Foto: Gulliver/GettyImages
În Tanzania, familiile poligame dețin mai multe vite și lucrează mai mult teren decât cele monogame din aceleași sate, potrivit studiului care a implicat 3.500 de gospodării.
Nu a existat nici o dovadă că acei copii ai căror tați au avut mai mult de o soție ar fi fost mai puțin sănătoși sau mai înfometați decât cei din gospodăriile monogame.
„Copiii din gospodăriile poligame o duc fie mai bine, fie asemănător copiilor din gospodăriile monogame din aceleași sate”, a declarat conducătorul studiului David Lawson de la London School of Hygiene and Tropical Medicine, potrivit Agerpres.
Prima dintre soții, care tinde să conviețuiască cu soțul său, a avut o hrană în mod semnificativ mai bună și, de asemenea, un nivel mai mic al întârzierii în dezvoltarea copiiilor decât cel înregistrat la familiile monogame.
Copiii soțiilor luate mai târziu, care trăiesc de obicei în case separate, învecinate cu ale primei soții, au fost la fel de sănătoși ca și cei din familiile monogame, dar securitatea lor alimentară a fost ușor mai scăzută.
„Aceasta este o descoperire importantă deoarece avem acest limbaj puternic folosit de Națiunile Unite și de alții potrivit căruia poligamia este universal dăunătoare”, a spus Lawson.
Cei mai mulți vorbesc despre acest subiect fără a se baza pe dovezi, consideră cercetătorul care motivează astfel de ce a făcut apel la „sensibilitatea culturală”.
Poliginia se referă la sistemele de căsătorie în care bărbații pot avea mai multe soții, în timp ce poligamia înseamnă căsătoria cu mai mult de o soție sau un soț în același timp, amintește Thomson Reuters Foundation.
Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, spune că mariajele poligame ar trebui să fie descurajate și scoase în afara legii, deoarece acestea sunt nepotrivite și au un impact emoțional și financiar negativ asupra femeilor și copiilor rezultați din aceste căsătorii.
„Desigur, ne dorim îmbunătățirea statutului femeilor. Dar dacă doar schimbăm legile căsătoriei fără să abordăm tema poziției de bază a femeilor în societate, acestora li s-ar putea restrânge opțiunile, ceea ce ar putea fi în detrimentul lor”, a declarat Lawson.
Una din patru femei căsătorite din Tanzania în mediul rural trăiește în familii în care mai există cel puțin încă o soție, potrivit datelor guvernamentale.
Femeile Maasai intră de multe ori în căsătorii poligame cu bărbați mai bogați din comunitate, spre deosebire de femeile Meru, care trăiesc în zonele fertile de pe pantele muntoase din apropierea orașului Arusha și tind să fie mai bine educate și monogame.
„Poliginia poate fi potențial protectivă în cadrul configurațiilor culturale în care femeile nu au control direct asupra resurselor”, a spus Lawson.
De exemplu, sub obiceiul moștenirii obținute de o văduvă, femeile ai căror soți decedează, se recăsătoresc cu fratele în viață al celui decedat, care are deja una sau mai multe soții.
Este de așteptat ca el să asigure traiul văduvei care și-a piedut casa conjugală atunci când soțul ei a murit, deoarece în mod tradițional femeile nu pot moșteni terenuri.
„În contexte în care femeile sunt în imposibilitatea de a avea resurse proprii, poate fi în interesul lor strategic, în cadrul acestor limitări, să împartă un soț”, a mai explicat Lawson.
Studiul a fost publicat în revista 'Proceedings of the National Academy of Sciences'.