ACTUALIZARE 12.33. Președintele Franței, Francois Hollande, s-a întâlnit, astăzi, cu membrii forţelor de securitate implicaţi în Operaţiunea Santinela, declanşată imediat după atacurile din ianuarie 2015. El a ținut un discurs în fața celor care au participat la acţiunea împotriva atacatorilor.
Pe 7 ianuarie 2015, într-o zi de miercuri, redacţia săptămânalului Charlie Hebdo se reunise pentru prima oară în acel an. Şedinţa a fost întreruptă brusc de un strigăt. "Allah e mare!", s-a auzit în toate birourile. Imediat au început rafalele de armă automată.
Laurent Léger, jurnalist Charlie Hebdo: „Am văzut un bărbat purtând cagulă, am văzut mult sânge, am văzut jumătate din redacţie la pământ”.
11 oameni au fost ucişi de fraţii Said şi Cherif Kouachi. Coşmarul era abia la început. După carnagiul din redacţie, atacatorii au fugit din clădire unde au ucis un poliţist. Când au ajuns în stradă, au dechis focul asupra primilor poliţişti de la faţa locului.
Teroriştii şi-au continuat apoi drumul cu o maşină, cu care au mers doar câteva sute de metri.
Jean Molins, procurorul Parisului: „A avut loc un al treilea schimb de focuri cu o patrulă de poliţie, în timpul căruia unul dintre poliţişti a fost lovit de gloanţe, apoi ucis cu sânge rece”.
Poliţiştii au pornit în căutarea acestora.
Atacatorii scapă şi poliţia intră în stare de alertă. Sute de jandarmi şi membri ai trupelor speciale pornesc în căutarea lor şi mai multe raiduri au loc aici, la Reims, la 130 de kilometri de Paris.
Căutarea a continuat a doua zi în afara Parisului, în timp ce în capitala Franţei avea loc o altă crimă. Amedy Coulibaly, un al treilea terorist aflat în legătură cu fraţii Kouachi, ucidea o poliţistă.
Amedy Coulibaly, atacatorul din Vincennes: „Frații mei, suntem o echipă, împărțită în două. Ei s-au ocupat de Charlie Hebdo, eu - puţin de poliție. Am făcut lucrurile puţin împreună, puţin separat, pentru un impact mai mare”.
În paralel, mii de poliţişti îi căutau pe fraţii Kouachi. Ei s-au refugiat într-o tipografie din localitatea Dammartin-en-Goële, unde au luat ostatici mai mulţi angajaţi.
În acest timp, la 45 de kilometri distanţă, izbucnea o nouă criză. La periferia Parisului, Amedy Coulibaly se închidea într-un magazin evreiesc împreună cu mai mulţi clienţi.
Gael Fabiano, poliţist: „Individul a intrat imediat în magazin şi a început să tragă cu arma Kalaşnikov. Suntem într-o adevărată stare de război, nu am mai văzut astfel de evenimente de 40 de ani”.
Realizând că între Coulibaly şi fraţii Kouachi există o legătură, trupele speciale au decis să intervină simultan, în ambele locuri. Pentru patru dintre ostaticii, asaltul a venit prea târziu. Au fost ucişi de Coulibaly, ciuruit la rândul său de 40 de gloanţe ale forţelor speciale.
Într-o dovadă impresionantă de solidaritate, patru milioane de francezi au ieşit în stradă pe 11 ianuarie 2015 în memoria victimelor atentatelor. A fost cea mai mare manifestaţie publică din istoria ţării, la care au participat 43 de şefi de stat şi de guvern.
Şi, deşi ei au promis că vor face tot posibilul pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple, pe 13 noiembrie 2015, nouă terorişti loveau în inima Parisului şi ucideau 130 de oameni.