NATO va cere probabil statelor sale membre să îşi creeze stocuri mai mari de muniţii, după consumul din Ucraina, apreciază luni Reuters. Aliaţii încearcă să asigure o bază mai sustenabilă pentru înarmarea forţelor armate proprii şi a celor ucrainene, la un an de când invazia rusă a declanşat războiul.
Chiar şi înainte de 24 februarie 2022, când Rusia a atacat Ucraina, multe ţări din NATO nu îndeplineau obiectivele alianţei privind stocurile, deoarece oficialii considerau că războaiele de uzură, cu bătălii mari de artilerie, sunt de domeniul trecutului.
Ritmul livrărilor către Ucraina, care foloseşte zilnic circa 10.000 de proiectile de artilerie, a golit însă depozitele occidentale şi a dovedit deficienţe în lanţurile de aprovizionare, care uneori nu sunt suficient de rapide, eficiente şi încadrate cu personal. "Dacă Europa ar trebui să lupte cu Rusia, unele ţări ar rămâne fără muniţie în câteva zile", a declarat un diplomat european.
Pe de altă parte, NATO a încheiat recent o inventariere neuzuală a stocurilor de muniţie rămase, a afirmat sub rezerva anonimatului un oficial al alianţei. Obiectivele privind muniţiile stabilite pentru fiecare stat "nu erau îndeplinite în cea mai mare parte" înainte de război, a arătat sursa respectivă. Observând că în prezent stocurile sunt şi mai scăzute, acelaşi oficial consideră că alianţa va creşte nivelul rezervelor pe care trebuie să şi le creeze ţările membre. "Aş fi absolut uluit dacă ţintele nu ar creşte", a spus el.
Cantităţile exacte de muniţie rămase reprezintă un secret, la fel ca şi obiectivele pentru rezerve, care sunt specifice fiecărui stat. Informaţiile respective sunt printre cele mai bine securizate. NATO fixează la nivel naţional sarcini privind asigurarea unor capacităţi la care alianţa să poată recurge în caz de conflict.
Asta poate însemna că o anumită ţară trebuie să aibă o divizie blindată, cu efective între 10.000 şi 30.000 de militari, complet echipată şi dotată cu muniţii, capabilă să lupte la un anumit nivel de intensitate pe o perioadă prestabilită, exemplifică Reuters. Având în vedere aceste obiective, statul respectiv trebuie să pună la dispoziţie cantităţi date de muniţii, tancuri, obuziere sau orice alte elemente necesare pentru asigurarea cerinţelor NATO.
O sursă militară afirmă că numai în cazul Germaniei, de exemplu, ar mai fi fost necesare înainte de război 20 de miliarde de euro pentru atingerea obiectivelor. Ministerul Apărării de la Berlin nu a răspuns imediat solicitării Reuters de a confirma această situaţie.
Oficialul NATO citat anterior precizează că deficitele cele mai mari se înregistrează la muniţia care poate decide soarta unor bătălii, cum ar fi obuzele de 155 mm, rachetele HIMARS şi muniţia pentru sisteme antiaeriene ca IRIS-T, Patriot şi Gepard, folosite intensiv de forţele ucrainene.
Probabil că noi decizii legate de stocuri vor fi luate la summitul NATO planificat în iulie, în Lituania, afirmă Agerpres.
Războiul a evidenţiat şi capacitatea industrială insuficientă pentru creşterea rapidă a producţiei, după ce în ultimele decenii multe linii de fabricaţie au dispărut din cauză că guvernele au asigurat comenzi tot mai mici. Miniştrii aliaţi ai apărării vor discuta această problemă marţi şi miercuri la Bruxelles, înainte de Conferinţa de Securitate de la Munchen, la care vor participa zeci de lideri occidentali.
SUA şi Franţa au început deja să facă presiuni asupra firmelor de armament, în vederea creşterii producţiei. Washingtonul urmăreşte să crească producţia lunară de la 14.000 de proiectile de artilerie, cât era înainte de război, la 90.000, scria luna trecută cotidianul New York Times.
Statele Unite, principalul donator militar pentru Ucraina, a asigurat până acum Kievului armament în valoare de circa 30 de miliarde de dolari, inclusiv peste un milion de proiectile de 155 mm, conform Departamentului de Stat şi Pentagonului.
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a ordonat în iulie anul trecut furnizorilor militari să prezinte o strategie pentru "economia de război", care să permită accelerarea producţiei pentru toate categoriile, de la muniţii la obuziere. Oficialii francezi au refuzat să precizeze date exacte despre producţie, însă pentru anul acesta guvernul de la Paris a comandat muniţii de circa două miliarde de euro.
