22 martie 2016. Trei explozii teroriste au ucis 32 de persoane şi au rănit peste 300. Una dintre ţintele teroriştilor a fost staţia de metrou Maelbeek. Martor la scenele de groază de după atacuri a for un român care locuieşte în clădirea de lângă staţie.
„Am coborât. Din gura metroului ieşea un fum foarte puternic. Am zis să sunăm la poliţie şi în momentul în care am zis că sunăm au început să iasă oamenii răniţi, plini de sânge, arşi, negri de fum. Am început să ajutăm pe cine puteam, cum am putut. Cu apă, cu cârpe cu prosoape umede,” povestește Gheorghiţă Chirilă, român stabilit la Bruxelles.
Clădirea a devenit repede punct de prim ajutor pentru zeci de răniţi.
„Pe mulţi i-am băgat în sala de mese de la noi pentru că era spaţiul mai mare. După aceea i-am dus în sala de şedinţe pe câţiva. Un film de groază în realitate am văzut,” adaugă Gheorghiţă Chirilă.
Staţia de metrou Maelbeek este acum loc de pelerinaj pentru toţi cei care vor să aprindă o lumânare în memoria victimelor din 22 martie. Anton Schurmans este printre cei care ar fi putut să fie în vagonul morţii, dar a avut noroc.
„În zilele ploioase merg întodeauna cu metroul, iar în ziua aceea (n.r. ziua atentatelor) era puţin înnorat şi mă îndreptam spre metrou. În ultimul moment m-am gândit că totuşi ar fi mai bine dacă aş merge pe jos,” spune Anton Schuurmans.
Oamenii refuză să se lase stăpâniţi de frică.
„Trebuie să mergem înainte, să avem o viaţă normală. Acesta este mesajul pe care trebuie să îl dăm teroriştilor. Nu ne va fi frică şi nu vom renunţa la vieţile noastre,” mai spune Anton Schuurmans.
După atentante, autorităţile au întărit paza la instituţiile europene şi nu numai, patrule de militari înarmaţi patrulează pe străzi şi pe peroanele de metrou.
Poate pentru români pare nefiresc să vezi militari înarmati printre oameni pe străzile Bruxelles-ului, sau să vezi camioane militare la câţiva paşi de instituţiile europene. Pentru belgieni, toate acestea îi fac să se simtă mai în siguranţă.
„Pentru mine nu e înspământător. Din contră, mă simt mai în siguranţă dacă armata e pe stradă,” zice Pablo, stdudent.
Irene este din Spania, iar de doi ani studiază la Bruxelles. Atentatele nu o sperie.
„Am fost speriată în primele două trei zile, dar până la urmă mi-am dat seama că trebuie să imi trăiesc viaţa ca înainte. Fără frică. În continuare merg cu metroul şi ies cu prietenii mei,” zice Irene, studenta din Spania.