Deşi au trecut mai mult de trei zile de la asasinarea liderului opoziţiei ruse Boris Nemţov, în apropiere de Kremlin, nu există încă niciun indiciu despre autorul crimei, scrie Mediafax.
Dar indiferent cine este acuzat şi cine este cu adevărat responsabil, opoziţia rusă este încă prea slabă pentru a reprezenta o provocare pentru preşedintele Putin.
Intensificarea şi scăderea periodică a disidenţei politice este o tradiţie în Rusia, deşi grupurile care i se opun lui Putin sunt cam aceleaşi de la ascensiunea sa la putere.
Majoritatea grupurilor de opoziţie sunt divizate de ideologie şi de personalităţi, dar atunci când îşi pun divergenţele deoparte pentru a se uni împotriva Kremlinului, ca în 2011-2012 când Putin a revenit pentru un al treilea mandat de preşedinte, Guvernul rus este obligat să reacţioneze.
Opoziţia rusă este împărţită în două mari categorii, prima fiind reprezentată de partidele politice cu interese în Guvern. Partidul Comunist şi Partidul Liberal Democrat sunt cele mai cunoscute, ambele fiind prezente de zeci de ani pe scena politică.
Cele două formaţiuni au obţinut rezultate importante în alegerile legislative din 2011 împotriva partidului Rusia Unită al lui Putin. Dar de-a lungul mandatelor lui Putin, ambele partide au trecut periodic de la demonstraţii împotriva acestuia la cooperarea cu el.
A doua categorie de opoziţie a evoluat într-o mişcare generală anti-Putin care susţine diferite cauze: împotriva corupţiei, protecţia mediului, împotriva musulmanilor. Cei mai cunoscuţi lideri ai mişcării de protest sunt Aleksei Navalnîi, Boris Akunin şi Ksenia Sobceak.