Noul cabinet olandez al prim-ministrului Dick Schoof, având în premieră în componenţă cinci miniştri din partea Partidului Libertăţii (PVV), de extremă dreapta, condus de Geert Wilders, şi doi din partea Mişcării Fermierilor-Cetăţeni (BBB), populistă, a fost învestit marţi, luând locul guvernului de centru-dreapta al lui Mark Rutte, viitorul şef al NATO şi cel mai longeviv premier din istoria Ţărilor de Jos, relatează Reuters şi The Guardian.
Noul guvern de dreapta al Olandei a fost instalat la aproape un an de la demisia administraţiei anterioare, conform News.ro.
Liderul extremei drepte, populistul anti-islam Geert Wilders, câştigător detaşat al alegerilor generale de anul trecut, nu face parte el însuşi din guvern, dar influenţa sa va fi mare, deoarece continuă să conducă Partidul Libertăţii din parlament. Wilders, care a fost condamnat pentru discriminare după ce a insultat marocanii la un miting de campanie în 2014, a reuşit să încheie un acord de coaliţie cu alte trei partide conservatoare abia în mai, după ce a renunţat la încercarea sa de a deveni prim-ministru.
În schimb, cabinetul va fi condus de independentul Dick Schoof, care nu a fost niciodată ales, fiind un birocrat de carieră. El a condus agenţia olandeză de informaţii AIVD şi a fost înalt funcţionar la Ministerul Justiţiei.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Marţi, el a fost învestit în cadrul unei ceremonii desfăşurate în prezenţa regelui Willem-Alexander.
„Abia aştept să-mi încep activitatea în calitate de prim-ministru. Pentru o Ţară de Jos sigură şi justă, cu securitate de subzistenţă pentru toţi. Să ţinem sub control migraţia, să rămânem în discuţie, să facem alegeri şi să fim clari cu privire la acestea, iată pentru ce militez. Puteţi conta pe mine”, a scris pe X noul premier.
Schoof a fost propus în cele din urmă ca premier pentru a atenua îngrijorările legate de retorica anti-islam a lui Wilders în rândul principalilor săi parteneri de coaliţie, VVD al premierului demisionar Mark Rutte şi NSC, partid centrist.
Dar Wilders, care trăieşte de 20 de ani în condiţii stricte de securitate din cauza ameninţărilor cu moartea primite dinspre mediile islamiste, a declarat că nu îşi va schimba tonul şi, săptămâna trecută, le-a spus celor 1,4 milioane de adepţi ai săi de pe platforma X că el consideră în continuare islamul drept o „religie josnică, violentă şi plină de ură”.
El a ales persoane de linie dură din partidul său pentru a-l reprezenta în cabinet, inclusiv câţiva care au afirmat în trecut că guvernul lucrează activ la înlocuirea populaţiei olandeze cu imigranţi.
Provocările noului guvern
Viitorul guvern va trebui să respecte însă acordul la care au ajuns cele patru partide ce îl formează, care vizează o limitare a imigraţiei şi excepţii de la normele UE privind azilul şi mediul. Schoof şi echipa sa sunt aşteptaţi să prezinte planuri detaliate până în septembrie. Aceştia nu vor avea prea mult spaţiu de manevră, deoarece a cincea cea mai mare economie din Zona Euro şi-a încheiat anul trecut puternicul boom post-pandemic printr-o recesiune.
Şomajul ar urma să rămână relativ scăzut, dar se preconizează că acordul de coaliţie va duce deficitul bugetar al guvernului aproape de limita maximă de 3% prevăzută de UE.
Noul guvern va fi primul din 2010 fără Mark Rutte, care va deveni secretar general al NATO în octombrie. Cel mai longeviv prim-ministru olandez şi-a încheiat mandatul duminică printr-un discurs televizat, în care a subliniat nevoia de cooperare. „Ţările de Jos au o tradiţie unică de compromis şi de asumare a responsabilităţii şi este important să păstrăm această tradiţie”, a spus el din biroul său deja eliberat. „Împreună suntem mai puternici decât singuri”, a subliniat el.
Cine sunt noii miniștri și de ce îngrijorează
Învestit marţi, noul cabinet olandez al prim-ministrului Dick Schoof ridică însă unele îngrijorări.
Ministrul ajutorului pentru dezvoltare a susţinut că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să fie abolit, ministrul azilului şi imigraţiei s-a referit la „înlocuirea populaţiei”, iar ministrul locuinţelor a fost un militant vocal împotriva lockdown-ului din pandemie.
