PAȘAPORT DIPLOMATIC | Țara în care securitatea a devenit un mod de viață
Atacurile teroriste din ultima vreme din Europa au dus la multe comentarii despre calitatea serviciilor de apărare ale statelor care au fost atacate. În Orientul Mijlociu, în schimb, instabilitatea este o stare de fapt obişnuită. Ce faci când eşti înconjurat de conflicte şi grupări teroriste şi când la rândul tău eşti considerat agresor? Ai o singură soluţie, să devii foarte bun la apărare. Israelul este un exemplu de ţară unde securitatea a devenit stil de viaţă.
Conflicte de durată, victime, atacuri teroriste, națiuni care nu au încredere unele în altele, sărăcie lucie sau dimpotrivă, exces de bogăție. Este greu să definești Orientul Mijlociu, pentru că înseamnă cu mult mai mult decât ceea ce am enumerat mai devreme. Există însă o preocupare comună pentru țările de aici: securitatea. Bineînțeles, toate statele lumii vor să fie sigure și să nu aibă probleme care să le amenințe stabilitatea. Dar când trăiești într-o zonă în care orice pas înseamnă pericol, preocuparea pentru siguranță devine stil de viață.
Granița de nord-est a Israelului, cu Liban și Siria, înseamnă și frontiera cu Hezbollah, ISIS și Jabhat al Nusra.
„În faţa noastră este Fâşia Gaza. Suntem la aproximativ 600 de metri de gard. Aceasta este partea israeliană şi partea cu teren agricol este cea palestiniană. Maşinile pe care le vedeţi sunt militare, fac tot felul de verificări tehnice pe teren, vă explic mai târziu despre ce este vorba. Dar ce mai puteţi vedea este gardul care înconjoară această zonă. În dreapta este Askelon, încolo este Tel Aviv, în spatele nostru este oraşul Sderot, se vad clădirile, sunt destul de aproape, după cum puteţi vedea. Este doar un kilometru de la gardul care înconjoară Fâşia Gaza până la oraşul Sderot”, spune un soldat din Gaza.
La sud, Fâșia Gaza echivalează cu organizația teroristă Hamas, dar și salafiștii afiliați Frăției musulmane din Egipt.
„În zona în care suntem acum avem până la 15 secunde să ne adăpostim. Uneori, mortierele pe care le aruncă nu au niciun fel de semnal sonor. De aceea, tehnologia din lume, nu doar cea israeliană, nu este suficientă pentru rachetele de 120 de mm, iar palestinienii ştiu asta, Hamas ştie asta şi de aceea fac eforturi mari în ultima perioadă să îşi îmbunătăţească arsenalul constant”, spune un colonel în rezervă.
Când doi se ceartă, al treilea câștigă. Această regulă se aplică de fiecare dată. Până acum în conflictul israeliano-palestinian, început în secolul trecut, există un singur câștigător: terorismul. Starea permanentă de tensiune determinată de ocupația israeliană, dar și sărăcia îi fac pe tot mai mulți tineri palestinieni să cedeze și să ucidă israelieni la întâmplare. Și tot în acest caz se mai aplică o regulă nescrisă: luptătorii de eliberare ai unui popor sunt teroriști pentru alt popor. În timpul conflictului miliar dintre Israel și Hamas din 2014, echipa Pașaport diplomatic a fost în Gaza. Am întrebat atunci un reprezentant al organizației teroriste Hamas de ce continuă să atace Israelul dacă știu că singurul rezultat pe care îl vor obține este doar numărul mare de victime în rândul populației palestiniene. Răspunsul a fost: ca să știe că suntem aici.
Cum te aperi atunci când în jurul tău sunt războaie? Ce faci când în fiecare zi în orice loc din jur poate avea loc un atac terorist? Devii foarte bun la apărare.
Generalul Amikam Norkin, comandant al Forţelor Aeriene Israeliene: De la acordul Sykes Piccot, timp de 100 de ani, Orientul Mijlociu a fost destul de stabil, statele, graniţele şi aproape toate, mai puţin independenţa Israelului din 1948, au fost cam la fel. După Primăvara Arabă, toate s-au schimbat şi eu cred că Orientul Mijlociu nu va mai fi la fel. Siria nu va mai fi Siria, Irak nu va mai fi Irak, aşa cum erau. Sudan s-a împărţit în două state, Libia, sunt sigur că puteţi descrie situaţia din Libia chiar mai bine decât mine şi în acest moment, susţinem Iordania, credem că este un punct strategic pentru Irsael şi de asemenea am vrea să vedem un Egipt mai stabil, pentru că acordul de pace între Israel şi Egipt este un interes strategic pentru statul Israel.
Vreau să vă explic care este în momentul acesta conceptul de securitate al Israel, dar şi provocările cărora trebuie să le facă faţă din cauza Primăverii Arabe şi alte concluzii. În primul rând ar trebui să spun că geopolitica la nivel global s-a schimbat, sunt convins că înţelegeţi la ce mă refer, aşa că o să trec mai departe.
