Minoritatea din Turcia despre care mulți nici nu știu. La școală nu se învață despre sclavii Imperiului Otoman
Se ştiu foarte puţine despre rădăcinile lor. De fapt, mulţi dintre locuitorii țării nici măcar nu sunt conştienţi de această minoritate neagră: afro-turcii. Strămoşii lor au fost aduşi în Imperiul Otoman ca sclavi, cu secole în urmă. Pentru Yalcin Yanik, Turcia e patria sa, dar el e adesea văzut ca un outsider. Acum, e hotărât să descopere mai multe despre originile familiei sale şi să-şi revendice locul în societatea turcă. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
În drum spre muncă, Yalcin Yanik se opreşte să vadă ce mai fac familiile sirienilor refugiaţi, din vecinătate. Îi întreabă cum se simt şi dacă au nevoie de ceva. Ei îi spun Yalcin Abi - „fratele Yalcin”.
Yanik e turc. Însă în oraşul său natal, Izmir, e adesea luat el însuşi drept refugiat.
Sunt numiți „arapi”
El este afro-turc, descendent al sclavilor africani aduşi aici la mijlocul secolului al XIX-lea de către Imperiul Otoman. Pe străzi, şi chiar în propriul lui atelier de pielărie, e numit „negru”, în mod peiorativ, sau „arap” - cuvântul turc pentru „arab”.
„Aceste remarci vin chiar şi din partea cunoştinţelor mele, cu toate că în glumă. Poate să treacă şi un an fără să aud astfel de apelative. Şi pe urmă, poate că le aud de zece ori într-o săptămână”, spune Yalcin Yanik.
Însă turcii de origine africană, ca Yalcin Yanik, sunt din ce în ce mai încrezători. O dată pe an, ei organizează în Izmir un festival la care vin oameni tocmai de pe cele două continente americane şi din Africa. A venit şi primarul Izmirului, ca să-şi sublinieze imaginea liberală. Dar mulţi trecători sunt încă surprinşi că există ceva numit „afro-turc”.
„Serios? Oamenii aceştia? Nu ştiam de prezenţa lor”, spune o tânără.
Cine sunt afro-turcii?
Chiar şi foarte puţini dintre afro-turci îşi cunosc propriile rădăcini. Asimilarea forţată le-a aruncat în uitare istoria şi cultura.
În prezent, descendenţii lor vor să schimbe această stare de lucruri. Acum câţiva ani, au înfiinţat, în acest scop, o asociaţie.
„Până acum, n-am putut spune cine suntem, exact. Fireşte, suntem turci, ne-am născut aici. Dar asta nu e tot. Ceva a lipsit, întotdeauna”, spune Şakir Doğuluer, de la Asociaţia Culturii şi Solidarităţii Africane.
Într-o suburbie defavorizată a oraşului Izmir, familia lui Yanik ia micul dejun. Ca majoritatea afro-turcilor, duc un trai foarte modest. Şi au foarte puţin timp să arunce priviri în trecut. Yalcin crede că strămoşii lui au venit din Tanzania, dar asta e cam tot ce ştie.
„Chiar dacă vrei să faci cercetări, nu se prea găsesc documente din perioada aceea”, spune Yalcin.
La școală nu se pomenește despre sclavii africani din Imperiul Otoman
Copiii lui Yanik n-au învăţat nici ei, la şcoală, nimic despre istoria sclavilor africani. Acest subiect nu e nici măcar pomenit. Însă au simţit pe pielea lor rasismul de zi cu zi.
„Nu-mi place să fiu în mulţime. Mă simt nelalocul meu, sunt speriat. Când eram mic, era şi mai rău. Încercam să mă ascund sub un scaun”, povestește Umut Yanik.
Festivalul anual afro-turc se încheie cu un mare picnic. Familia Yanik încearcă, în prezent, să se întâlnească mai des cu alţi afro-americani. Mâncarea de aici e turcească şi muzica, la fel. Recent, însă, fustele din iarbă şi cămăşile în culori vii au devenit populare. Niciunul dintre cei de aici nu-şi poate permite o călătorie în Africa, aşa că sunt fericiţi să vadă că tot mai mulţi africani vizitează Turcia.
„De câte ori întâlnim oameni din Nigeria sau Sudan aici, în Turcia, îi invităm la noi şi-i rugăm să ne povestească despre ţările şi cultura lor. Desigur, ne-ar plăcea să călătorim în Africa. Şi poate că, într-o bună zi, acest vis va deveni realitate”, spune Şakir Doğuluer, de la Asociaţia Culturii şi Solidarităţii Africane.
„E timpul să intrăm în politică”
Însă Yalcin Yanik vrea să aducă schimbări aici, în Turcia. În 2018, a candidat la funcţia de membru al parlamentului, din partea unui partid de stânga. Însă n-a obţinut destule voturi pentru a deveni primul reprezentant afro-turc în Marea Adunare Naţională.
„Suntem deja mai vizibili în multe sectoare ale societăţii. Acum, e timpul să intrăm în politică. E timpul pentru un preşedinte sau un ministru negru - sau măcar pentru un înţelept negru al satului”, spune bărbatul.
Yalcin Yanik consideră că a sosit timpul. La aproximativ 160 de ani după abolirea sclaviei, afro-turcii îşi cer locul în societatea turcă.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
