RETROSPECTIVĂ 2015 | Anul în care terorismul a făcut 147 de victime în Franţa
Prima lovitură teroristă din Franţa a venit la doar şapte zile de la intrarea în noul an. S-a întâmplat într-o zi de miercuri, când redacţia săptămânalului "Charlie Hebdo" se reunise pentru prima oară în 2015. Era o atmosferă relaxată. Şedinţa de redacţie a fost întreruptă brusc de un strigăt. "Allah e mare!", s-a auzit în toata birourile. Imediat au început rafalele de armă automată.
„Am văzut un bărbat purtând cagulă, am văzut mult sânge, am văzut jumătate din redacţie la pământ,” îşi aminteşte Laurent Léger, jurnalist Charlie Hebdo.
11 oameni au fost ucişi de fraţii Said şi Cherif Kouachi. Coşmarul era abia la început. După carnagiul din redacţie, atacatorii au fugit din clădire. Când au ajuns în stradă, au dechis focul asupra primilor poliţişti de la faţa locului. Teroriştii şi-au continuat apoi drumul la volanul unei maşini, cu care au mers doar câteva sute de metri.
„A avut loc un al treilea schimb de focuri cu o patrulă de poliţie, în timpul căruia unul dintre poliţişti a fost lovit de gloanţe, apoi ucis cu sânge rece,” povesteşte Jean Molins, procurorul Parisului.
Luaţi prin suprindere de calmul și eficiența atacatorilor, poliţiştii au pornit în căutarea acestora.
Atacatorii scapă şi poliţia intră în stare de alertă. Sute de jandarmi şi membri ai trupelor speciale pornesc în căutarea lor şi mai multe raiduri au loc aici, la Reims, la 130 de kilometri de Paris.
Căutarea a continuat a doua zi în afara Parisului, în timp ce în capitala Franţei avea loc o altă crimă. Amedy Coulibaly, un al treilea terorist aflat în legătură cu fraţii Kouachi, ucidea o poliţistă.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
„Frații mei, suntem o echipă, împărțită în două. Ei s-au ocupat de Charlie Hebdo, eu - puţin de poliție. Am făcut lucrurile puţin împreună, puţin separat, pentru un impact mai mare,” spune Amedy Coulibaly, atacatorul din Vincennes.
În paralel, mii de poliţişti îi căutau pe fraţii Kouachi. Ei s-au refugiat într-o tipografie din localitatea Dammartin-en-Goële, unde au luat ostatici mai mulţi angajaţi.
În acest timp, la 45 de kilometri distanţă, izbucnea o nouă criză. La periferia Parisului, Amedy Coulibaly se închidea într-un magazin evreiesc împreună cu mai mulţi clienţi.
„Individul a intrat imediat în magazin şi a început să tragă cu arma Kalaşnikov. Suntem într-o adevărată stare de război, nu am mai văzut astfel de evenimente de 40 de ani,” spune Gael Fabiano, poliţist.
Realizând că între Coulibaly şi fraţii Kouachi există o legătură, trupele speciale au decis să intervină simultan, în ambele locuri. Pentru patru dintre ostaticii, asaltul a venit prea târziu. Au fost ucişi de Coulibaly, ciuruit la rândul său de 40 de gloanţe ale forţelor speciale.
Forţele speciale încearcă să intre în magazin. Atacatorul deschide focul. Forţele de ordine răspund la rândul lor din plin.
Lumea întreagă a privit uluită cum Franţa cădea victimă terorismului. Într-o dovadă impresionantă de solidaritate, patru milioane de francezi au ieşit în stradă în memoria celor morţi. A fost cea mai mare manifestaţie publică din istoria ţării, la care au participat 43 de şefi de stat şi de guvern.
Cu toţii au promis atunci că vor face tot posibilul pentru ca aşa ceva să nu se mai întâmple. Ironie cruntă a sorţii: pe 13 noiembrie, nouă terorişti loveau în inima Parisului şi ucideau 130 de oameni.
Coşmarul a început la ora locală 21:20, lângă Stade de France, unde se juca amicalul Franţa-Germania. Un bărbat care purta o vestă cu explozibil s-a aruncat în aer în afara arenei. A făcut o victimă, dar nimeni de pe stadion nu şi-a dat seama ce se întâmplă. 80 de mii de suporteri erau în acel moment în tribune. Printre ei, şi preşedintele Francois Hollande. În următoarea jumătate de oră, alte două atacuri sinucigaşe aveau loc în aceeaşi zonă.
Preşedintele a fost dus într-un loc sigur şi mulţi suporteri s-au adunat pe gazon. În timp ce exploziile se succedau la stadion, mai multe restaurante şi cafenele din centrul Parisului erau atacate de terorişti. Zeci de oameni, printre care şi doi români, au căzut sub ploaia de gloanţe.
Cel mai mare coşmar al autorităţilor din Hexagon prindea contur. Franţa era din nou ţinta teroriştilor, într-un atac coordonat şi fără precedent prin modul de operare. A urmat masacrul din sala de spectacole Bataclan, în timpul unui concert rock, la care asistau 1.500 de oameni.
Înarmaţi cu puşti Kalaşnikov, teroriştii au tras în plin în spectatori. Mărturiile sunt cutremurătoare. Supravieţuitorii vorbesc de execuţii sumare şi rafale de armă automată care au durat un sfert de oră.
„Am auzit exploziile şi prima mea reacţie a fost: "Asta face parte din spectacol". Apoi, am văzut oameni căzând. I-am văzut pe trei dintre ei (n.r. atacatori). E greu de descris modul în care împuşcau oameni. Cu sânge rece,” îşi aminteşte Gauthier, supravieţuitor al atacului.
La fel de terifiante sunt imaginile surprinse în afara sălii de spectacole. Până la intervenţia forţelor speciale, răniţii au zăcut pe pavaj, în grija celor care au reuşit să-i scoată din bătaia armelor.
89 de oameni au murit la Bataclan în seara de 13 noiembrie. Autorităţile au încercat să pună piesele puzzle-ului cap la cap, ca să-şi dea seama cum a fost posibil ca Franţa să fie ţinta a două atacuri teroriste într-un singur an.
„Starea de urgenţă va fi decretată pe tot teritoriul Franţei. A doua măsură luată este închiderea frontierelor,” a reacţionat Francois Hollande, preşedintele Franţei,.
Poliţia a făcut legătura între organizarea atentatelor de la Paris şi o celulă islamistă din Belgia. Mii de percheziţii au avut loc în ambele ţări. Nivelul de alertă a fost ridicat la nivelul maxim. Trupele speciale au răscolit cartierele Parisului în căutarea celor doi atacatori rămaşi în viaţă - Salah Abdeslam şi Abdelhamid Abaaoud. Cel din urmă, considerat "creierul" atentatelor, a fost ucis de trupele speciale în timpul unui raid.
Pentru moment, atacurile şi-au atins scopul. Parisul, oraş vizitat anual de 15 milioane de turişti, a devenit aproape pustiu.
A fost o dovadă incredibilă de solidaritate şi determinare, care a impresionat până la lacrimi întreg mapamondul. Francezii şi-au dat seama că viaţa trebuie să-şi continue cursul firesc, în ciuda celor 147 de victime ale unei tragedii unice în istoria ţării.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
