Când forțele lui Putin s-au apropiat de Insula Șerpilor, cerând apărătorilor ei ucraineni să se predea sau să moară, răspunsul lor plin de insulte a devenit un simbol al rezistenței. The Guardian a vorbit cu unul dintre grănicerii ucraineni care au apărat avanpostul strategic de la Marea Neagră și cu preotul care s-a dus pe insulă pentru a le recupera cadavrele – doar ca să afle că oamenii trăiau și fuseseră luați prizonieri de război. Și el a petrecut 3 luni îngrozitoare în închisorile rusești.
Bogdan Hotski a fost grănicer timp de 12 ani, înainte ca rușii să invadeze Ucraina. Bărbatul de 29 de ani era convins că trăiește în cea mai frumoasă țară din lume și spune că nu a vrut să plece niciodată în altă parte.
Hotski, care are acum 29 de ani, spune că încă din adolescență și-a dorit să intre într-un serviciu de elită. A devenit polițist de frontieră, a urcat în rang și anul trecut a fost numit comandant al avanpostului strategic de pe Insula Șerpilor.
Hotski a ajuns acolo chiar înainte de Crăciun. Era o perioadă tulbure. Vladimir Putin trimisese vehicule blindate la granițele Ucrainei. Era evident că insula ar fi greu de apărat în cazul unui atac rusesc la scară largă. De la anexarea peninsulei Crimeea în 2014, Moscova a militarizat Marea Neagră și a redus constant accesul navelor ucrainene. A închis în mod regulat zone maritime mari pe motiv că desfășura exerciții navale.
După 9 luni de război, îi e greu să vorbească despre lucrurile pe care le-a trăit.
Când primele raiduri aeriene au lovit Kievul, în 24 februarie, o navă rusească de patrulare, Vasili Bîkov, a venit spre ei din nord-vest. Hotski le-a ordonat gardienilor săi să-și ia armele și să ocupe poziții. Nu aveau arme grele, doar puști cu lunetă și grenade.
Nava le-a spus apărătorilor insulei să se predea: „Lăsați armele!” Au ignorat-o La ora 10 dimineața, prima rachetă a căzut pe insulă.
„Nu știam dacă era un avertisment. Eram prea ocupat ca să mă sperii. Oamenii așteptau să iau decizii,” spune Hotski.
O a doua navă rusească a sosit din sud. Era Moskva, nava amiral a flotei Rusiei de la Marea Neagră, între timp scufundată de ucraineni.
Avea aproape 200 de metri lungime, avea un echipaj de 510 de oameni și era echipată cu rachete de croazieră ghidate și sisteme antiaeriene. Era o platformă letală construită de sovietici, capabilă să distrugă orice în cale.
„Moskva a început să ne lovească cu artileria. Era prea departe. Nu am putut să tragem înapoi. Atunci avioanele au început să ne bombardeze. Ne-am adăpostit în ascunzători,” povestește Hotski.
Moskva a repetat mesajul transmis de Vasili Bîkov. Ofițerii ruși păreau să creadă că Hotski și oamenii săi vor schimba tabăra, așa cum făcuseră mulți colegi din Crimeea în 2014.
„Ne promiteau locuri de muncă, bani, o carieră în Rusia. Nimeni nu avea de gând să accepte oferta,” povestește el.
În jurul prânzului, Hotski era la postul radio, împreună cu alți doi colegi, al căror nume nu vrea să-l spună pentru propria lor siguranță.
Când rușii le-au spus că dacă nu se predau, vor fi bombardați, unul dintre grăniceri a spus cuvintele devenite celebre: „Navă rusă, du-te dracului!”
La scurt timp după această conversație, Ucraina a pierdut legătura cu Insula Șerpilor și s-a crezut o vreme că toți ucrainenii care o apărau sunt morți. Zelenski chiar i-a decorat post-mortem.
Preotului Vasil Vîrozub i s-a dat atunci o sarcină tristă. Preot protestant cu o experiență de 30 de ani și capelan al personalului militar al Ucrainei, a fost trimis pe Insula Șerpilor pentru a aduce înapoi trupurile celor căzuți.
Vîrozub a plecat chiar în noaptea aceea, împreună cu alți doi duhovnici și un doctor. Li se spusese că rușii au autorizat misiunea, dar când s-au apropiat de insulă, s-au trezit cu militari ruși în barca lor: „La naiba, sunteți nebuni? Ce faceți? Nu e nimeni aici. Toată lumea a plecat deja.”
Preotul s-a trezit cu mâinile legate. Rușii l-au anunțat atunci că toți ucrainenii de pe insulă au fost capturați și sunt prizonieri de război și că e pe teritoriu rusesc. A fost dus și el la Sevastopol și i s-a spus că va fi eliberat când se va încheia „operațiunea militară” a lui Putin.
Dar rușii se așteptau ca totul să se încheie rapid. I-au arătat crucișătorul Moskva: „Părinte, uită-te la fiara asta! Dacă trage, nu dispare numai insula ta, dispare și Ucraina. Va dura șapte sau opt zile – nu mai mult”.
În următoarele 11 zile, a fost interogat de 3 ori pe zi. Rușii nu credeau că s-a dus acolo din propria voință, ci că avea o misiune secretă. Îl credeau agent al serviciilor de informații.
Între timp, Hotski și oamenii lui erau în viață. În timp ce insula era bombardată de cele două nave, grupuri de diversiune au ajuns pe insulă. Izolați și copleșiți numeric, ucrainenii au renunțat la luptă. Au fost legați la mâini și la ochi, băgați într-o barcă și duși la Sevastopol.
Au petrecut 2 săptămâni în barăcile institutului naval din port, fără să știe ce se întâmplă în țară, dacă Kievul a căzut sau nu, dacă Zelenski a fost răsturnat, așa cum dorea Putin. În martie, a fost din nou legat la ochi, urcat într-un avion și dus în regiunea Belgorod, într-un centru de detenție.
„Era îngrozitor, erau gratii. Nu aveam idee ce s-a întâmplat cu familia mea, dacă mai sunt în viață”, spune el.
Hotski nu a vrut să spună dacă a fost torturat de ruși. Preotul Vîrozub, în schimb, a povestit că a fost bătut, electrocutat și, la un moment dat, dezbrăcat și aruncat într-o celulă înghețată.
„Nu credeam că voi supraviețui. Era ca un film despre lagărele de exterminare, dar totul era real”, a povestit el.
Hotski a fost eliberat la mijlocul lunii aprilie, în cadrul unui schimb de prizonieri. Vîrozub a făcut și el parte dintr-un schimb de prizonieri, o lună mai târziu.
Întors în țară, Hotski a descoperit că era un erou național și fusese promovat la gradul de maior. Nu s-a întâlnit cu președintele țării și nu a mers la Kiev.
Zelenski i-a dat o medalie lui Roman Hribov, un angajat al serviciului de frontieră de pe Insula Șerpilor, considerat omul care i-a trasmis navei rusești să se „ducă dracului”. Și el a fost eliberat într-un schimb de prizonieri. 19 colegii lui Hotski sunt încă în închisoare în Rusia.
Editor : M.B.
