Analiză Meciul de revanșă Biden-Trump și ce surprize mai pot apărea. Ce se întâmplă când un candidat e obligat să părăsească cursa
Au trecut doar câteva săptămâni de la începutul oficial al sezonului electoral american, însă alegerile preliminare ale ambelor partide par că se îndreaptă rapid spre o concluzie așteptată - o nouă finală Biden-Trump. Deși pe partea democrată rezultatul era în mare parte evident, extrem de rare fiind ocaziile în care un președinte în funcție ratează nominalizarea partidului său; de partea republicană, revenirea lui Trump și stabilirea sa ca lider incontestabil al partidului atât de repede ar fi putut să fie considerată surprinzătoare de unii. În ciuda acestor evoluții rapide și a senzației că un meci de revanșă între cei doi politicieni americani era inevitabil după haosul din 2020, lucrurile încă au potențialul să se schimbe serios - ambii candidați au numeroase probleme care ar putea să le încheie prematur campaniile. Există mai multe posibile scenarii în cazul în care unul sau ambii candidați nu mai ajung la punctul de plecare al cursei - 5 noiembrie 2024.
Primul lucru care trebuie luat în calcul în discuția despre alegerile prezidențiale și starea celor doi candidați este vârsta - Joe Biden este cel mai în vârstă președinte american în funcție din istorie. Liderul de la Casa Albă are 81 de ani, iar dacă va fi reales își va bate propriul record din 2020, devenind din nou cel mai în vârstă președinte învestit în funcție. La data învestirii - 20 ianuarie 2025 - Joe Biden va avea 82 de ani împliniți. Nici contracandidatul său, Donald Trump, nu e prea departe. Fostul președinte va împlini 78 de ani pe 14 iunie.
Deși vârsta înaintată nu este sub nicio formă un motiv pentru care un candidat să fie descalificat de la a candida, ambii politicieni au arătat, de-a lungul ultimilor ani că au anumite probleme de sănătate care ar putea să-i oprească din a-și duce la bun sfârșit activitățile foarte dificile ale funcției prezidențiale americane, una dintre cele mai stresante de pe planetă.
Gafe cu repetiție
Și Joe Biden, dar și Donald Trump au făcut în ultimele luni și în ultimii ani o mulțime de gafe care au părut că sunt o consecință a vârstei înaintate și unor probleme de acuitate mintală. Doar în ultima lună, Biden a făcut o gafă de proporții - a uitat al cui președinte este Abdel Fattah el-Sisi, numindu-l pe liderul egiptean „președintele Mexicului”, chiar în timp ce oferea clarificări cu privire la starea memoriei sale. Anterior, Biden l-a confundat pe Macron cu predecesorul său de acum peste două decenii, Francois Mitterand , și pe Angela Merkel cu Helmut Kohl, din aceeași perioadă.
Acuzat că a gestionat greșit documente secrete după încheierea mandatului de vicepreședinte, Biden a fost descris în dosarul întocmit de Departamentul Justiției drept „un om în vârstă, rezonabil, bine intenţionat, dar cu o memorie slabă”. Procurorul special Robert Hur a scris în raport că memoria președintelui american pare a fi „sever limitată” și că Biden uitase inclusiv în ce perioadă a fost vicepreședinte sau anul în care a murit fiul său, Beau.
Nici adversarul său republican nu stă mai bine. Într-o lungă diatribă presărată cu insulte și inexactități, Donald Trump a acuzat-o pe contracandidata sa, Nikki Haley, că nu s-a ocupat în mod adecvat de securitatea Capitoliului, în timpul asediului trumpist din ianuarie 2021. Fostul președinte se referea, în mod evident, la fosta șefă a Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi.
Tot într-un discurs public cu ceva timp în urmă, Donald Trump a părut că rămâne fără idei în timp ce exagera despre felul în care arată SUA în mandatul lui Biden - „Suntem un institut și o puternică pedeapsă cu moartea. O să ne îmbrăcăm”, spunea Trump, fără să pară că înțelege că spune lucruri fără sens.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
„Suntem o țară în care fentanilul și alte tipuri de droguri ilegale sunt mai ușor de obținut decât produsele alimentare de care avem nevoie să ne hrănim frumoasele familii. Am devenit o țară infestată de droguri și distrusă de infracțiuni, incapabilă să rezolve chiar și cele mai inflamate... mici... probleme. Cele mai simple probleme, nu le mai putem rezolva. Nu putem să facem nimic. Suntem un institut și o puternică pedeapsă cu moartea... O să ne îmbrăcăm... Trebuie să adoptăm pedeapsa cu moartea dacă vrem să oprim infestația cu droguri care vine la noi în țară”, spune Trump în timpul acestui discurs în care pare că pierde șirul exagerărilor și începe să spună lucruri fără sens.
