Încetinirea fenomenului de îngheț în regiunile arctice ar putea duce la dispariția urșilor polari. Formarea maselor de gheață întârzie iarna aceasta, ceea ce înseamnă că ursoaicele polare au probleme în a-și găsi bârloguri în care să își aducă puii pe lume, scrie The Guardian.
Biologii se tem că acest fenomen ar putea duce la dispariția acestei specii. Apele din jurul regiunii Svalbard, un arhipelag situat între Norvegia și Polul Nord, au înghețat doar pe jumătate decât ar fi normal în această perioadă. Potrivit Norwegian Ice Service, suprafața de gheață este cea mai mică din istorie, de când au început măsurătorile.
Și în Marea Barents sunt înregistrate temperaturi anormal de mari. Oamenii de știință spun că aceste schimbări cauzate de încălzirea globală pun în pericol existența mamiferelor care depind de stratul gros de gheață. Printre aceste animale se numără focile, urșii polari sau delfinii albi.
„Restructurăm un întreg sistem. Gheața de pe mare este ca solul pentru pădure. Fără acest strat de gheață vom avea un ecosistem, însă el nu va include urșii polari și multe alte specii”, avertizează Andrew Derocher, un om de știință care a studiat urșii timp de 35 de ani.
„Regiunea Svalbard s-a încălzit dramatic de mult în ultimii ani. Dispariția urșilor polari ar putea fi prima consecință a acestui fapt”, a continuat el.
Svalbard este una dintre cele 19 regiuni din zona Arctică în care sunt întâlniți urșii polari și numără în jur de 2.500 de exemplare.
Pentru că stratul de gheață se formează mai lent, urșii trebuie să aștepte mai mult timp pentru a vâna foci, ceea ce înseamnă că ratează sezonul de hrănire de toamnă, un moment-cheie pentru ei, întrucât acum acumulează stratul de grăsime necesar.
De asemenea, aceasta este perioada în care ursoaicele gestante își găsesc bârloguri pentru a-și aduce puii pe lume. „Dacă gheața nu se va forma în următoarele săptămâni, femelele gestante vor fi nevoite să înoate”, avertizează omul de știință, explicând că înotul consumă de cinci ori mai multă energie și le reduce procentajul de grăsime din corp urșilor. Fără grăsime, ursoaicele nu mai pot produce laptele necesar hrănirii puilor.
O altă cercetare a arătat că, între 1993 și 2017, ursoaicele polare au scăzut în greutate îngrijorător de mult:
„În anul 2000 nu ne-am fi putut imagina că în Svalbard nu ar putea fi gheață în perioada asta. Dacă fenomenul continuă, vom ajunge în punctul în care urșilor polari le va fi aproape imposibil să se mai reproducă. Dacă gheața dispare, vor dispărea și urșii”.
Oamenii de știință estimează că în anul 2040 zona Arctică va fi complet lipsită de gheață.