Printre acestea se numără 10.000 de proiectile de 155 mm de la Nexter Systems, singurul furnizor francez de muniţii de calibru mare. "Nexter dormea ca pe timp de pace. Acum s-au trezit", a spus un oficial militar francez.
Economia de război începe să dea roade. Ciclul de producţie pentru muniţii a început să scadă, de la nouă luni la trei, afirmă surse militare. Obuzierele Caesar, pentru fabricarea cărora erau necesari doi ani, se produc acum în 18 luni.
Cooperarea între aliaţi este vitală. Un acord între Franţa şi Australia asigură furnizarea de către guvernul de la Canberra a pulberii pe care francezii nu o produc şi de care are nevoie Nexter pentru proiectilele de 155 mm. Câteva mii de astfel de proiectile vor fi trimise Ucrainei până la sfârşitul lui martie. "Încercăm alături de alte ţări să vedem cum putem reproduce acest tip de model", a declarat un oficial francez.
Unele ţări sunt însă rămase în urmă. Germania, unde cancelarul Olaf Scholz a anunţat - la câteva zile după începutul invaziei ruse în Ucraina - un fond special de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei, a făcut puţine progrese la înlocuirea armelor şi muniţiilor trimise ucrainenilor.
"Până la sfârşitul anului trecut, nu am primit nicio comandă semnificativă", a afirmat Hans Christoph Atzpodien, liderul Asociaţiei Industriei Germane de Securitate şi Apărare. "Deşi există fondul special de 100 de miliarde de euro, am văzut un minister al apărării care a gestionat deficitele pe tot parcursul lui 2022. Nu au fost destui bani pentru achiziţia de muniţii, nici în fondul special, nici în bugetul apărării", a adăugat el.
Marie-Agnes Strack-Zimmermann, preşedinta comisiei pentru apărare a parlamentului german şi susţinătoare a coaliţiei guvernamentale conduse de Scholz, a numit 2022 "un an pierdut" şi a deplâns lipsa de clarviziune în reînnoirea comenzilor de echipamente.
Cu toate acestea, unele firme germane de armament se pregătesc. Rheinmetall, cunoscut probabil cel mai bine ca producător al tunului de 120 mm pentru tancurile Leopard 2, afirmă că poate creşte producţia de proiectile de artilerie de 155 mm de la 60.000-70.000 de bucăţi anul trecut la 450.000-500-000 anual, devenind astfel cel mai mare fabricant al acestui tip de muniţie, susţine managerul general Armin Papperger. Compania sa negociază şi cu americanii de la Lockheed Martin, care produc lansatoarele de rachete HIMARS, în vederea înfiinţării unei linii de producţie în Germania.
Chiar şi în Regatul Unit, unul din cei mai mari furnizori ai Ucrainei, opoziţia este tot mai agitată după ce Londra a trimis Kievului în ianuarie 30 de tunuri mari AS90. John Healey, coordonator al politicii de apărare a Partidului Laburist - principala formaţiune de opoziţie - a declarat agenţiei Reuters că armele respective reprezintă o treime din întreaga cantitate de care dispuneau britanicii şi că nu s-a făcut nimic pentru a le înlocui. "Avem nevoie de o strategie privind stocurile care să ia în considerare cerinţa de a continua atât sprijinul pentru Ucraina, cât şi cerinţa de a reaproviziona propriile noastre forţe pe viitor", a mai spus el.
Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării de la Londra a susţinut că se fac deja eforturi pentru înlocuirea rapidă a tunurilor AS90. Eforturile de creştere a producţiei de armament sunt îngreunate de mai mulţi factori, printre care penuria mondială de semiconductori, insuficienţa anumitor materii prime şi dificultatea de a găsi personal înalt calificat.
Oficialul NATO menţionat anterior a arătat că după sfârşitul războiului rece producţia de muniţie a ajuns "foarte artizanală". "A ajuns cumva în stil Amazon, la comandă, fără o capacitate uriaşă de rezervă. Asta este foarte costisitor de remediat". El a mai afirmat că alianţa încearcă să se ocupe de astfel de probleme prin crearea unor grupuri de ţări care să lanseze contracte multinaţionale pe câţiva ani şi a precizat că se aşteaptă ca mai multe astfel de contracte să fie semnate la reuniunea de la Bruxelles.
Va mai dura însă până la completarea stocurilor. "Nu cred neapărat că în următorul an inventarele noastre vor creşte masiv. Orice stocuri suplimentare de care vom dispune vor pleca spre Ucraina", a spus aceeaşi sursă.
Editor : Marco Badea
