De zeci de ani, locuitorii unui sat din Coreea de Sud se bucură de avantaje de care ceilalţi conaţionali nu au parte. Bărbații sunt scutiți de serviciul militar obligatoriu, iar cele 46 de gospodări au reduceri fiscale speciale, scrie The New York Times.
Acestea sunt recompensele pentru cei 188 de oameni care locuiesc într-unul dintre cele mai înfiorătoare locuri de pe pământ. Taesung, „satul libertăţii”, este singurul loc populat de civili din interiorul Zonei Demilitarizate intercoreene, pe partea Sudului.
În ultimele săptămâni, în sat, principalul operator de telefonie mobilă din Coreea de Sud, KT Corp., a instalat rețeaua de comunicații ultrarapide 5G, fiind unul dintre primele astfel de sisteme instalate în Sud.
„Asta este mult mai util decât propriii mei copii care locuiesc afară”, a declarat Go Geum-sik, o localnică în vârstă de 73 de ani. „Afară” - aşa se referă sătenii la lumea care se întinde dincolo de graniţele satului lor.
Cu serviciul 5G, femeia poate apăsa un singur buton care să-l alerteze pe primar, precum şi centrul comunitar, dacă ea sau soţul său se simt rău. „Nu e nevoie să sunăm la 911 deoarece ei nu pot intra aici”.
Aproape toți sătenii, pe o rază de 4 kilometri din jurul zonei comune de siguranță, au fost evacuați, excepție făcând locuitorii din satul Taesung, în Sud, și Kijong, în Nord. Însă, comunicarea între cele două sate este interzisă, în ciuda proximității lor. Astfel, multe familii au fost separate, cum este și cazul lui Park Pil-seon, în vârstă de 82 de ani, al cărui frate mai mare locuiește în Kijong.
În perioada postbelică, Taesung și Kijong au devenit pioni într-un război de propagandă între cele două state, ambele părți investind în propriul model pentru a se lăuda cu virtuțile sistemelor politice respective. Astăzi, Kijong este, în cea mai mare parte, un sat părăsit, potrivit soldaților din Coreea de Sud. În schimb, în Taesung, autoritățile încearcă să mențină satul populat.
În Taesung nu există spitale, magazine, restaurante sau săli de sport. Iar dacă cineva vrea să-și invite un prieten din afara DMZ, trebuie să solicite o aprobare cu două săptămâni înainte, iar soldații îi escortează pe toți vizitatorii. Un singur autobuz vine în sat de patru ori pe zi.
„Transportul în comun este o mare bătaie de cap, mai ales dacă nu știi să conduci, cum este și cazul meu”, a declarat o localnică.
Înainte de instalarea tehnologiei 5G, fermierii erau nevoiți să fie escortați pentru a folosi o pompă de apă. Acum o pot face din casele lor printr-o aplicație pe smartphone. Cu aceeași aplicație pot controla și sistemul de irigații.
Ani de zile, femeile au vrut să facă cursuri de yoga, dar instructorii nu doreau să ajungă în acest sat. Acum, lecțiile de yoga sunt transmise pe ecranele dintr-un centru comunitar. La singura școală din sat, elevii se pot juca online.
Un fost ofițer militar din Statele Unite, care a luptat în războiul din Coreea și a rămas pentru a pune în aplicare armistițiul, predă ore de engleză de două ori pe săptămână.
„Sperăm că atunci când copiii vor crește, vor avea câteva amintiri bune despre noi”, a declarat colonelul Sean Morrow.
Locuitorii din DMZ sunt, adesea, martori ai tensiunilor intercoreene. În urmă cu câteva decenii, sătenii au găsit mine rătăcite din război sau au avut confruntări cu soldații nord-coreeni, existând și cazuri de răpiri.
Editor: I. I.