De altfel, nici Trump nu prea ține minte de unde provin liderii unor țări. Recent, el a spus despre Viktor Orban, unul dintre cei mai mari susținători ai săi la nivel internațional că este „liderul Turciei”.
O avalanșă de acuzații și procese penale
Într-o perioadă în care părea de necrezut că un prezidențiabil poate să fie urmărit penal, candidatura fostului președinte Trump ar fi fost cvasi-imposibilă. Totuși, în această eră a hiper-partizanatului din politica americană, un Donald Trump inculpat într-un număr mare de dosare, pe numele căruia sunt formulate 91 de acuzații are șanse nu doar să candideze, ci chiar să câștige alegerile prezidențiale.
Trump are pe numele său patru dosare majore - două la nivel de stat, în Georgia și în New York, și alte două la nivel federal cu procese care se judecă în Florida și în D.C. Pe scurt, fostul președinte este
- acuzat de fraudă economică în New York, în acest dosar existând 34 de acuzații legate de falsificarea de documente fiscale și de plăți nefiscalizate către actrița porno Stormy Daniels (în acest dosar, Trump devine primul fost președinte judecat penal, data procesului fiind deja stabilită pentru 25 martie);
- acuzat de încercări de răsturnare a rezultatului alegerilor prezidențiale în Georgia - în acest dosar, Trump are pe numele său 13 acuzații, printre care sperjur, influențarea martorilor, uzurparea de calități oficiale și încercarea de a convinge un oficial să-și încalce jurământul;
- acuzat de folosirea ilegală și inadecvată a unor materiale secretizate după părăsirea funcției - aici Trump este acuzat de 40 de infracțiuni, printre care păstrarea unor documente secrete ilegal, complot pentru obstrucționarea justiției, ascunderea sau refuzul de a preda un document secret și distrugerea sau mutilarea unor documente secrete pe care le deținea ilegal în posesie. Procesul a fost programat să înceapă în data de 20 mai 2024;
- acuzat că a încercat să împiedice punerea în aplicare a rezultatului alegerilor din 2020, în cadrul căreia intră și tentativa de insurecție din 6 ianuarie 2021 - Trump are pe numele său patru acuzații - complot pentru fraudarea Statelor Unite; complot pentru obstrucționarea unei proceduri oficiale; obstrucționare și tentativă de obstrucționare a unei proceduri oficiale; complot împotriva drepturilor cetățenilor;
În plus, pe baza unor alte acuzații, oficiali din mai multe state încearcă să-l elimine pe Trump de pe buletinele de vot la alegerile preliminare (și prin extensie și la cele prezidențiale) ca urmare a tentativei de insurecție din 6 ianuarie 2021. Oficiali din state precum Colorado și Maine încearcă să folosească o clauză dintr-un amendament la Constituția SUA prin care le sunt interzise drepturile electorale insurecționiștilor și celor care au comis acte de trădare.
Deși procedura este în curs la Curtea Supremă, există puține șanse ca ea să poată merge mai departe, judecătorii constituționali fiind reticenți la a descalifica un candidat, în ciuda problemelor sale cu legea.
O președinție măcinată de inflație și războaie
Dacă ar fi să ne luăm după evaluarea statistică a președinției lui Joe Biden, am crede că șansele lui Biden de a fi reales sunt extrem de reduse. Conform FiveThirtyEight Actualul președinte american se bucură de o rată de aprobare în rândul americanilor de doar 39,6%, dacă luăm datele la zi. De cealaltă parte, americanii care dezaprobă prestația sa de până acum însumează 55,6%.
Aceste cifre catastrofale pentru un președinte care își dorește al doilea mandat reflectă situația unei președinții extrem de dificile, în care administrația a făcut numeroase greșeli și nu a reușit să comunice eficient cu alegătorii, inclusiv în cazuri în care ar fi putut să obțină măcar câștiguri de moment. Totuși, nici evoluțiile pe plan extern, dar nici cele pe plan intern nu au fost favorabile administrației Biden - în primă faza inflația generată de măsurile anti-Covid, în a doua invazia Rusiei în Ucraina și consecințele sale economice, și în a treia războiul din Israel au fost elemente de natură să afecteze grav percepția față de prestația președintelui democrat.
Biden nu a reușit nici să capitalizeze față de erorile tactice ale adversarilor - precum abolirea precedentului Roe v. Wade care permitea avortul la nivel național sau situația absolut haotică din Camera Reprezentanților, unde conferința republicană nu s-a putut pune de acord vreme de săptămâni cu privire la numirea unui șef al forului.
