PAȘAPORT DIPLOMATIC. Conflictul din Ucraina, văzut din trei perspective
Analiza militară. Colonel în rezervă ION PETRESCU
Diplomaţia militară este „arma” pe care guvernele lumii o folosesc atunci când trebuie să prevină apariţia unor conflicte sau să le împiedice pe cele care există să ia amploare.
Ion Petrescu: „Exista diplomaţie militară. O vedem în modul în care la ora actuală contingentul militar rus din forţa expediţionară antrenată pentru situaţii de criză din Rusia acţionează în Crimeea. Aceşti militari care au înconjurat unităţile militare ucrainiene au purtat dialogul la punctul de control, fie cu reprezentanţii comandantului, fie chiar cu comandantul unităţii ucrainiene respective, negociind ceea ce vrea partea rusă, adică predarea şi părăsirea cazărmii, ceea ce vrea partea ucraineană, respectarea identitătii misiunii şi jurământului pe care militarii ucrainieni l-au depus faţă de ţara lor. Din această perspectivă în teren, în concret, în zilele care au precedat dialogul nostru şi probabil că şi în zilele care urmează, dialogul între militari, dar la un nivel care interesează cele două ţări şi până la urmă relaţiile concrete din peninsulă, se desfăşoară după reguli care sunt tipice ONU”.
Trupele militare care au intrat în peninsula Crimeea au urmat paşii din manualele trupelor de menţinere a păcii. Au ocupat clădirile importante, au securizat aeroportul şi au asigurat populaţia că se află acolo cu intenţii paşnice, mai ales pentru a le proteja drepturile şi libertăţile de a se exprima în limba maternă.
Ion Petrescu: „Asistăm însă la o operaţiune militară atipică. Spunea un corespondent la fața locului al unei televiziuni occidentale că este vorba de cea mai paşnică operaţiune militară. Paşnică în condiţiile în care populaţia majoritară din Crimeea vorbeşte o limba rusă, paşnică în condiţiile în care militarii ucrainieni n-au fost plătiţi de luni de zile, în condiţiile în care toţi cei care acţionează acolo cu masca pe faţă tipică fortelor speciale ruse sunt instruiţi să nu vorbească cu presa, ceea ce înseamnă un control imagologic total şi o gândire în detaliu a celor înfăptuite.
Deocamdată, la momentul în care discutăm nu există nicio victimă, niciun mort. Pe acest fond se previne de o manieră inteligentă o reacţie a opiniei publice la nivel internaţional. Deşi observăm că la nivelul metropolelor din Europa occidentală, peste ocean, occidentali pe care nu-i mai numesc s-au delimitat în maniere diferite de o asemenea operaţiune care încalcă flagrant dreptul internaţional”.
56% dintre locuitorii Crimeei sunt de naţionalitate rusă, populaţia ucraineană reprezintă doar 24 de procente. Cealaltă minoritate importantă este cea tătară, 12% din totalul populaţiei din regiune. Rusia a considerat mereu că această zonă este un teritoriu care îi aparţine. Motivaţia?
Ion Petrescu: De ce este Crimeea un pretext? Pentru că până la urmă ceea ce o bună parte a comentatorilor din Occident apreciau că ar fi o tentativă de sciziune a Ucrainei, reprezintă până la urmă o fumigenă. Rusia, din perspectiva preşedintelui Vladimir Putin, nu îşi doreşte să piardă Ucraina, in integrum. Deci dorinţa Moscovei este de a controla total Ucraina. Până acum, economic şi politic, în momentul de faţă cu o presiune militară graduală, bine derulată în teren, fără surprize în acest moment, şi Crimeea este considerată ca prima fază a acestei operaţiuni, deoarece acolo s-a aflat şi se află flota importantă a Federaţiei Ruse din Marea Neagră. Marea Neagră fiind în termeni militari jumătate controlată de Federaţia Rusă, prin flota adecvată, prin jumătate de Turcia, care controlează şi Bosforul. Deci de o parte ne aflăm cu ţara care îşi doreşte să construiască uniunea vamală, comunitatea euroasiatică, şi la sud se află Turcia, care este o ţară membră NATO. Crimeea, spunea un general în rezervă american, este singurul port cald pentru armata rusă pentru că celelalte porturi în care se află nave militare ruseşti, în cursul anului, de regulă sunt îngheţate. Un joc frumos de cuvinte, pentru că nu se referea doar la temperatura momentului, ci se referea şi la faptul că capacitatea de a stăpâni din punct de vedere strategic Marea Neagră survine din Crimeea.