În al doilea rând sunt schimbările geopolitice regionale despre care tocmai am vorbit, în al treilea rând este vorba despre difuzarea cunoştinţelor. În urmă cu 10, 20 de ani, cunoştinţele erau la nivel de stat. Astăzi sunt la nivelul oamenilor. De exemplu, astăzi, o organizaţie teroristă poate să construiască şi să opereze rachete, lansatoare, UAV, tuneluri, atacuri cibernetice. Toate aceste capacităţi nu făceau parte din arsenalul organizaţiilor teroriste. Dar astăzi cunoştinţele sunt la îndemână şi toată lumea poate să facă aproape orice. Difuzarea puterii naţionale, cred că înţelegeţi la ce mă refer, şi forţa ca normă.
Obişnuiam să lucrăm cu state, cu armate, cu tabere, cu piste de aterizare, cu escadroane, cu forţe militare. Dar nu mai este aşa acum. Acum avem de a face cu organizaţii care îşi comandă forţele din interiorul cartierelor civile, care îşi ţin rachetele în casele civililor, în subsoluri şi au un set de reguli complet diferite. Puteţi vedea lucrurile acestea în Gaza, dar de asemenea şi în Irak sau Siria. Putem vedea că în fiecare săptămână sunt atacuri cu arme chimice în Siria, se folosesc arme chimice. Toate aceste activităţi nu făceau parte din vechile norme de război.
În ultimul rând vorbim despre puterile non-chinetice. Avem de a a face cu atacurile cyber pe de o parte şi cu BDS (n.r. aplicaţii de avertisment) pe de altă parte. Doar în ultimele 6 luni am construit un nou departament la nivelul ministerului nostru care se ocupă de legitimitatea militară, pentru că nu mai putem ignora acest aspect.
Schimbările regionale. Să ne uităm la hartă. Este harta cu care ne începem fiecare zi. Erau state, dar acum fiecare dintre steaguri reprezintă o organizaţie. Puteţi vedea steagul negru ISIS, puteţi vedea steaguri negre şi aici aproape în Sinai, grupări teroriste care aparţin ISIS şi de care trebuie să ne ocupăm. De asemenea, steaguri negre aproape de graniţa cu Iordania, şi dacă operaţiunile din Raqqa şi Mosul vor fi reuşite, vor împinge ISIS spre sud şi ar putea pune în pericol stabilitatea Iordaniei.
Vedem steaguri negre şi aici, pe înâlţimile Golan, aşa că pot spune că astăzi Israel are de luptat pe cinci fronturi: Liban, Siria, Iudeea şi Samaria, Gaza şi Peninsula Sinai. Fronturi diferite, scenarii diferite şi principala provocare pentru noi este ce să facem în primul rând. Cum putem să ne pregătim forţele, ce capabilităţi să dezvoltăm? Ce fel de avioane, ce fel de focoase, ce fel de servicii secrete, ce fel de comunicaţii. Pe fiecare dintre aceste fronturi sunt scenarii complet diferite şi nici n-am început încă să vorbesc despre Iran, unde ar putea fi un scenariu complet diferit.
Configurația granițelor din Orientul Mijlociu, va rămâne probabil aceeași și în următoare perioadă mare de timp. Se vor schimba sigur zonele de influență, în funcție de interesele națiunilor puternice ale lumii. Ca să supraviețuiești trebuie să devii un bun comunicator și mai ales să te adaptezi.
Generalul Amikam Norkin, comandant al Forţelor Aeriene Israeliene: Este pentru prima oară când avem o coaliţie care operează aproape de graniţa israeliană. Din 1948 nu a avut loc niciun fel de activitate comună lângă graniţa noastră. Deci, în ultimii câţiva ani, America a condus coaliţia pentru Irak şi Siria şi din octombrie anul trecut, 15 octombrie, ruşii sunt aici. Şi noi credem că sunt aici ca să rămână. Aşa că în fiecare dimineaţă, avioanele vesticilor zboară aproape de graniţa noastră de est, avioanele ruseşti zboară şi au misiuni aproape de graniţa noastră de nord, iar lucrurile acestea sunt complet noi pentru forţele de apărare israeliene. Dezvoltăm, să spunem, un sistem, de coordonare şi susţinere a acestor activităţi, dar în principal de cum să menţinem libertatea noastră de acţiune, pentru că nu vrem ca aceste activităţi să micşoreze raza noastră de acţiune.
Reţeaua de cooperare regională a Jihadul Salafist, reţeaua de teroare iraniană şi palestinienii, toate acestea sunt campanii de care trebuie să ne ocupăm în rutina noastră zilnică.
