INTERVIU. Vladimir Socor, despre motivele influenței „reținute” a Rusiei în alegerile din Moldova
Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova sunt „de o urâţenie şi de o murdărie de nedescris”. Aşa le descrie Vladimir Socor, senior fellow la Jamestown University din Statele Unite, unul dintre cei mai importanţi comentatori ai politicii de peste Prut.
Într-un interviu acordat trimisului special Digi24 la Strasbourg, Alina Mărculescu Matiș, expertul s-a arătat încrezător în şansele candidatei Partidului Acţiune şi Solidaritate, Maia Sandu, de a câştiga scrutinul prezidenţial din Republica Moldova. A vorbit, de asemenea, şi despre campania extrem de sofisticată dusă de Vlad Plahotniuc în Republica Moldova. „Domnul Plahotniuc doreşte să subordoneze şi instituţia prezidenţială, pe care până acum o domina în mod neoficial”, spune Vladimir Socor, care îl descrie pe Plahotniuc drept „cârmuitorul autoritar” care „guvernează din umbră” peste Prut. Despre influenţa Rusiei în alegerile din Republica Moldova, Socor spune că ea este una reţinută, dintr-un motiv: „Rusia nu doreşte să ajungă în situaţia în care ar trebui să susţină o guvernare moldovenească prorusă”.
Alina Mărculescu Matiş: Domnule Socor, sunteţi un fin observator al mediului politic din Republica Moldova. Cunoaşteţi foarte bine şi alegerile anterioare. Cum vedeţi aceste alegeri prezidenţiale?
Vladimir Socor: Preşedintele Republicii Moldova are atribuţii constituţionale foarte limitate, dar oficiul preşedintelui are o autoritate morală foarte mare, pe care preşedintele actual, al cărui mandat se încheie, Nicolae Timofti, nu a fost capabil să exercite această autoritate morală deloc. Sunt convins că Maia Sandu, dacă devine preşedintă, va exercita anume acest tip de autoritate morală. Doamna Sandu este o persoană profund morală. Va introduce acest factor într-un stat cu profunde disfuncţionalităţi, inclusiv de ordin moral.
Tonalitatea acestor alegeri, a campaniei electorale, a fost definită de către mass-media controlată de domnul Plahotniuc - nu numai controlată, în proprietatea dânsului. În mod oficial, domnul Plahotniuc este proprietarul unic a şase canale de televiziune, patru dintre care au acoperire naţională. Anume acest holding media a determinat tonalitatea acestei campanii, de o urâţenie şi de o murdărie de nedescris. La televiziunile domnului Plahotniuc nu se dezbat idei, se atacă persoane şi se atacă în mod calomnios şi în mod incendiar, fără ca aceste persoane să primească dreptul la replică. Eu am urmărit toate campaniile prezidenţiale şi parlamentare din Republica Moldova din 1990 încoace. În general, ele erau relativ decente, relativ echilibrate. Se desfăşurau într-un fel de mică ţară provincială, cu anumite limite în ceea ce priveşte aplicarea metodelor urâte. Aceste limite au dispărut acum. Mai mult decât atât, campania dusă de domnul Plahotniuc, de televiziunile sale şi de armata sa de bloggeri a devenit şi foarte sofisticată. Din acest punct de vedere, Moldova nu mai este o periferie provincială. Acolo se aplică tehnicile cele mai sofisticate ale tehnologiilor politice ruseşti.
Reporter: Permiteţi-mi atunci să vă întreb următorul lucru: care este jocul domnului Plahotniuc în aceste alegeri?
Vladimir Socor: Domnul Plahotniuc doreşte să subordoneze şi instituţia prezidenţială, pe care până acum o domina în mod neoficial, datorită unui preşedinte slab, cum a fost preşedintele Nicolae Timofti. În general, domnul Plahotniuc, începând cu anul 2011, într-un proces care poate fi urmărit bine pas cu pas, a capturat instituţiile statului. Instituţia prezidenţială i-a lipsit până acum, deşi, spunea adineauri, o controla, dar nu o domina direct. (...)
Săptămâna trecută, domnul Plahotniuc declarase public că, în cazul în care se ajunge la un al doilea tur, între Igor Dodon şi Maia Sandu, atunci domnul Plahotniuc spunea că o va susţine pe doamna Maia Sandu. De ce: domnul Lupu are un rating în sondaje foarte mic: numai vreo 15%. E foarte puþin. Ratingul combinat al Maiei Sandu şi al lui Andrei Năstase, care o susţine pe Maia Sandu, e de două ori mai ridicat decât al domnului Lupu. Atâta vreme cât nu se ştia sigur dacă Năstase şi Maia Sandu vor cădea de acord asupra unei candidaturi comune, domnul Lupu avea şanse. Cu o candidatură comună a Maiei Sandu, sprijinită de Andrei Năstase, şansele domnului Lupu au scăzut dramatic. Cred că nici domnul Plahotniuc, nici domnul Lupu nu ar dori un rezultat în care domnul Lupu să iasă complet şifonat.
