Ray Nagin, primarul oraşului New Orleans de la acea vreme, anunța: „Toţi localnicii trebuie să evacueze de urgenţă oraşul New Orleans.” Acesta era semnalul de alarmă dat de primarul oraşului, cu zece ani în urmă. Uraganul Katrina avea să lovească plin de furie.
Dezastrul a început la 8 şi jumătate dimineaţa. Puhoaiele formate de vijelie au rupt un dig. Efectul de domino a fost catastrofal. Toate stăvilarele de apărare au cedat. Valurile înalte cât o casă cu două etaje au măturat tot ce întâlnit în cale. Zeci de mii de oameni au fost luaţi prin surprindere de şuvoaie. Nu au apucat să fugă din calea uraganului sau nu au vrut.
Disperaţi, oamenii rămaşi prizonierii apelor făceau semne disperate Pazei de Coastă, singura care îi putea salva, cu elicopterul. Peste 17.000 de suflete au fost scoase din mijlocul puhoaielor.
Sinistraţii s-au refugiat pe un stadion uriaş, care a devenit casa lor pentru următoarele zile.
Situaţia era disperată însă doar pentru sinistraţi. Preşedintele de la acea vreme, George W. Bush, era mulţumit de situaţie. A fost extrem de criticat pentru că a survolat zona devastată abia la două zile de la ruperea digurilor şi că a vizitat regiunea calamitată după alte câteva zile.
New Orleans a fost cel mai afectat oraş, dar Katrina a făcut ravagii în patru state americane: Louisiana, Mississippi, Alabama şi Florida. În total, un milion de oameni au fost evacuaţi şi mulţi nu s-au mai întors. Cel puţin la New Orleans, majoritatea localnicilor au venit în zonă după ce metropola a fost refăcută. Oraşul are un sistem nou de prevenire a inundaţiilor, în valoare de 14 miliarde şi jumătate de dolari, dar nici acesta nu ar face faţă unui uragan puternic, spun experţii.