„Construim avioane cum lumea nu a mai văzut. Asta facem”, se spune într-o reclamă pe care gigantul aeronautic Northrop Grumman a difuzat-o în timpul Super Bowl, finala campionatului de fotbal american. Rareori se întâmplă ca o companie militară să îşi promoveze produsele în faţa publicului larg. Americanii de rând nu îşi cumpără bombardiere. Însă cumpără Pentagonul pentru ei.
Northrop este compania care a produs legendarul bombardier B-2 Spirit. În curând, B-2 va fi casat şi tot Northrop vrea să dezvolte şi să producă avionul care îi va lua locul. Însă în cursa pentru viitoarea generaţie de bombardiere invizibile americane compania are un adversar redutabil: asocierea dintre Boeing şi Lockheed Martin.
Contractul nu va fi câştigat în urma unei licitaţii, ci prin negociere directă cu Pentagonul, dar şi cu politicienii de la Washington. Iar principalul criteriu în urma căruia va fi desemnată compania câştigătoare s-ar putea să nu fie nici preţul cel mai mic, nici calitatea avionului, ci numărul de locuri de muncă generate de proiect.
Viitorul bombardier invizibil american ar urma să fie dezvoltat în California, un stat unde industria aeronautică militară nu mai este cum era cândva. Dacă cel care va câştiga contractul va genera suficiente locuri de muncă acolo, ar putea avea parte de clemenţă dacă va depăşi bugetul alocat iniţial. Pentagonul estimează că programul de dezvoltare a noului bombardier invizibil care va înlocui avioanele B-2 va costa 50 de miliarde de dolari.
Însă programul de dezvoltare a avionului de vânătoare F-35, un alt aparat de zbor esenţial pentru Statele Unite, dar şi pentru aliaţii americanilor din NATO, arată că, de fapt, la mijloc este vorba de mult mai mulţi bani.
Şi F-35, dezvoltat de Lockheed Martin, a avut un buget de dezvoltare, tot de aproximativ 50 de miliarde de dolari. Însă achiziţia avioanelor şi întreţinerea lor timp de 55 de ani ridică la nu mai puţin de 1.500 de miliarde de dolari factura totală plătită de Pentagon din taxele colectate de la mai multe generaţii de contribuabili.
Iar preţul de achiziţie al fiecărui avion în parte a crescut de la an la an, în timp ce introducerea avionului în dotarea forţelor aeriene a tot întârziat din cauza unor probleme tehnice.
Durata de viaţă a avioanelor militare s-a prelungit enorm în ultimele decenii.
Compania care va câştiga un contract precum cel al viitorului bombardier invizibil ştie că timp de jumătate de secol va avea încasările asigurate. Iar cine pierde contractul ştie că va trebui să aştepte câteva decenii pentru o nouă oportunitate la fel de mare.