Cel mai avansat sistem de apărare aeriană este aici în Orientul Mijlociu, aici, în Siria. Deşi vorbim despre jumătate de milion de cetăţeni omorâţi, deşi nu este buget pentru administraţia siriană, îşi păstrează capabilităţile de apărare aeriană. Cumpără tot mai mult. Şi Rusia îi susţine cu echipamente mai avansate, deci noi suntem puşi în faţa acestor provocări zilnic.
Capacităţile de lovituri precise nu mai sunt rachete statistice, sunt rachete precise şi pentru un stat mic precum Israel, care are active strategice puţine, când ai în faţă o ameninţare ca aceasta, este ceva uriaş, pentru că dacă se folosesc doar câteva rachete se pot ataca aproape toate activele strategice de pe tot teritoriul israelian. Când vorbesc despre active strategice mă refer la staţii electrice, depozite de combustibil, autostrăzi, aeroporturi etc.
Securitatea la graniţe. Avem de a face cu teroare pe teren, teroare sub pământ, tunele şi avem de a face cu rachete. Populaţia israeliană este ameninţată de toate acestea. Şi suntem singurul stat care are un sistem de apărare aeriană cu răspuns imediat: Iron Dome, David's Sling şi Arrow. Şi acestea pentru că ameninţarea asupra populaţiei israeliene este de 24/7.
Cursa pentru înarmare. Poate ştiţi, dar în regiune în ultimii 3-5 ani, state din jurul nostru s-au înarmat cu arme în valoare de 200 de miliarde de dolari. Şi o parte dintre aceste capacităţi nu sunt de folosit împotriva terorismului. Când cumperi F16 nu o faci pentru a lupta împotriva organizaţiilor teroriste. Când cumperi submarine, nu sunt împotriva grupărilor teroriste.
Ameninţările viitoare din partea Iranului - şi înţeleg că în următorii 5-10 ani industria militară iraniană va avea un buget foarte mare şi acest lucru reprezintă o ameninţare uriaşă pentru Israel. Sunt mai puţin de 15 de ţinte care dacă ar fi atacate, ne-am putea trezi într-o situaţie foarte complicată.
În orice situaţie care pare fără ieşire sunt şi oportunităţi pentru cei care ştiu să îşi ţină ochii larg deschişi. Şi este bine să te pregăteşti în fiecare zi pentru viitor.
Generalul Amikam Norkin, comandant al Forţelor Aeriene Israeliene: Jihadul global, să spunem că putem reduce accesul la capabilităţi pentru cei implicaţi în jihadul global. Nu există nicio ameninţare militară din partea unui stat. Este o creştere a interesului comun al populaţiei din zonă, împotriva inamicilor, statele sunite, energia ar putea fi de asemenea un punct comun, dacă discutăm despre gazele naturale de pildă. Situaţia din momentul de faţă ne pune în faţa ameninţărilor, dar şi a oportunităţilor.
Colaborarea şi cooperarea cu SUA, cu statele europene, creşte, să spunem într-un ritm foarte susţinut. Împărţim informaţii, capabilităţi, experienţa operaţională, ne pregătim împreună...avem multe operaţiuni şi exerciţii comune, ne vizităm reciproc, mai ales forţele aeriene şi maritime, dar şi restul forţelor armate.
Acum ruşii sunt acolo, iranienii îi susţin iar situaţia este o provocare pentru pactul pro-vest. Şi din păcate, noi credem că în sudul Siriei va creşte instabilitatea şi noi încercăm să evităm orice activitate teroristă care ar putea fi îndreptată împotriva Israel şi Iordania.
Războiul din Siria a transformat felul în care Israelul îşi priveşte vecinii arabi şi face tot ce poate ca să schimbe percepţia pe care aceştia o au asupra lui. În spitalele din zona de graniţă sunt trataţi pacienţi sirieni. După ce se vindecă, aceştia se întorc înapoi acasă.
Prof dr. Alexander Lerner, şef secţie ortopedie, spitalul Ziv: De trei ani jumătate tratăm aici pacienţi sirieni, până astăzi au fost mai mult de 620 copii şi adulţi. Cei mai mulţi dintre ei au suferit traume ortopedice. În alte războaie era mai mult vorba despre răni făcute de arme de foc. Astăzi vorbim despre explozii. Explozii şi plăgi prin împuşcare care afectează enorm ţesutul. Pacienţii ajung la graniţă răniţi şi sunt luaţi în primire de armată şi este o problemă, pentru că moral nu îi poţi abandona. Ambulanţele armatei îi aduc la spital, aici îi tratăm şi după tratament toţi pacienţii se întorc acasă, tot cu ambulanţele militare, de regulă seara. Pentru că este o zonă de conflict nu este deloc sigur să treci graniţa şi nu este sigur nici pentru aceşti pacienţi din Siria să fie văzuţi că se întorc din Israel. Aceasta este şi cauza pentru care nu vă lăsăm să îi filmaţi pe aceşti pacienţi.
Sursa: Digi24 TV
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
