICO.
Aceste apeluri din partea uneia dintre cele mai mari țări ale UE vin în completarea unei presiuni concertate din partea unui grup de alte țări, dintre care unele au partide de dreapta dure sau de extremă-dreapta în guvern (sau care susțin guvernul), cum ar fi Austria și Ungaria.
Demersul de normalizare a relațiilor cu Siria, devastată de război, și cu președintele acesteia vine după o creștere a sprijinului pentru partidele anti-imigranți după alegerile europene din iunie, și anume Reuniunea Națională din Franța și AfD din Germania.
În ultimele săptămâni, prim-ministrul Poloniei a primit o mustrare din partea executivului UE pentru că a declarat că Varșovia va suspenda drepturile de azil pentru migranții care ajung în Polonia prin Belarus, cancelarul german Olaf Scholz a închis frontierele țării sale cu vecinii din UE în urma unui atac cu cuțitul în care ar fi fost implicat un migrant, iar Michel Barnier, noul prim-ministru francez, a declarat că normele UE privind deportările ar trebui revizuite pentru a accelera expulzările.
Un diplomat european a susținut un mesaj similar cu cel al lui Meloni, afirmând că operațiunile terestre ale Israelului după invazia sa din Liban la începutul lunii octombrie au dat un nou impuls demersului de expulzare a migranților sirieni. Aproape 200.000 de sirieni și libanezi au fugit în Siria de la începutul lunii octombrie, potrivit ONU. În Europa, peste 1 milion de refugiați și solicitanți de azil sirieni au sosit în ultimii 10 ani, potrivit datelor din 2021 ale Agenției ONU pentru Refugiați.
„Situația din Orientul Mijlociu a schimbat complet discuția”, a spus diplomatul din UE, referindu-se la actualul război din Liban.
Guvernul președintelui Assad, la rândul său, este nerăbdător să revină în brațele vecinilor săi și ale altor lideri mondiali. În 2023, el a primit o îmbrățișare din partea prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la o reuniune a liderilor arabi din Arabia Saudită (țară care inițial a sprijinit unii rebeli sirieni), la care a participat pentru prima dată în peste un deceniu.
De ani de zile, Assad conduce o ofensivă de convingere, spunându-le sirienilor care au fugit că acum se pot întoarce în siguranță. În 2016, Assad a declarat unui grup de jurnaliști ruși: „Încurajăm fiecare sirian să se întoarcă în Siria”.
Mai recent, Siria a finanțat o campanie desfășurată de persoane influente siriene și occidentale pentru a curăța imaginea țării sale și pentru a relansa turismul, care a fost în mare parte mort timp de un deceniu.
Dar oficialii nu au schițat modul în care ar putea avea loc o astfel de trecere la normalizarea relațiilor. „Nu există nimeni care să spună: vom ridica receptorul pentru a-l suna pe Assad”, a declarat un oficial al UE. „Nimeni nu îndrăznește să ridice această problemă, dar este o sugestie ascunsă a unora”.
În iulie, șapte țări UE (Austria, Italia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Grecia, Croația și Cipru) au solicitat șefului politicii externe a UE să revizuiască strategia UE pentru Siria. Potrivit acestora, obiectivul este de a îmbunătăți situația umanitară din Siria, precum și de a ajuta la întoarcerea migranților în anumite regiuni ale țării.
Pentru alții, situația este mai complicată.
Țările de Jos nu sunt pregătite să sprijine planurile de reluare a negocierilor cu Siria, deoarece aceasta nu este considerată o țară sigură conform evaluării interne olandeze, a declarat ministrul său de externe, Caspar Veldkamp, pentru POLITICO.
„Politica olandeză este că Siria nu este sigură pentru returnarea solicitanților de azil. Dacă acest lucru se va întâmpla în viitor, [aceasta] depinde de întregul mecanism care este depolitizat [pentru] Olanda pentru a decide în ce măsură Siria este sigură, suficient de sigură pentru returnarea migranților”, a adăugat el.
Răspunsul șefului politicii externe a UE la scrisoarea din partea a șapte țări UE a fost sec.
„Modul în care regimul sirian operează de decenii este bine cunoscut și documentat, inclusiv cu sprijinul direct al Rusiei și Iranului”, a scris Josep Borrell într-o scrisoare datată 28 august și obținută de POLITICO.
„Acestea fiind spuse, fiți siguri că UE a fost întotdeauna pregătită să exploreze modalități de a sprijini mai bine poporul sirian și aspirațiile sale legitime”.
Dar unii din cadrul UE sunt ferm convinși că este timpul, cel puțin, să înceapă o discuție, chiar dacă este „prea devreme pentru a spune dacă putem reuși ceva”, a declarat un diplomat european de rang înalt.
„Assad este acolo, nu există nicio albire a imaginii lui, dar Europa a primit peste 1,2 milioane de cetățeni sirieni”, a declarat Alexander Schallenberg din Austria, ministru federal pentru afaceri europene și internaționale.
„Propunerea noastră este o evaluare deschisă: unde ne aflăm, încotro ar trebui să ne îndreptăm, pentru că pur și simplu nu obținem rezultatele pe care le-am dori.”
Editor : A.C.