În ciuda ridicolelor acuzații ale republicanilor, care îl descriu ca făcând parte din „stânga radicală neomarxistă”, Biden a rămas un centrist în tradiția democrată stabilită acum peste 30 de ani de Bill Clinton.
Deși și-a început mandatul cu o serie de măsuri destul de ambițioase, inclusiv pachetele de ajutor post-Covid pentru populație, destul de populare în prima fază a președinției sale, cu o retragere din Afganistan promisă de ani de zile și de alți candidați democrați, dar și de Donald Trump, care a eșuat lamentabil în a-și respecta promisiunea, sau cu o încercare de a elimina supradimensionata datorie studențească a milioane de absolvenți, Biden nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit aceste proiecte.
Ele fie au fost blocate de tribunale populate de judecători conservatori, fie au fost reduse la aproape nimic de modificări în Congres ale republicanilor sau ale unor democrați conservatori din Senat, printre cei mai notorii obstrucționiști ai guvernării Biden numărându-se senatorul Joe Manchin (Virginia de Vest) sau senatoarea Kyrsten Sinema (Arizona).
Criticat de la dreapta că este prea „radical”, deși este unul dintre cei mai centriști președinți din ultimele decenii, și de la stânga că nu face suficient pentru a-i convinge pe cei care l-au ales să o facă din nou, Biden se află într-o poziție extrem de dificilă înainte de testul alegerilor, iar situația economică din prezent nu pare că îi dă liderului democrat prea mult spațiu de respiro.
Totuși, având în vedere tendințele de vot și hiperpartizanatul american din prezent, e destul de clar că și candidatul republican, dar și cel democrat, vor reuși în mare măsură să-și aducă la vot cei mai loiali votanți. Discuția care rămâne e legată de votanții independenți și de cei de la marginile partidelor - cât de mult îi vor putea convinge candidații de meritele lor.
Cei mai nepopulari candidați
Dincolo de situațiile extrem de dificile la nivel intern și internațional cu care s-au confruntat președinții SUA în ultimele două mandate, și Biden dar și Trump sunt doi candidați extrem de nepopulari la nivelul populației sondate a SUA. Sondajele arată că Biden (55,2% părere nevorabilă în sondajul FiveThirtyEight) și Trump (52% părere nefavorabilă în sondajul FiveThirtyEight) sunt printre cei mai puțin populari politicieni americani din acest moment, în ciuda unei susțineri destul de consistente din partea susținătorilor partidelor lor.
Situațiile sunt radical diferite când vine vorba de partidele lor - Trump e văzut favorabil de 79,4% dintre republicani, conform sondajului FiveThirtyEight, în timp ce pe Biden îl susțin 80% dintre democraț (conform unui sondaj Reuters).
Din această cauză, cei doi candidați nu au reușit să-și energizeze electoratele suficient, iar acest lucru a fost vizibil mai ales la ultimele alegeri intermediare, în 2022. Ambele partide clamau, atunci, o formă de superioritate față de adversarii politici.
Republicanii aveau avantajul instituțional: alegerile intermediare sunt de cele mai multe ori câștigate de partidul de opoziție (în ultimii 20 de ani, această regulă a fost contrazisă doar în 2002, ca urmare a atacurilor de pe 11 septembrie și a popularității mari a lui George W. Bush de la acea vreme).
Din cauza lui Trump, însă, și a candidaților extremiști susținuți de el, majoritar învinși în circumscripții competitive, republicanii au eșuat în a obține un așa-zis „val roșu” o victorie categorică în fața adversarilor lor democrați și au reușit să obțină cu greu o majoritate anemică de doar 222 de mandate în Camera Reprezentanților, cu patru mai multe decât cele 218 necesare pentru o majoritate. Între timp, republicanii au mai pierdut mandate și au coborât la o majoritate de doar 219 de locuri. În Senat, republicanii nu au reușit să schimbe majoritatea democrată, ba chiar au eșuat în a apăra mandate proprii (în Pennsylvania, de exemplu) și au pierdut locuri.
Dincolo de mandatele în Congres, republicanii au pierdut și poziții importante de guvernatori și în parlamentele locale ale statelor.
Democrații de cealaltă parte, susțineau că abolirea Roe v. Wade le va mări șansele de a păstra controlul Camerei. Acestea nu s-au materializat, iar Joe Biden nu a părut că poate să energizeze electoratul să voteze candidații democrați și nici să-i convingă pe americani că o majoritate democrată va transforma dreptul la avort în lege, așa cum promisese. Totuși, democrații au reușit să păstreze Senatul și să-și mărească și majoritatea, deși acest lucru pare că s-a datorat mai mult slăbiciunii candidaților republicani decât vreunui merit personal al lui Joe Biden.