Liderii ţărilor vestice fac eforturi să rezolve conflictul care a devenit unul al conceptelor între est şi vest.
Ion Petrescu: Asta este problema, în momentul de faţă telefoanele liderilor europeni şi aş spune aici, aş menţiona aici pe Angela Merkel, pe David Cameron, pe Herman van Rompuy, n-au impresionat Moscova. Twitter-ul a fost folosit de aceiaşi lideri, ba chiar şi de foşti lideri, cum este cunoscutul diplomat suedez Carl Bildt. Da, au impresionat ziariștii din lumea occidentală, dar au lăsat rece Moscova. Europa, îmi pare rău să o spun, a fost surclasată în această situaţie de criză. Din nou s-a dovedit importanţa unchiului Sam, Statele Unite fiind cele care, printr-un mesaj inteligent, echilibrat, al preşedintelui Obama a dat semnalul că va exista un cost. Sigur că ulterior, John Kerry a precizat că nu se pune problema unei intervenţii militare. Dar acelaşi secretar al Departamentului de Stat a spus că s-a ajuns la o situaţie de neimaginat, la o invazie incredibilă. Şi că izolarea Rusiei este probabil perspectiva viitoare. Probabil că nici aceste afirmaţii nu vor impresiona conducerea actuală a Rusiei care, dacă va menţine status quo-ul situaţiei existente la moment în care avem acest dialog, va controla de facto Crimeea, va găsi modalităţi prin care şi autorităţile locale din Ucraina răsăriteană, sub forme diferite, îşi vor spori gradul de autonomie, şi Kievul, în condiţiile în care a fost sfătuit, inclusiv de Joe Biden, vicepresedintele SUA, să dea dovadă de reţinere, în absenţa unor victime, va fi obligat să se limiteze doar la declaraţii”.
Perspectiva diplomatică. TEODOR BACONSCHI, fost ministru de Externe
În perioada în care a fost ministru de Externe, Teodor Baconschi a încercat să relanseze relațiile României cu Ucraina, afectate în ultimii ani de o lipsă de comunicare. Ce are de pierdut, ce are de câștigat fiecare dintre părţile implicate în cel mai recent conflict european? Și mai ales, cu ce preț?
Există foarte multe declaraţii din partea fostei guvernări ucrainene şi a actualei conduceri ruse vizavi de poziţia preşedintelui Ianukovici. El spune că a fost demis ilegal, că este încă preşedintele Ucrainei. Din punct de vedere al dreptului internaţional şi al regulilor diplomatice, are dreptate când spune lucrul ăsta?
Teodor Baconschi: „Evident că nu, pentru că regimul său a căzut în urma unor proteste de stradă de luni de zile soldate cu o mulţime de victime şi în aceste condiţii evident că regimul Ianukovici a fost delegitimat. Apoi a intervenit o conducere interimară la Kiev şi o decizie a Parlamentului, a Radei Supreme de a-l demite pe preşedintele în funcţie. Şi de a organiza alegeri anticipate. Deci e o situaţie tipică de tranziţie de la un regim politic la celălalt. Sigur că dl Ianukovici procedează aşa cum ar fi procedat şi Saddam Hussein sau oricare alt dictator îndepărtat. Ceauşescu, dacă nu ar fi fost executat.. Ceauşescu... s-au făcut analogii. Sigur că va striga pe unde poate că este un preşedinte care a căzut victima unei lovituri de stat, de pildă, sau a unei insurecţii, însă viaţa lui politică s-a sfârşit. Sigur că refugiindu-se în Federaţia Rusă i-a mai fost întoarsă cheiţa, a mai scos câteva declaraţii patetice şi încearcă să recupereze terenul pierdut, însă s-a intrat într-o nouă etapă”.
Nu mai departe de decembrie anul trecut, preşedintele Putin spunea în discursul său despre starea naţiunii că Rusia nu doreşte să fie o superputere internaţională, că acţiunile internaţionale trebuie să se desfăşoare pe baza dreptului internaţional, a bunului simţi şi a logicii păcii. Se încadrează ceea ce se întâmplă acum în Ucraina în această concepţie a preşedintelui Putin?
