În 2013, doctorul Michael Mosley a schimbat modul de alimentație a unei națiuni. Acela a fost anul în care medicul, care a murit săptămâna aceasta la vârsta de 67 de ani, după ce a dispărut în vacanță în Grecia, și-a lansat prima carte revoluționară - „The Fast Diet”. El a susținut metoda „5:2”, prin care se restricționa drastic consumul de calorii în două din șapte zile. Toți, de la bucătari celebri la politicieni, și până la oamenii simpli, lăudau acest concept, relatează The Independent.
După cum se scria atunci într-un articol al New York Times, Marea Britanie „a dezvoltat un apetit vorace pentru o nouă dietă”. Dar popularizarea dietei 5:2 – și a conceptului general de post intermitent – a fost doar o fațetă a carierei unice de radioteleviziune a lui Mosley, care a testat tehnici adesea ciudate, pentru a afla mai multe despre cum am putea duce o viață mai sănătoasă.
Experimentele făcute chiar pe el, după cum a recunoscut pentru The Guardian, au fost inspirate de moartea tatălui său, ca urmare a complicațiilor cauzate de diabet. „Niciun bărbat din familia mea nu a trecut de 72 de ani”, a spus el. „Prietenii lui mi-au spus cât de mult mă asemăn cu el, așa că a fost un fel de mesaj în timp.”
Cariera lui Mosley a fost una neconvențională. După ce a studiat politică, filozofie și economie la Universitatea din Oxford, a petrecut doi ani în oraș ca broker de investiții, dar nu a fost satisfacut de această muncă. „Am decis atunci că interesul meu principal în viață nu era să câștig bani pentru mine sau pentru alți oameni”, a spus el mai târziu pentru British Medical Journal. „M-a interesat cu pasiune ceea ce îi face pe oameni să treacă... și de fapt am intrat în medicină intenționând să devin psihiatru”.
La scurt timp după aceea, a început facultatea de medicină și și-a întâlnit viitoarea soție, doctorul Clare Bailey, în prima zi. Dar stagiile lui la psihiatrie i s-au părut dezamăgitoare. „Am intrat în asta cu speranțe și convingeri uriașe, și apoi a devenit mai evident că există limitări severe la ceea ce poți face”, a spus el. Când a ajuns medic, a văzut o reclamă în ziar pentru un program de asistenți ai producătorilor de la BBC, și a decis să aplice dintr-un capriciu. I s-a oferit postul, și apoi a trebuit să aleagă între a face o schimbare în carieră, sau a continua ca medic începător. „Am plecat în vacanță în Grecia și am scris două telegrame”, a spus el pentru BMJ. Mosley a trimis inițial un mesaj prin care refuza jobul de la BBC, dar „a simțit imediat un sentiment extraordinar de părere de rău. Apoi a trimis o altă telegramă spunând: „M-am răzgândit”.
A fost clar decizia corectă. Mosley a devenit producător de programe științifice, inclusiv „Tomorrow's World”, „Horizon” și „QED”, și a primit o nominalizare la Emmy pentru munca sa la documentarul lui John Cleese „The Human Face”, în care a explorat știința din spatele expresiei faciale, recunoașterii faciale și frumuseții. Apoi a început să apară și în fața camerei de filmat, mai întâi în seria din 2008 „Medical Mavericks”, o emisiune despre experiența personală a medicilor și a oamenilor de știință”.
Dorința sa de a auto-experimenta în fața camerei – și de a încerca lucruri de care cei mai mulți prezentatori s-ar feri cu siguranță – ar ajunge să-i caracterizeze munca la televiziune. În documentarul său de la BBC, „The Wonderful World of Blood”, el și-a adăugat propriul sânge la o rețetă de budincă, și și-a injectat venin de șarpe în fluxul sanguin pentru a analiza efectele de coagulare. Pentru „Infested: Living With Parasites”, s-a infectat chiar cu ouă de tenie pentru a studia impactul acesteia asupra corpului său (a ajuns să nu sufere efecte nocive majore, dar a luat un kilogram în greutate).
Pasiunea sa pentru știință, cu aceste investigații ciudate, a „ „trecut sticla”, descoperirile sale fiind livrate publicului într-o manieră accesibilă. Când a ingerat ouă de tenie în Kenya, a descris experiența ca fiind „absolut de bine”. A intrat în peșteri subterane într-un program despre frică, experiență care la speriat teribil, după cum a recunoscut ulterior. În ultimii ani, experimentele sale au fost mai puțin ieșite din comun, dar și-au păstrat acel sentiment molipsitor de curiozitate și stilul său plăcut de a prezenta.
Totuși, lansarea documentarului său „Horizon” din 2012 „Eat, Fast and Live Longer” a atras cu adevărat atenția publicului. Mosley fusese diagnosticat cu diabet de tip 2, dar nu era dornic de ideea de a lua imediat medicamente. „Tatăl meu l-a dezvoltat la aceeași vârstă”, a declarat el mai târziu pentru BBC Radio 4 Saturday Live. „Și a murit 20 de ani mai târziu din cauza complicațiilor diabetului zaharat... Știam cumva unde s-a încheiat această călătorie, sau unde era probabil să se termine”. Așa că a convins BBC să-l lase să facă un program în care, în esență, ar încerca să-și inverseze starea.
Mosley a ajuns să studieze cercetările oamenilor de știință Mark Mattson și Michelle Harvie, care au investigat modul în care reducerea consumului de alimente ar putea avea un impact semnificativ asupra pierderii în greutate și longevității. După ce a analizat potențialele beneficii ale restricționării caloriilor timp de două zile pe săptămână, Mosley a testat o dietă 5:2, în care ar mânca în mod normal cinci zile pe săptămână, apoi două zile ar consuma doar 800 de calorii. Rezultatele sale au fost izbitoare: a reușit să slăbească în jur de 9 kilograme, și părea să-și fi inversat diabetul de tip 2.
Cartea sa „The Fast Diet”, scrisă împreună cu jurnalista Mimi Spencer, s-a vândut în 350.000 de exemplare în Marea Britanie, în anul în care a fost publicată. De atunci s-a vândut în peste un milion de exemplare și a fost tradusă în 30 de limbi.
Mosley a devenit, de asemenea, un colaborator obișnuit la emisiuni precum „This Morning” și „The One Show”, împărtășindu-și cunoștințele despre sănătate și bunăstare.
Vorbind la scurt timp după dispariția sa, gazda emisiunii „This Morning”, Vanessa Feltz, a spus despre Mosley că „a fost un om cu o energie și un entuziasm uriașe”. „Dorea ca toți ceilalți să simtă entuziasmul său – să fii cel mai în formă și să te bucuri de viață la maximum”.
Editor : Liviu Cojan