Ce se întâmplă când un candidat părăsește cursa
Scenariile în care unul dintre candidații celor două partide trebuie să părăsească cursa, voluntar sau forțat de circumstanțe, sunt numeroase și depind de momentul în timp în care se produce ieșirea.
Într-un scenariu în care partidul deja a oferit oficial nominalizarea pentru președinte și vicepreședinte, cutuma ar fi că cel de pe locul de vicepreședinte îi devine succesor automat. Deși încă nu știm cine va fi alegerea de vicepreședinte a lui Trump de această dată, indiciile de până acum par să arate în direcția reprezentantei Elise Stefanik, o apropiată și o aliată în Congres a fostului președinte, sau a guvernatoarei Dakotei de Sud, Kristi Noem. Ron DeSantis ar putea să fie, de asemenea, o opțiune la care Donald Trump să se gândească, deși relația dificilă dintre aceștia din ultimele luni ar putea să fie greu de reparat.
În cazul lui Joe Biden, situația e destul de clară. Este de așteptat ca vicepreședinta Kamala Harris să preia conducerea imediat în cazul neașteptat al unei ieșiri din scenă a președintelui democrat. În plus, Harris ar fi succesoarea directă la președinție în cazul în care Biden nu și-ar mai putea termina mandatul, astfel că poziția ei ca succesoare este destul de clară și instituțional, nu doar pe baza cutumelor partidelor.
În scenariul în care Donald Trump, de exemplu, este eliminat de pe buletinul de vot ca urmare a deciziei din Colorado sau Maine, situația devine ceva mai complicată - în acest caz, preliminarele ar trebui să continue, iar în absența altor candidați, Nikki Haley ar fi cea care preia nominalizarea. Totuși, acest scenariu este puțin probabil, precum cel în care Trump nu ar mai fi capabil fizic să continue cursa, în care rezultatul ar fi unul similar.
Dacă Trump ajunge în închisoare înainte să fie ales, conform unui alt posibil scenariu, situația e dificilă pentru fostul președinte - e dificil de evaluat ce șanse ar mai avea Trump să câștige alegerile din închisoare, dar acest lucru e încă posibil. În cazul în care o condamnare are loc după alegeri câștigate de Trump, sau dacă acesta la câștigă din închisoare, acesta ar putea, teoretic, să se autograțieze.
Statele competitive în 2024 și dinamica actuală a cursei
Rezultatele alegerilor din 2020 și 2022, dar și noile realități demografice duc la o serie de schimbări importante în aritmetica electorală a alegerilor din 2024. În primul rând, noile date demografice au dus la câteva schimbări în numărul de electori pe care îl are fiecare stat, spre deosebire de ciclurile electorale 2016 și 2020. De exemplu, California și New York au pierdut un vot electoral în timp ce Texas și Florida au câștigat câte două.
În ce privește configurația statelor competitive, lucrurile se schimbă destul de mult și din această privință anul acesta. În 2024, statele competitive sunt Arizona, Nevada, Georgia, Wisconsin, Michigan și Pennsylvania. Rezultatele din 2020, 2022, dar și sondajele din ultimii ani arată schimbări importante în intențiile de vot din Florida și Ohio, două state tradițional competitive, care în 2024 sunt deja considerate „sigure” pentru republicani. Același lucru e valabil și pentru New Hampshire, care pare să fie pus în suita democraților. Iowa, un alt stat considerat competitiv, intrase pe orbita republicanilor de mai multă vreme, însă alegerile din 2020 și 2022 par să-l fi consolidat ca „stat roșu”.
Nevada, Arizona și Georgia, însă, până în 2020 considerate state sigure (NV pentru democrați, iar AZ și GA pentru republicani), devin state pe deplin competitive.
În acest moment, aritmetica electorală a republicanilor face ca Arizona și Georgia să fie state absolut esențiale - fără ele, candidatului republican i-ar fi imposibil să câștige președinția, în timp ce cel democrat ar avea mai multe opțiuni și fără ele. Pe scurt, pentru a câștiga, Trump are nevoie neapărat de Arizona, Georgia și de încă unul dintre cele trei state midwest pe care le-a câștigat în 2016 - Wisconsin, Michigan sau Pennsylvania.
De cealaltă parte, Biden poate să piardă Arizona și Georgia, dar în acest caz trebuie neapărat să câștige Wisconsin, Michigan și Pennsylvania. Nevada și cei șase electori ai săi nu sunt esențiali pentru o victorie democrată. În acest caz, candidatul democrat ar obține 270 de electori la 268, o victorie la limită.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