Teodor Baconschi: „Nici pomeneală, e exact pe dos. Dar ce e surprinzător este faptul că în ultimii cinci ani Federaţia Rusă a investit miliarde într-o operaţiune de recredibilizare pe plan internaţional, a organizat evenimente culturale foarte costisitoare, parteneriate cu state importante din Occident, câte un an al Federaţiei Ruse la Paris, la Berlin, şi de ce a făcut asta, Olimpiada de la Soci, Olimpiada, adică au fost nişte investiţii care arătau că Rusia vrea să joace în clubul celor mari şi să-şi salveze obrazul. Adică să fie un stat respectat, frecventabil, credibil, respectabil. Or e de-a dreptul păcat să vezi că acest efort de recredibilizare internaţională a fost subminat drastic de acţiunea militară în Crimeea şi acum totul e de luat de la început. Pentru că aţi văzut, elementul simbolic cel mai puternic de declasare geopolitică a Federaţiei Ruse a fost ameninţarea G7 că G8 nu va mai exista. Şi prin urmare Rusia a fost exclusă temporar din clubul celor mari, celor care să spunem influenţează cel mai mult piaţa internaţională. Dar este o sancţiune meritată în condiţiile date. Adică Vladimir Putin a încercat să ţină prizonieră Ucraina din drumul pe care şi l-ar fi ales cu mijloace anacronice, John Kerry spunea că Rusia s-a comportat ca un stat din secolul XIX şi cu o brutalitate, o lipsă de tact care denotă chiar un soi de panică”.
Dacă extrapolăm şi dacă ne uităm în perspectivă, pentru că preşedintele Putin nu va fi întotdeauna preşedinte al Rusiei, în acelaşi timp Rusia este un stat cu greutate în lume şi în Europa, deci dacă luăm asemenea declaraţii şi mesaje diplomatice şi de politică externă înseamnă că nu ne putem baza pe ele? Că un lider al unui stat cu asemenea greutate poate trece oricând peste ceea ce a spus cu două luni mai devreme?
Teodor Baconschi: „Cred că ce trebuie să conchidem după, mă rog, să vedem ce dinamică va avea criza în Ucraina, dar trebuie să tragem concluzia că oferta Occidentului de a reseta relaţia cu Rusia pe bază de încredere reciprocă, de respect reciproc şi de planificare comună a unor acţiuni politico-diplomatice, ei bine, toată această ambiţie raţională s-a prăbuşit. Asta este cred ceea ce planificatorii politici din toate cancelariile occidentale vor sublinia în următoarele lor rapoarte către decidenţii politici. Adică le vor spune, îi vor trage de mânecă şi le vor spune domnilor, încercarea a fost raţională, nobilă, oferta foarte generoasă, dar nu... acest scenariu a murit. Cu alte cuvinte, după Georgia 2008, Crimeea 2014 îngroapă, după mine, această resetare”.
Dincolo de neîncredere, cancelariile occidentale au anunţat sancţiuni diplomatice şi economice împotriva Rusiei. Ce înseamnă acestea pe de o parte, iar pe de altă parte cât de mult ar afecta aceste sancţiuni Rusia?
Teodor Baconschi: „Aş spune întâi că la nivel global există o agendă comună între Occident şi Rusia pe dosare ca programul nuclear iranian sau Afganistanul, terorismul care începe să pălească ştiu eu ca pericol, dar în Siria, mă rog, faptul că Rusia e un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU cu drept de veto, îi dă o pârghie de colaborare să spunem aşa, volens-nolens, cu americanii şi cu europenii. Însă dincolo de asta încrederea s-a prăbuşit, iar sancţiunile despre care vorbeaţi pun într-o situaţie proastă Rusia. În primul rând pentru că ea depinde pentru propria dezvoltare, deci şi pentru ambiţiile sale de expansiune de tehnologia occidentală. Nu e deocamdată capabilă să concureze cu Occidentul sub raport tehnologic. E o economie de consum în Rusia şi o economie dominată încă de complexul militaro-industrial. Dacă Rusia nu mai importă tehnologie militară de vârf, dacă investitorii occidentali nu mai au încredere şi vin mult mai rar în Rusia, dacă există această decredibilizare internaţională care sigur că au şi un impact în Rusia, toate acestea însumate pot pune Rusia în dificultate pe termen mediu. Pentru că e adevărat, multe ţări europene consumă gaz rusesc, dar Rusia nu se poate autosusţine, nu poate intra într-o logică de autarhie economică de tip sovietic. Foarte mult capital occidental operează în Rusia, mari bănci, uzine din industria auto şi alte ramuri strategice, deci nu cred că Rusia îşi poate permite o izolare în raport cu Occidentul şi cred că este şi mult balet diplomatic”.