Probabil că Maia Sandu are şanse foarte serioase să devină preşedintă, dacă nu din primul tur, atunci în al doilea tur. E foarte probabil şi e o perspectivă pe care nu putem decât să o salutăm. În interviul său de săptămâna trecută, spuneam adineauri, domnul Plahotniuc a spus că o va susţine pe Maia Sandu în turul al doilea, împotriva lui Igor Dodon. Eu cred că Maia Sandu nu are nevoie de susţinerea domnului Plahotniuc şi cred că Maia Sandu ar fi cea dintâi care ar spune că nu are nevoie şi care ar respinge o asemenea susţinere. Ce ar însemna, în practică, susţinerea de către domnul Plahotniuc a Maiei Sandu şi a oricui: ar însemna că domnul Plahotniuc să poruncească acelor canale de televiziune pe care le are în proprietate să susţină un anumit candidat. Ar însemna ca domnul Plahotniuc să-şi mobilizeze armata de bloggeri ca să susţină un anumit candidat şi ar însemna mai ales ca domnul Plahotniuc şi partidul său să-i mobilizeze pe cei 450 de primari pe care îi are în localităţile Moldovei ca să susţină un anumit candidat.
Reporter: Cât de puternică vedeţi influenţa Rusiei în aceste alegeri?
Vladimir Socor: Influenţa Rusiei este foarte puternică la nivel structural în Republica Moldova, indiferent de alegeri. Rusia exercită o influenţă foarte puternică asupra populaţiei. Rusia otrăveşte spaţiul public al Republicii Moldova, prin canalele ei de televiziune. Nu ştiu din ce considerente, dar guvernul Republicii Moldova nu a fost capabil să-şi securizeze propriul spaţiu informaţional. Este una dintre marile lipse ale guvernării din Republica Moldova. Rusia are şi alte mari mijloace de influenţă în Republica Moldova: Biserica Ortodoxă a Rusiei, care controlează marea majoritate a parohiilor din Republica Moldova; manipularea accesului Republicii Moldova la piaţa rusă. Aceştia sunt factori structurali de influenţă. În ceea ce priveşte campania electorală nemijlocită, Rusia, în această campanie, s-a comportat reţinut. Mass-media ruseşti nu l-au susţinut pe domnul Dodon - cel puţin, nu în mod agresiv. Nu au intervenit agresiv în campanie. Dacă în campania electorală parlamentară din noiembrie 2014, principalul atu al lui Dodon a fost portretul său cu Putin, numit în mod pe jumătate glumeţ în popor „Icoana”... Partidul lui Dodon a ieşit pe primul loc de la distanţă la alegerile parlamentare din 2014 datorită „Icoanei” Dodon-Putin. Acum, nu mai avem nicio „icoană”. Partidul lui Dodon pare bine finanţat în campania electorală, dar nu foarte bine. Partidul lui Plahotniuc e mult mai bine finanţat decât partidul lui Dodon. Deci Rusia nu a intervenit masiv cu sprijin financiar sau televizat în favoarea lui Dodon. Şi asta din motive care mie mi se par foarte clare: Rusia nu doreşte să ajungă în situaţia în care ar trebui să susţină o guvernare moldovenească prorusă. Rusia nu are mijloace financiare să susţină nici măcar Transnistria, necum să se mai înhame şi la susţinerea financiară a Republicii Moldova. Obiectivele Rusiei sunt limitate. Trebuie să fie foarte clar care sunt obiectivele Rusiei, pentru că sunt foarte periculoase: de a obţine un progres, anul acesta, în direcţia acordării unui „statut special” Transnistriei. Acesta este obiectivul principal al Rusiei în etapa actuală. Este un obiectiv periculos, trebuie să-l combatem, dar Rusia nu doreşte - deocamdată, cel puţin - să obţină controlul asupra guvernării Republicii Moldova.
Reporter: Spuneţi că Republica Moldova nu este o oligarhie. Ce este?
Vladimir Socor: În Moldova, avem de-a face cu controlul neoficial al unei persoane asupra întregii guvernări. Un fenomen foarte asemănător cu cel din Georgia, unde Bidzina Ivanişvili, ca şi Vlad Plahotniuc în Moldova, controlează guvernul în mod neoficial, fără să aibă vreo atribuţie constituţională sau legală. Domnul Ivanişvili, care a venit la putere în 2012, şi domnul Plahotniuc, care a cucerit puterea pas cu pas, în perioada 2011-2016, conduc fiecare ţara respectivă în mod foarte asemănător: din spatele scenei, fără atribuţii legale sau constituţionale, fără responsabilităţi oficiale, dar conduc guvernele. Ei sunt micro-manageri. Sunt foarte atenţi la detalii. Nu deleagă. Fiecare este înconjurat de un grup foarte mic de persoane, care micro-managerizează, micro-gestionează guvernarea.
Există şi deosebiri între Ivanişvili şi Plahotniuc.
Plahotniuc, deşi are controlul discreţionar asupra guvernării, el nu este tipul dictatorului clasic. El este un cârmuitor autoritar, dar nu este tipul dictatorului clasic. Domnul Plahotniuc nu comunică cu populaţia. Dânsul nu este vorbitor. Nu apare în interviuri televizate, nu ţine conferinţe de presă, nu ţine discursuri, este foarte discret. Guvernează din umbră. Nu este un vorbitor talentat. În foarte rarele ocazii când a încercat să vorbească în public, s-a văzut că nu este vorbitor talentat şi el pare conştient de acest lucru.
Bidzina Ivanişvili guvernează în cu totul alt stil. Dânsul este volubil, este locvace, dă interviuri kilometrice la televiziune, dă conferinţe de presă interminabile, are opinii de presă filosofice. Plahotniuc e cu totul alt gen, este genul discret, genul de operator din umbră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
