Suedia e la un pas să devină paradisul pierdut

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Tot ce face Suedia e pus astăzi la grea încercare de criza refugiaţilor. Filosofia egalităţii pare să aibă efecte contrare în practică - 3 din patru imigranţi, oricare ar fi originea lor, nu reuşesc să găsească o slujbă full-time în primii opt ani de şedere în Suedia.

Paradoxal, e tocmai efectul sistemului care trebui să-i ajute. Câtă vreme cererea lor de azil e procesată, nu au voie să muncească - numai că procesul poate dura ani de zile şi mulţi rămân într-un blocaj legal. Când îl depăşesc, urmează un altul.

Salariile în Suedia sunt strict reglementate prin înţelegeri între sindicate şi companii, înţelegeri care se referă la aptitudini şi calificări clare. E o arhitectură de politici protecţioniste care le oferă cele mai înalte standarde de viaţă celor cu calificări înalte, însă cei fără sunt lăsaţi pe dinafară şi tocmai ei sunt cu adevărat vulnerabili financiar.

Aşa se face că mulţi dintre imigranţii veniţi în Suedia află că, dacă acasă se puteau trezi şi merge la serviciu, în Suedia lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Mai grav e că de aceştia depind foarte mulţi copii. O treime dintre cererile de azil se referă la persoane minore.

Politic, situaţia e vândută ca fiind o binecuvântare pentru o populaţie îmbătrânită, dar provocările sunt uriaşe mai ales în condiţiile în care familia medie de imigranţi are o educaţie mult sub cea a uneia suedeze, ceea ce implică nevoi uriaşe pentru integrare.

Bloomberg arată că în Malmoe, al treilea oraş al Suediei, valurile de refugiaţi au umflat brusc nevoile de investiţii în şcoli. Planul acum e ca pana in 2023 să se construiască 25 de şcoli noi la un preţ de circa 720 de milioane de dolari.

Suma ar mânca tot bugetul de investiţii, ceea ce înseamnă că nu mai rămâne nimic pentru reabilitarea de drumuri şi poduri de pildă. Pentru rezidenţi, e o pastilă greu de înghiţit. Din unghiul lor se vede incorectitudinea. Plătesc taxe de 60% din ce câştigă dar statul ajunge să le întoarcă tot mai puţine. Discrepanţa dintre cine plăteşte pentru statul social şi cine beneficiază de el devine şi mai evidentă în problema locuinţelor. Până la finele anului doar in Stockholm trebuie să se construiască o formă de cazare pentru 2.800 de nou sosiţi, doar că locuitorul de rând aşteaptă opt ani în medie pentru a găsi o locuinţă. Şi asta pentru că din dorinţa de a oferi cazare ieftină, nivelul chiriilor în capitală e controlat de stat. Neputând să închirieze decât foarte ieftin, investitorii în imobiliare sunt putini asa că nimeni nu are stimulente sa construiască clădiri noi. Ridicarea controalelor pe chirii ar rezolva problema, dar ar demonta statul social.

Economiştii cred că Suedia trebuie să se schimbe pentru a acoperi nevoile tuturor şi trebuie să o facă repede fiindcă deja sunt inegalităţi mari.

În ţara ospitabilităţii, locurile unde urmează să se construiască pavilioane pentru imigranţi sunt ţinute la secret de teama protestelor. Incendierile centrelor de refugiaţi şi violenţele asupra lor fac tot mai des prima pagina a ziarelor. Şi deja în scena politică, extremismul fierbe mocnit. Sondajele arată că popularitatea social democraţilor de la putere e aproape de minimul ultimilor 50 de ani. În creştere e însă susţinerea pentru Democraţii Suediei, un partid concentrat pe măsurile anti-imigranţi.