Totul, după ce vineri, alte şase persoane au murit, iar peste 90 au fost rănite în urma a patru atentate care au zguduit Cairo. Atacurile sporesc tensiunea, în contextul în care susţinătorii fostului preşedinte Mohamed Morsi fac apel la manifestaţii de amploare. Pe de altă parte, armata, care l-a înlăturat de la putere pe fostul lider pro-islamist, încă se bucură de un larg sprijin în rândul populaţiei.
La trei ani de la izbucnirea revoluţiei care l-a îndepărtat de la putere pe Hosni Mubarak, zeci de mii de oameni au ieşit din nou în simbolica Piaţă Tahrir din Cairo. Aniversarea s-a transformat şi de această dată într-un nou miting de susţinere a armatei care în urmă cu şapte luni îl înlătura de la putere pe fostul preşedinte pro-islamist Mohamed Morsi. Aniversarea a fost marcată şi de violenţe.
În cei trei ani care au trecut de la prima ieşire în stradă a egiptenilor pentru a protesta faţă de guvernarea coruptă şi autoritară a lui Hosni Mubarak, ţara a trecut din criză în criză.
„Trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce am cerut în revoluţie, dar nu am obţinut. Pâine, libertate, justiţie naţională şi demnitate umană au fost principiile noastre, însă nu am făcut îndeajuns pentru a ne îndeplini obiectivele”, spune activistul Ahmed Naguib.
Primului preşedinte al Egiptului liber, Mohamed Morsi şi guvernului format din Frăţia Musulmană nu le-a luat mult timp să dezamăgească egiptenii. Liderul de la Cairo a încălcat valorile revoluţiei din 2011 şi a condus ţara într-un mod dictatorial. Noua constituţie şi lipsa reformelor economice promise i-a determinat pe egipteni să iasă din nou în stradă.
La sfârşitul lunii iunie 2013, peste 14 milioane de egipteni au cerut demisia lui Mohamed Morsi şi dizolvarea guvernului pro-islamist. Armata a înclinat balanţa în favoarea opoziţiei.
Nu a fost însă o perioadă liniştită. Mohamed Morsi este judecat pentru trei capete de acuzare şi este închis, în timp ce Frăţia Musulmană a fost declarată grupare teroristă. Egiptenii au votat de curând o nouă constituţie, în baza căreia va fi ales preşedintele. Şeful armatei ţinteşte acest post, într-o ţară puternic divizată. Unii cred că el ar fi singurul capabil să scoată ţara din criză.