Evoluția cotațiilor la țiței este în total contrast cu tabloul geopolitic, pigmentat cu tensiuni și conflicte în Orientul Mijlociu și la granița Rusiei. Există ceva îngrijorări în privința cererii, mai ales că, astăzi, China a raportat un ritm slab al industriei, dar motivele trebuie căutate în celălălt capăt, la ofertă, unde este abundență.
Statele Unite scot țiței din rezervă, iar Arabia Saudită a urcat producția brusc, în iulie, la 10 milioane de barili, chiar dacă nu era o problemă cu livrările. Sunt semne ale unei acțiuni concerate a celor doi vechi aliați.
În ultimele două luni cotația barilului de petrol s-a redus cu circa 10%, atât la Londra cât și la New York. Experții susțin că o scădere de 10-12 dolari aduce o pierdere de 37-40 de miliarde de dolari în veniturile Rusiei din exportul de petrol și gaze, evident, dacă noile cotații se mențin pe termen lung. Și lucrurile pot fi oi mai complicate. Stabilizarea cotațiilor Brent sub 101 dolari pe perioade lungi înseamnă deficit pentru bugetul guvernului de la Moscova, care este alimentat 70% din taxele impuse la exportul de petrol și gaze.
Și Arabia Saudită pierde venituri atunci când prețul țițeiului scade, însă are marjă de manevră. Doar barilul la 90 de dolari aprinde becul roșu la Riad.
Saudiții pot sprijini politica americană de a drena bugetul Rusiei de bani, însă cer favoruri la schimb, cel mai probabil legate de conflictul cu jihadiștii din Irak și Siria. Foarte jos nu poate însă să meargă doeoarce și această țară depinde de veniturile din petrolm, care îi alimentează măsurile sociale, instrumente de evitare a conflictelor și a extremismului.
Valdimir Putin declara în trecut că Rusia poate rezista și la un baril de petrol de 85 de dolari, însă deja se simt efecte. În Rusia se discută de introducerea unei taxe indirecte pe vânzari și chiar de accize la carburanți pentru a acoperi golul lăsat de veniturile în scădere din taxele de export.
Lovirea Rusiei prin petrol a fost sugerată de miliardarul George Soros. Nu e o idee originală. A mai fost folosită, sau cel puțin a avut același efect asupra Moscovei în anii 80. Spre finalul războiului rece ar fi existat o înțelegere între Statele Unite și Arabia Saudită pentru a pedepsi URSS-ul. În 1985, saudiții au crescut producția zilnică de la 2 milioane de barili la zece milioane în doar șase luni și au menționut-o la un nivel ridicat. Cotațiile s-au prăbușit de la 32 de dolari la 10 dolari. Uniunea Sovietică pierdea 20 de miliarde de dolari din venituri, rubla se deprecia, iar visteria era goală. A fost unul dintre instrumentele folosite în lupta celor două blocuri care a dus în final la prăbușirea comunismului.
Nu există documente despre o asemenea înțelegere, chiar există speculații că de fapt Arabia Saudită ar fi avut atunci o luptă cu ceilalți membri OPEC, însă efectul a existat - URSS a fost stoarsă de resursele financiare, ceea ce i-a grăbit sfârșitul.