Partenerii de coaliţie au încă semne de întrebare cu privire la adecvarea unor membri ai cabinetului în noile lor posturi, determinându-i pe doi dintre ei să promită parlamentarilor că se vor comporta diferit în guvern.
Wilders a insistat săptămâna trecută că persoanele desemnate de el în guvern sunt „din ce în ce mai populare. Ei vorbesc limba bărbatului şi a femeii de pe stradă. Sunt foarte mândru de ei”, a adăugat Wilders. Însă liderul antiislam a fost nevoit să renunţe la alegerea iniţială a PVV pentru funcţia de ministru al imigraţiei, Gidi Markuszower, după ce „au apărut probleme” în timpul verificării de rutină în materie de securitate, ceea ce „putea fi problematic” pentru numirea sa. Markuszower, care a fost arestat cândva pentru port ilegal de armă (acuzaţiile au fost ulterior retrase) şi a calificat politica olandeză în materie de imigraţie drept „o crimă masivă împotriva poporului”, şi-a retras candidatura la parlamentare din partea PVV în 2010, după ce serviciul de securitate l-ar fi desemnat drept un „risc pentru integritatea naţională”.
La rândul său, înlocuitoarea lui Markuszower, Marjolein Faber, nu a avut nici ea cea mai uşoară confirmare. Fost senator PVV, ea şi-a retras săptămâna trecută utilizarea, în timpul unei dezbateri din camera superioară, a termenului „înlocuirea populaţiei”, spunând că recunoaşte că cuvântul omvolking are „conotaţii teribile”. Cu toate acestea, ea a declarat în faţa unei comisii parlamentare care chestiona viitorii miniştri că „realitatea este că demografia Ţărilor de Jos se schimbă” şi că este „foarte legitim să ai mari îngrijorări în această privinţă”. „Aşa cum am avut şi eu. Dar cuvântul pe care l-am folosit a fost nepotrivit”, a adăugat ea.
Faber este, de asemenea, celebră pentru faptul că a refuzat mult timp să şteargă un tweet din 2019 în care spunea că „surse de încredere” i-au spus că suspectul într-un atac cu cuţitul din oraşul nordic Groningen avea „un aspect nord-african”, chiar şi după ce cele trei victime au spus că era alb. Ea a recunoscut în cele din urmă în faţa comisiei parlamentare, luna trecută, că tweet-ul a fost incorect.
Faber a afirmat, de asemenea, că, deşi clima se poate schimba, oamenii nu sunt responsabili, iar încălzirea globală se datorează „activităţii Soarelui”.
Noul lider al VVD, Dilan Yeşilgöz, a criticat la începutul acestei luni în special numirea lui Faber, afirmând că viitorul ministru este „un candidat controversat” al cărui „ton şi atitudine” ar putea însemna că nu este potrivită pentru această funcţie.
Reinette Klever, aleasa lui Wilders pentru comerţ exterior şi ajutor pentru dezvoltare, a avut, de asemenea, menţiuni despre omvolking, un termen din era nazistă adoptat şi folosit acum de extrema dreaptă pentru a semnifica înlocuirea planificată a populaţiei albe „native” cu migranţi. Klever - care în 2016 a cerut ca întregul buget olandez pentru asistență să fie eliminat - a anunţat săptămâna trecută că se retrage din consiliul de administraţie al Ongehoord Nederland (Olanda Neauzită), o televiziune de extremă dreapta care a fost amendată în 2022 pentru diseminarea de ştiri false.
Între timp, Fleur Agema, ministrul sănătăţii şi viceprim-ministru al PVV, a pledat în favoarea reducerii termenelor limită pentru avorturi.
Ministrul economiei, Dirk Beljaarts, lider al extremei drepte, fost director de hotel şi consul onorific al Budapestei în Ţările de Jos, a fost nevoit să renunţe la paşaportul său maghiar, întrucât Wilders se opune dublei cetăţenii pentru deţinătorii de funcţii înalte.
Noul ministru al locuinţelor, Mona Keijzer, s-a alăturat BBB după ce a făcut parte din Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD) al fostului prim-ministru Mark Rutte. Plecarea s-a produs după ce a fost demisă din funcţia de ministru pentru că a criticat public regulile Covid. Ea a declarat luna trecută, în cadrul unui talk-show, că „ura faţă de evrei este aproape parte a culturii islamice”. Criticată de ceilalţi invitaţi, Keijzer a adăugat că „nu se referea la toţi musulmanii”. În ciuda unei plângeri legale din partea grupurilor musulmane pentru incitare la ură, ea şi-a menţinut afirmaţia iniţială, spunând că „mai multe studii” au demonstrat-o.
Editor : A.C.