Perspectiva politică rusă. Profesorul ARTIOM LUKIN, director de cercetare la Universitatea din Vladivostok
Care sunt instrumentele diplomatice disponibile pentru comunitatea internaţională, inclusiv NATO, pentru dezamorsarea tensiunilor şi pentru a ajunge la o soluţie paşnică?
Artiom Lukin: „Dacă vă referiţi la instrumentele diplomatice, accentuez cuvântul diplomatic, cred că sunt variate opţiuni diplomatice la dispoziţia Rusiei, ţărilor vestice şi alte părţi interesate. Avem câteva forumuri diplomatice, cum ar fi Consiliul NATO-Rusia, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Naţiunile Unite, avem canale multilaterale, canale bilaterale. Problema este că acestea nu au fost folosite înainte de izbucnirea crizei din Ucraina. Deci, cred că dacă ar fi fost folosite cum trebuie înainte ca acest lucru să se întâmple, nu ne-am fi aflat acum în această situaţie. Dar, acum este bine să aşteptăm şi cred că acum este momentul cel mai bun să folosim la maximum canalele diplomatice. Se pare că în cele din urmă, Vestul şi Rusia încep să negocieze în ceea ce priveşte Ucraina şi cred că este un lucru bun”.
În acest moment, ţările vestice şi puterile din Vest au ameninţat cu sancţiuni împotriva Rusiei, dacă nu va opri intervenţia militară. Credeţi că sancţiunile economice şi politice vor fi suficiente pentru a face Rusia să se răzgândească?
Artiom Lukin: „În primul rând se pune întrebarea dacă puterile din vestul Europei chiar îşi doresc să impună sancţiuni dure împotriva Rusiei. Pentru că, ştiţi foarte bine, dacă va fi aşa şi Europa va avea de suferit. Rusia este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene, în mod special pentru ţări precum Germania sau Italia şi chiar şi pentru Franţa care în momentul acesta produce echipamente militare pentru Rusia. Deci, aceasta ar fi prima întrebare. A doua întrebare, de fapt sunt sigur de acest lucru, Rusia este perfect conştientă că în mod sigur va plăti un preţ pentru ceea ce face în Ucraina, dar este gata să plătească un preţ ridicat. Chiar dacă sunt impuse sancţiuni severe împotriva Rusiei, cred că Rusia nu se va târgui. Nu va ceda în faţa puterilor vestice doar pentru că scade cursul de schimb valutar. Deci suntem gata să plătim preţul pentru acest lucru”.
Pare că în acest caz, Ucraina însăşi este cel mai puţin importantă. Pare că este o înfruntare a forţelor şi a intereselor între puterile din vest şi Rusia. Dar de ce Ucraina? De ce nu până acum? De ce este atât de importantă Ucraina, astfel încât Uniunea Europeană să ameninţe cu sancţiuni şi este gata să accepte riscul acestui lucru?
Artiom Lukin: „Nu sunt de acord cu dvs. Problema este chiar Ucraina. Nu este vorba despre Vest versus Rusia, de fapt Ucraina este foarte importantă pentru Rusia. Ştiţi, în estul îndepărtat al Rusiei, care este regiunea în care trăiesc eu, adică foarte departe de Ucraina, sunt foarte mulţi oameni, printre care mă număr şi eu, care au origini ucrainene. Cam 30% dintre oamenii din orientul îndepărtat al Rusiei sunt urmaşii ucrainenilor care au venit aici acum mai mult de 100 de ani şi chiar şi la Vladivostok chestiunea Ucrainei este una sensibilă. Ucraina este foarte importantă pentru Rusia atât din punct de vedere economic, dar şi istoric, cultural, strategic, din mai multe puncte de vedere, în mod deosebit estul şi sudul Ucrainei. Şi dacă vorbim despre peninsula ucraineană, de fapt această zonă nu a fost niciodată ucraineană. Majoritatea populaţiei este rusă şi până în 1954, când Hruşciov s-a decis să o ofere în dar Ucrainei, a aparţinut Rusiei, administrativ. Deci Ucraina este mai degrabă o chestiune inexistentă pentru Rusia, din multe puncte de vedere. De aceea Rusia, aşa cum am spus deja, este dispusă să plătească un preţ ridicat”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
